Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

La țanc! Pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit de inovatori în ale credinței…

Exact acum traduceam dintr-o carte următoarele:

„Cauza fiecărei inovații în tradiția Bisericii noastre este lipsa fricii de Dumnezeu, impietatea (lipsa de evlavie) și necredința. Niciodată un creștin care a crezut cu adevărat, nu fals, nu s-a aflat printre inovatori și reformiști. Necredinciosul nu poate să aibă cuget smerit, ci este întotdeauna mândru, trufaș. Acest lucru îl spune Sfântul Efrem Sirul în câteva cuvinte: „Mândria forțează la inventarea inovațiilor, nesuportând ceea ce este vechi.”

Vezi ce zice? „Obligă”, adică mândria, slava deșartă îl forțează pe cel care o are înlăuntrul lui să vrea și să facă inovații, pentru că rob al acestei mândrii!

Și apoi spune: „nesuportând ceea ce este vechi (arhaic)”, adică pentru că nu suportă „vechiul”, adică Tradiția, cu alte cuvinte, pentru că i se pare greu celui cuprins de slava deșartă să accepte ceea ce au predat cei mai vechi, „cei dinaintea noastră.”

Pentru ca cineva să accepte Sfânta Tradiție trebuie să aibă smerenie înlăuntrul său și să nu vrea să își impună propria lui voință. Nu există inovație în Biserică și om care să vrea să dărâme ceea ce am primit de la cei care au apărat credința noastră (prin evlavia lor și prin credința lor neschimbată, pentru care au suferit orice durere, suferință și chiar și moartea) și să nu fie un asemenea inovator, adică un necredincios (eretic).

Chiar dacă se prezintă pe sine ca fiind foarte credincios, chiar dacă se preface că are cuget smerit, chiar dacă chipurile îi îmbrățișează și îi iartă pe vrăjmașii lui, într-un cuvânt, chiar dacă pare în exterior că este sfânt, blând și dulce la cuvânt (mieros), de fapt, în realitate, este un fățarnic.”

Din cartea lui Fotie Kontoglou,

Scrieri antipapale, 1993, p. 66

Concluzia este simplă: fățarnicii, ca inovatori în cele ale credinței, NU SUNT ORTODOCȘI!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu