Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Sunt doar în trecere pe aici…

Asociația „Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”, urmând îndemnul plin de har din tradiția patristică – Καλή μετάνοια – adică „pocăință bună”, vă urează tuturor membrilor ei, precum și tuturor celor care ne sprijiniți și celor care citiți acest site-mărturie ortodoxă:

La multe lacrimi de pocăință, spre dobândirea adevăratei bucurii pământești și cerești!

 

Pr. Ciprian Staicu, alături de familie

și de obștea ortodoxă

 

Notă: am primit pe mail și vi-l dăruim:

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un părinte ce își trăia în simplitate clipele vieții. Știa de acest monah de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Pătrunse în micuța chilie a călugărului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie goală, câteva cărți, o icoană și o candelă.

Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă.

Totuși, privind chipul plin de liniște al părintelui, vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul.

–  Fie-mi iertată îndrăzneala, unde-ţi este mobila? întrebă omul.

– Dar a ta unde este? întrebă la rându-i monahul.

–  A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.

–  Şi eu la fel, zise bătrânul.