Ca urmare a rugăminții unor cucernici părinți, pentru întărirea și zidirea duhovnicească și sprijinirea creștinilor ortodocși înfățișăm iubirii vostre câteva gânduri din inimă, cu iubire în Hristos, în adevăr și în ortodoxie.
Trăim vremuri grele și apocaliptice. Toate sunt pline de tulburare, iar credința noastră creștină nu numai că este atacată, dar este și surpată. Puterile întunecate ale antihristului și ale masonerii vor să distrugă Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, să o nimicească, fără însă a lua în seamă cuvintele Domnului nostru, care a spus că: „porțile iadului nu o vor birui pe ea.” (Matei 16, 18) Ca fii credincioși ai Bisericii, suntem datori să luptăm pentru a rămâne în Biserică, având grijă la două lucruri:
1) să ne păstrăm credința neștirbită, așa precum ne-au predat-o Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, care și-au dat și sângele pentru ea;
2) să urmăm prin viața noastră Evanghelia, într-un duh de răstignire și de înviere, având o viață duhovnicească și imitându-i pe Martiri și pe Sfinți, care prin viața lor ne-au dat model și pildă cum să trăim Evanghelia.
Intrarea noastră în perioada duhovnicească a Postului Mare ne aduce aminte de lupta pe care au dus-o Sfinții, de caracterul trecător al vieții noastre și că trebuie să ducem lupta cea bună atâta timp cât Hristos ne dă vreme de pocăință. Să folosim timpul pe care Domnul ni-l dă, ca să nu pierdem viața veșnică în rai.
Primul lucru pe care îl avem de făcut este să ne conștientizăm nevrednicia, păcătoșenia, neputințele noastre, mândria pe care o avem înlăuntrul nostru și păcatele pe care le-am săvârșit. Apoi să ne smerim în fața lui Dumnezeu, după modelul vameșului din Evanghelie („Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”), prin spovedanie și prin pocăință, ca să ne putem despovăra de păcatele noastre și să punem un nou început bun, pentru mântuirea sufletului.
Când ne spovedim la părintele nostru duhovnic, noi să spunem mai întâi că nu am respectat cele două mari porunci ale Evangheliei. Nu Îl iubim pe Dumnezeu din toate puterile noastre și cu toată inima și sufletul nostru și nu îl iubim pe aproapele ca pe noi înșine.
Numai atunci când Îl iubim pe Hristos cu toată inima noastră și cu toată puterea sufletului nostru, atunci lumea în care trăim devine rai. Chiar și ispitele care vin în viața noastră sunt pentru noi încă un mijloc în plus ca să ne apropiem de Hristos. Toate devin lumină a lui Hristos și atunci viața noastră dobândește sens și noi ne bucurăm că nu mai trăim orbește și în întuneric, ci înțelegem scopul pe care îl avem în această viață.
Și din acest motiv, ca să nu Îl pierdem pe Hristos, ducem și această luptă împotriva panereziei ecumenismului, a acestei curse satanice a noii ordini mondiale a masonilor, care luptă cu ură și cu înverșunare împotriva Bisericii lui Hristos, cu scopul de a-i atrage pe toți oamenii la pierzare și a-i băga în iad. Noi, ca ortodocși, rămânem în Biserica Apostolilor și suntem bucuroși că suntem prigoniți, că ne consideră înșelați, că ne calomniază ca fiind eretici, ca schismatici, ca provocatori de tulburare (elemente turbulente), pentru că în felul acesta noi ne arătăm practic iubirea noastră pentru Iisus Hristos al nostru Cel iubit. Și dacă va fi nevoie să ne dăm viața, vom face și aceasta cu bucurie, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că Viața adevărată este Hristos și fără El toate sunt iad și suferință. Numai când Îl avem pe Hristos putem să spunem că suntem vii. De aceea va trebui să ne rugăm unul pentru altul, pentru mântuirea noastră a tuturor.
Urez tuturor fraților noștri iubiți români și celor pe care noi îi cunoaștem îndeaproape și celor pe care nu îi cunoaștem personal, însă ne rugăm în fiecare zi pentru ei și pentru familiile lor, ca Hristos să vă dăruiască raiul și să vă bucurați acolo împreună cu toți Sfinții, iar noi să fim într-un colțișor al raiului și să ne bucurăm împreună cu voi. Să avem un binecuvântat Post Mare, iar cu ajutorul și cu binecuvântarea Sfinților să ajungem la Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.
Gheron Sava Lavriotul
Pentru cei interesați, varianta pdf:
Cuvant duhovnicesc athonit la inceputul Postului Mare (2020)
