Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Urare din toată inima!

Articol destinat în parte celor cu simțul umorului

Am aflat azi, printr-un mesaj, că zilele acestea Gheron Sava Lavriotul împlinește o frumoasă vârstă, aproape jumătate de veac pe pământ. Îi doresc sănătate, discernământ și luminare de Sus, precum și să își petreacă veșnicia în Împărăția lui Dumnezeu, însă pentru aceasta cu siguranță trebuie să își încheie traiul pe acest pământ – când va voi Creatorul – ca ortodox.

Iar pentru a fi ortodox este necesar:

a) cu toate că nu are evlavie la părintele Arsenie Boca – și bine face – să aibă grijă că unii dintre cei care îl înconjoară și îl cinstesc pe Gheron Sava au evlavie profundă și neclintită și la acel înșelat român;

b) să înțeleagă faptul că cei care îl înconjoară acum sunt un cuib de neo-visarioniști, adică eretici, și să se îngrădească de ei;

c) să înțeleagă și că majoritatea părinților români îngrădiți de ecumenism s-au îngrădit deja – în pofida adunării oculte de la Homița – de acei neo-visarioniști, dar și de el;

d) să renunțe la învățătura eretică pe care a adus-o în România referitoare la „renașterea” prin Mirungere (în cazul în care la Botez nu s-au făcut cele trei afundări).

În rest, aștept cu nerăbdare ziua de 5 decembrie, când este pomenit Sfântul Sava cel Sfințit (într-adevăr Ortodoxia este SFINȚIRE), ca să pot face urările necesare, care în traducere din greacă ar fi: „Bună pocăință!” (este destul de anacronic a ura ceva la ziua de naștere pământească a unui om, mai ales dacă acesta a fost tuns în monahism, deci a murit față de această lume, renăscând la o nouă viață, pentru care și primește un nou nume).

pr. Ciprian Staicu

Notă: îmi cer scuze, dar nu mi-a ieșit poza stând în barca de mai sus decât în ipostaza respectivă. Rechinii sunt în… stand by!