Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Starețul Tadei de la Vitovnita: din cartea „Pace și bucurie în Duhul Sfânt”

„Iată, există un computer care are multe informații – înghite multe, înghite totul. Se spune că i se zice „Fiara,” dar computerul care este înlăuntrul nostru este mult mai precis decât cel material.

– Computerul nostru este curățit?

– … și ecranul este spart! Nu vedem nimic, totul pare întors invers. Dacă am fi pașnici, liniștiți, lipsiți de viclenie, simpli și neîmprăștiați, ecranul nostru ar fi cu totul curat și nu ne-ar trebui nici o legătură radio, nici telefon, nimic – am putea să vedem la depărtare și în afara galaxiei, nu numai pe fața pământului! Omul ne trimite gândul, iar noi de îndată primim „legătura” și vorbim!

– Părinte drag, credeți că așa ceva este lesne și cu putință de împlinit într-un mediu urban?

– Multe se pot face, numai că puține sunt sufletele smerite și blânde, care vor să ierte totul din inimă și care se roagă la Dumnezeu să pună stavilă răului! Puține sunt astfel de suflete… Dacă ar fi îndeajuns de multe suflete smerite și blânde, răul nu ar birui.

Acum se vrea ca neamul omenesc să se unească în „(noua) ordine mondială.” Dar nici măcar Europa nu se poate uni! Iar ei se miră cum de nu este cu putință, deși slujesc cu atâta credincioșie diavolului.

Diavolul însuși se plânge că nu poate împlini planul și dorințele lor drăcești – și asta, din pricina ortodocșilor! … deși noi, ortodocșii, ne-am îndepărtat foarte mult de la bine și adeseori suntem mai nelegiuiți decât politeiștii și necredincioșii, deși ne numim creștini.

Așadar, noi suntem așa, dar totuși sunt printre noi suflete smerite și blânde, care se roagă necurmat lui Dumnezeu, ca Domnul să stăvilească răul.

Și, pentru astfel de suflete dreptslăvitoare (ortodoxe), nu numai din punct de vedere fizic, ci și rațional-cugetător, nu se îngăduie împlinirea acestui plan.

Aceste suflete sunt smerite și blânde; neîntrerupt se roagă lui Dumnezeu; nu știu să se mânie; nu se jignesc; pe toate le iartă. Noi îi ocărâm, ne supărăm pe ei, îi lovim, iar ei nu se mânie. Iată, din pricina unora ca aceștia și a copiilor nevinovați, soarele strălucește și Domnul ne binecuvântează!”