Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Așa este!

Dreapta judecată

Un tânăr de 15 ani a fost prins furând dintr-un magazin din America. În încercarea de a scăpa, băiatul a distrus și un raft.

După ce judecătorul a auzit cazul, l-a întrebat pe băiat:

„Chiar ai furat ceva? Ai furat pâine și brânză și ai distrus raftul?”
Băiatul, rușinat, cu capul plecat, a răspuns:
Da!

Judecătorul: De ce ai furat?

Băiatul: Aveam nevoie!

Judecătorul: Nu ai putut să le cumperi, în loc să furi?

Băiatul: Nu aveam bani!

Judecătorul: Ai fi putut să ceri bani părinților!

Băiatul: O am doar pe mama, care este bolnavă la pat și nu are serviciu. Pentru ea am furat pâinea și brânza.

Judecătorul: Nu faci nimic, nu ai un loc de muncă?

Băiatul: Am lucrat la o spălătorie auto. Mi-am luat o zi liberă ca să o ajut pe mama și de aceea am fost concediat.

Judecătorul: Nu ai căutat altceva de lucru, în altă parte?

După încheierea conversației cu băiatul, judecătorul a anunțat verdictul :
„Furtul, mai ales furtul pâinii, este o infracțiune foarte rușinoasă. Și aici, cu toții, suntem responsabili de această crimă. Toți cei prezenți în această sală astăzi, inclusiv eu, suntem responsabili pentru această crimă. Astfel, toți cei prezenți, vor fi amendați cu 10 dolari. Nimeni nu va ieși de aici până când nu va da cei 10 dolari.

Judecătorul a scos o bancnotă de 10 dolari din buzunar, a luat un pix, și a început să scrie:
„În plus, am stabilit o amendă pentru proprietarul magazinului în cauză, care l-a predat poliției pe băiatul înfometat, de 1.000 dolari. Dacă amenda nu va fi plătită într-o oră, magazinul va rămâne închis.”

Toți cei prezenți și-au cerut scuze băiatului și i-au fost înmânați toți banii strânși. Judecătorul a părăsit sala de judecată ascunzându-și lacrimile.
După ce au auzit verdictul, cei prezenți în sala aveau ochii plini de lacrimi.
Mă întreb dacă societatea noastră, sistemul nostru, instanțele noastre ar fi în stare să emită un astfel de verdict?

Judecătorul a mai adăugat :
„Dacă o persoană este prinsă furând pâine, tuturor oamenilor din acea comunitate, societate și stat ar trebui să le fie rușine!”

(primit pe mail)