Individul din poză și-a luat toate măsurile să fie sigur. Domnul să îl izbăvească de toate pericolele, să se așeze – fără laț – cumințel pe scaun și să se ferească de rechini.
Taica părinte Visarion, azi mai prezent ca niciodată în mințile fanaticilor pietiști, avea obiceiul, deși refuzase Taina Hirotoniei întru treapta de preot (spunând – conform mărturiei audio de la împlinirea de 60 de ani – că are destule daruri, nu îi mai trebuie și preoție), avea obiceiul să îi „spovedească” el însuși sau să fie de față la spovedania la preot a celor mai apropiați ucenici de-ai lui.
După ce a murit – iar după 2016, în cuibul neo-visarionist unde spovedea „smerenia întruchipată” (a se citi „închipuită”), poza lui „taica” era în acea cameră prezentă, mare ca dimensiuni și pusă la loc de cinste, veghind la cultivarea continuă a fanatismului adepților lui, chiar și după moarte. Și cică s-au îngrădit de erezie! Să pici de râs, dacă nu ar fi de plâns!
Adică treburi care frizează (nu are legătură cu frizerul) nebunia. Însă s-a petrecut o dată (adică într-o anumită situație, care trenează de ani de zile). Nu va fi greu să se petreacă din nou. Aviz celor care, de dorul fostului duhovnic – mort și îngropat, poate vor ispiti pe alți preoți – cică îngrădiți de panerezia ecumenismului, dar cu rasa plină de alte erezii – să aibă poza lui (considerată de aceștia ca „icoană”) de față la spovedanie, că, vorba aceea, „părintele ne veghează din cer și ne aude.” Hristos nu mai este – pentru ei – prezent acolo, ci are „locțiitori”!
Apropo, Sfinții Părinți au stabilit Sfintele Canoane, în mod sinodal (iar unele, personale, ale unora dintre acești Sfinți, au fost aprobate apoi tot sinodal). Ce am avea de spus despre acei „mari duhovnici” care sunt – sau au fost – chiar mai neîndurători cu păcatul chiar decât Sfintele Canoane? (aceasta nu înseamnă să fim îngăduitori cu el)
Putem spune că oricine face mai mult sau mai puțin decât Sfinții Părinți se constituie într-o pseudo-autoritate – iar aici visarionismul și urmașii lui vine cu „aureola sfințeniei” – de tip schismatic, care îndeamnă a asculta de un om, nu de Biserică.
Observăm, în lumina întunecată a neo-visarionismului – cu ramuri din ce în ce mai dese (probabil vor să depășească „teoria ramurilor” din doctrina eretică ecumenistă) – că bietul papă de la Roma este considerat „infailibil” cât timp trăiește. Ramurile schismatice răsărite din neo-visarionism au extins această pseudo-teologie a iadului: acum infailibilitatea cuiva – știm noi cine – se extinde și după moarte.
La toate acestea atitudinea ortodoxă este una singură: îngrădirea de astfel de elemente cu adevărat turbulente ale Ortodoxiei, dar și rugăciunea fierbinte pentru ele, mai ales la Sfinții ajutători în tulburările psihice, cum este și această Sfântă Muceniță Maria din Rusia, de care am aflat cu drag de curând, din mila lui Dumnezeu:
Acatist Sf Mc Maria din Gatcina
Cât despre bombardamentul de care am parte din partea fanaticilor (prin mesaje – mai ales în miez de noapte: probabil că aceasta este „psaltirea” lor, dar nici ziua nu își iau liber), chiar și bâzâitul unei muște este mai eficient în „a deranja”. Dar un plici se găsește oricând, căci cu dracul nu se stă la discuții, ci se exorcizează cu puterea mărturisirii ortodoxe, întru tăria nebiruită a Crucii lui Hristos!
Va urma
pr. Ciprian Staicu
