Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cea mai bună carte împotriva ecumenismului paneretic …

rugaciunea-comun-ereticii-197691

     În ultimele decenii, problema rugăciunii în comun cu ereticii a neliniştit serios poporul ortodox, căci s-au înmulţit încălcările acelor Sfinte Canoane care condamnă rugăciunile în comun, cu o limpezime de netăgăduit. De-a lungul multor secole, în practica Bisericii s-a respectat şi s-a păstrat sfânta rânduiala canonică.

     Din păcate, ascensiunea Ecumenismului sincretist eretic, fără piedici serioase din partea Bisericii, şi tocirea sistematică a sensibilităţii ortodoxe în ultimele decenii din pricina tăcerii şi indolenţei celor împuterniciţi să apere şi să păzească predaniile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, i-a încurajat pe ecumenişti să organizeze „săptămâni de rugăciune în comun” cu participarea clericilor şi a profesorilor Facultăţilor de Theologie, să ia parte fără nici o teamă la slujbele eterodoşilor, unii trecând chiar şi peste „linia roşie” socotită drept cea din urmă limită de îngăduinţă, şi anume împărtăşirea la aşa-zisa „Dumnezeiasca Euharistie,” lipsită de har, a eterodocşilor; prin aceasta, cei care s-au împărtăşit la asemenea pseudo-euharistii „devenind azimiţi.”

     Dintre toate scrierile ortodoxe pe această temă, cea mai bună dintre toate, cartea perfectă, este cea pe care o ţinem în mână, a părintelui Anastasie Goţópulos, un preot binecuvântat şi înzestrat, care nu aparţine doar Sfintei Mitropolii a Patrelor, ci întregii Ortodoxii. Ca profesor universitar, obişnuit de zeci de ani să evaluez şi să pun note textelor şi studiilor, am simţit o mare bucurie când am luat în mâini ediţia întâi a cărţii.

     Din două motive: în primul rând pentru caracterul exhaustiv al prezentării temei, cât şi pentru cunoaşterea izvoarelor şi a bibliografiei corespunzătoare. Ar putea foarte bine să fie susţinută ca lucrare de doctorat în Dreptul Canonic. Impresionează prin vastitatea cunoştinţelor din domeniul literaturii canonice. Al doilea şi cel mai important motiv este faptul că părintele Anastasie, cu multă bunăcuviinţă, se confruntă curajos cu adversarii lui, chiar dacă aceştia sânt clerici de rang înalt sau profesori ai săi de la Facultatea de Theologie din Athena, unde a absolvit, sau profesori de la Facultatea de Theologie din Thessalonic. Nu se mărgineşte la expunerea învăţăturii Sfintelor Canoane, ci îi şi pune la punct cu mult succes pe oponenţii lui printr-o argumentare imbatabilă. Printre aceştia se numără şi câţiva dintre cei mai titraţi în domeniul Dogmaticii şi al Dreptului canonic. În cazul lor este valabil cuvântul: „Zicându-se pre sine a fi înțelepți, au nebunit.” (Romani 1, 22)

Protopresviter Theódoros Zísis

ATENȚIE ! – Cartea a puteți comanda, la cel mai mic preț (13 lei) de la traducător, tel. 0740788876 (pr. dr. Ciprian Staicu). La această sumă se adaugă taxele poștale de expediere. Se fac reduceri pentru comandarea mai multor volume. Adevărul trebuie cunoscut de toți, spre a ne mântui. Doamne ajută !

După ce ne-am închinat, în Nea Makri, Sfântului Efrem cel Nou, prietenul meu m-a cerut de soție !

IMG_2841

Acum doi ani, fiind singură de mult timp, îmi doream foarte mult să întâlnesc un băiat potrivit și să mă căsătoresc cu el. Îmi cam pierdusem însă speranța, mă gândeam că poate nu e să fie și mă rugam lui Dumenzeu să mă ajute să accept voia Lui. Mă rugam Maicuței Domnului, Sfântului Nicolae, Sfintei Ecaterina, Sfintei Parascheva, Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântului Apostol Simon Zilotul.

După ceva timp, am cunoscut un băiat, pe care l-am plăcut din prima clipă. Însă nu și el pe mine. Un băiat minunat, sensibil, cu suflet curat, dar nu mergea la biserică și nu era foarte apropiat de Dumenzeu. În timp, însă, cu rugăciune și răbdare, a început să vină să mă ia de la biserică și să participe și el la sfintele slujbe.

Aveam multe încercări și el nu era deloc hotărât dacă vrea să fie cu mine, era un tip mai singuratic. O prietenă mi-a povestit de Sfântul Efrem cel Nou, am început să citesc Acatistul Sfântului și i-am povestit și prietenului meu de minunile Sfântului, așa că a prins drag de El.

SfntulMareMucenicEfremcelNou1

În vara aceasta (2013), am mers în Atena și am ajuns apoi la Mănăstirea din Nea Makri, ne-am rugat împreună, am citit Paraclisul Sfântului Efrem lângă racla cu Sfintele sale Moaște și, când am ieșit din curtea Mănăstirii, prietenul meu m-a cerut de soție. Câtă bucurie și cât ajutor am simțit, nu pot spune în cuvinte.

În mai puțin de patru luni am făcut nunta, ne-am luat și un apartament și totul este liniște și pace acum. Ne-a ajutat de nenumărate ori Sfântul Efrem, pe mine să-mi găsesc serviciu, pe soțul meu să ia un examen foarte greu la serviciu și multe alte minuni. Sfântul Efrem cel Nou vine atât de repede în ajutor când îl chemi, încât te cuprinde teama că nu ești vrednic.

Este atât de minunat Dumnezeu, prin Sfinții Lui, mă minunez când mă uit la soțul meu, cum ține toate posturile acum și cum mă grăbește duminca, să prindem Sfânta Evanghelie. Slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumesc Sfântului Efrem cel Nou și-l rog să mă ierte pentru necredința și stângăcia mea.

 

Geanina din București

Sfântul Efrem cel Nou – Prietenul ajutător la examenele vieții

6

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou în urmă cu vreo trei luni. Mi l-a prezentat o colegă de serviciu, arătându-mi o carte cu minunile făcute de către Sfânt pentru ajutorarea copiilor nou-născuţi. Când am văzut preotul de pe coperta cărţii, mi-am dat seama ca eu tocmai îl visasem. Atunci am înţeles ca visul a fost de la Dumnezeu şi că Sfântul Efrem cel Nou o să devină protectorul meu, deoarece treceam printr-o perioadă grea din viaţă. Aşa am început să caut cât mai multe informaţii despre Sfântul Efrem, am început să citesc Acatistele sau / şi Paraclisele Sfântului aproape zilnic. M-am apropiat foarte mult de Sfântul Efrem, pot spune că a devenit Prietenul meu, Confidentul meu.

În data de 8 octombrie 2013 am avut de susţinut examenul de sală pentru permis auto –  pe care îl tot amânam de ceva vreme deoarece aveam o oarecare frică, stângăcie. Învăţasem, dar mă temeam. M-am rugat Sfântului Efrem să mă ajute, să îmi dea curaj. Cu o seară înainte de examen l-am visat pe Sfântul Efrem, care mi-a spus că totul o să fie bine, o să iau examenul. Eu i-am promis că după examen o să duc un buchet de flori la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi.

Am pornit de dimineaţă spre Suceava, pentru a susţine examenul. Înainte de a ajunge la examen am mai citit o dată acatistul Sfântului Efrem (cărticica cu acatistul o am mereu la mine). Ajungând acolo, cu acatistul Sfântului în buzunar, am intrat în sală, m-am așezat la calculator şi am început să rezolv chestionarele. Au fost uşoare, la primele 21 de întrebări nu am făcut nici o greșeală. Din cauza emoţiilor apoi nu m-am mai putut concentra şi am greșit 4 întrebări. Când am văzut că mai am de răspuns la o singură întrebare, decisivă pentru a promova examenul, am intrat în panică și am început să mă rog Sfântului Efrem să mă ajute. Cu mâna pe inimă vă pot spune că răspunsul corect la această ultimă întrebare a fost bifat de Sfântul Efrem, nu de către mine… Astfel am luat examenul… După aceea m-am ţinut de promisiunea făcută Sfântului, am dus un buchet de flori la Mănăstirea Bogdana.

În 29 octombrie 2013 am avut de sustinut un examen la serviciu (promovare în grad). Sfântul Efrem a fost alături de mine si la acest examen. Am avut cu mine o copie xerox a icoanei Sfăntului. Înainte de examen am citit acatistul lui. M-am descurcat foarte bine, atât la proba scrisă, cât şi la cea orală. Am primit calificativul foarte bine.

O altă minune a Sfântului Efrem: m-a ferit de căsătoria cu o persoană nepotrivită. În perioada când am început să studiez despre viaţa şi minunile Sfântului Efrem, mă despărţisem de prietenul meu cu care trebuia să ne căsătorim anul viitor. Am plâns mult, mereu mă rugam Sfântului să îmi arate dacă acest barbat este sau nu partea mea. Dacă într-adevăr este partea mea să mă ajute să mă împac cu el. Acum câteva zile am aflat că fostul meu prieten fusese căsătorit şi că s-a împăcat cu fosta lui soţie…

Multumesc lui Dumnezeu, Măicuţei Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul pentru ajutorul acordat. Doamne ajută!

 

Daniela din Bucovina

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat, iar eu m-am ținut de promisiune ! Ce mare lucru să ai un asemenea prieten !!!

Sf EfremcelNou

Bunul Dumnezeu a îngăduit să fiu salvată de la moarte, cu ajutorul şi mijlocirea Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou. Era ziua de 6 ianuarie 2010, dimineaţă în care nu m-am mai putut ridica din pat din cauza unor dureri cumplite de spate (simţeam că am acolo înfipte parcă toate cuţitele din lume). Nu am putut merge nici măcar la Sfânta Liturghie, cu toate că deja eram sub ascultarea bunului şi minunatului meu duhovnic.

Soţul meu m-a ajutat să urc în maşină şi m-a dus într-o localitate, la un anume domn care “să îmi pună la loc spatele”, fiindcă toată lumea zicea că este coloana de vină. Durerile au revenit, mai mari şi mai intense, iar în final am fost internată în spital.

După multe analize şi investigaţii, nici un diagnostic, ba dimpotrivă am fost trimisă la psihiatrie pentru “o boala închipuită” a mea, zicând medicii respectivi că eu îmi induc singură febra şi durerile atât de mari.

Am fost externată pentru puţine zile, timp în care mi-a fost mult mai rău, dar totodată zicându-mi-se de cei  din familie să stau în pat, că “mă trage patul”, lucru şi mai dureros pentru mine, căci nimeni nu mă credea că sunt bolnavă, şi aceasta la sugestia medicilor, pentru care mă rog şi acum, şi îl rog pe Sf. Efrem să le fie mereu alături. Când am fost reinternată, mi s-a făcut un favor şi am fost pusă într-o rezervă cu acelaşi diagnostic: boala închipuită

Într-una din zile, în timp ce eram perfuzată (nu puteam mânca) am adormit, în dreptul uşii a apărut un părinte călugăr, îmbrăcat în negru, înalt, care stătea în poziţie puţin aplecată cu corpul şi capul, parcă să mă vadă mai bine. M-am trezit brusc, aveam o mare linişte şi bucurie, parcă totul era aievea şi totuşi nu mai vedeam nimic şi pe nimeni.

Am întrebat pe părintele duhovnic cine ar fi putut să fie, că mi-a dat atâta linişte şi bucurie şi chiar nu am mai simţit durere. Sfinţia sa mi-a spus că m-a vizitat un Sfânt şi că îmi voi da seama cine a fost când îl voi vedea în icoană. Am fost externată la cerere, tot la sugestia părintelui duhovnic, şi internată la un alt spital, în alt oraş.

Aici am fost vizitată de maica stareţă S. (prin care Dumnezeu şi Sfinţii Lui au lucrat pentru mine şi m-am întors la credinţă) şi mi-a adus să mă închin la racla cu scoarţă din copacul unde a mucenicit Sf. Efrem cel Nou.

IMG_2822

Am simţit în tot corpul “furnicături”, bucurie, m-am umplut de har, dar tot nu mi-am dat seama că m-a vizitat din nou Sfântul care a fost şi la spital. Între timp am fost diagnosticată cu embolie pulmonară şi multiple infarcte pulmonare, după ce iniţial mi s-a spus că 90% este cancer pulmonar. În sinea mea preferam să fie cancer decât TBC (între timp am început să expectorez cheaguri mici de sânge), fiindcă am stat mult înainte cu nepoţeii şi era riscul să fi contactat boala şi ei.

Eu am fost tare liniştită, în legătură permanentă cu duhovnicul meu şi “cu maicile mele de suflet”. După multe zile de spitalizare, m-am întors acasă şi am fost vizitată de maica stareţă, aducându-mi de data aceasta două iconiţe cu Sf. Efrem cel Nou, care era aşa înalt, cum îl văzusem. Am simţit acelaşi lucru şi aceeași stare ca atunci când am fost vizitată de Sfânt la spital şi mi-am dat seama că a fost mereu alături de mine, zi şi noapte.

I-am aprins imediat Sfântului o candelă şi i-am promis că îi voi coase un fes şi, atunci când va îngădui, voi merge să i-l duc. În ziua de 5 mai, de prăznuirea Sf. Efrem, i-am aprins candela, am aprins tămâie, i-am pus flori la icoană  şi, parcă copilăreşte, i-am pus fesul pe o vază deasupra icoanei, parcă, ziceam eu, să vadă Sfântul că m-am ţinut de promisiune. I-am făcut și două poze cu telefonul. În cea de a doua poză de pe telefon (le păstrez cu mare drag) a apărut în dreapta Sfântului, jos, o lumină puternică, probabil ca semn că este cu mine.

La timpul potrivit m-a dus Sfântul Efrem şi la Sfintele sale moaşte, la Nea Makri, ce mare bucurie! Sfântul mă ajută neîncetat, atunci când îi cer ajutorul şi îl rog întotdeauna să mijlocească pentru cei aflaţi în suferinţă.

Am mai avut o întâmplare cu Sfântul Efrem, şi chiar pe loc i-am văzut ajutorul, în legătură cu draga mea nepoţică Antonia. După ce am fost împreună într-un pelerinaj la câteva mănăstiri din Moldova, într-o noapte ea a făcut o criză de apendicită, i se tăia respiraţia de durere şi nu-i puteam atinge burtica.

Nepoţica trebuia să plece a doua zi împreună cu părinţii în concediu, dar nu am avut ce face, la ora două noaptea am dus-o la spital. Înainte de a pleca i-am dat ulei de la Sf. Efrem, am uns-o peste tot, dar am şi mers la icoana Sfântului şi, prosteşte, copilăreşte, l-am mustrat, l-am certat şi l-am ameninţat că nu o să-i mai aprind deloc candela dacă nu o ajută pe nepoţica mea.(Ce nesăbuită am fost!)

Să mă ierte dragul meu Sfânt, dar în momente aşa grele parcă ţi se întunecă mintea, nu mai realizezi ce vorbeşti şi, ca răspuns, până la Timişoara nepoţica mea nu a mai avut nici cea mai mică durere cu toate că leucocitele erau 12.000.

Sunt doar câteva întâmplări cu Sfântul meu drag, despre care aş vorbi tot timpul, căruia îi ard neîncetat candela şi îi citesc des acatistul. Minunat lucru să ai ocrotitor aşa un mare Sfânt, pe care îl rog mereu să ajute pe cei aflaţi în suferinţă, cum le este de folos, dar şi să ocrotească pe cei dragi mie, pe părintele duhovnic, pe maici, pe preoţi, pe doctori, care “lucrează” pentru mine şi pentru familia mea.

Minunat lucru, de asemenea, să fii prietenul unui Mare Sfânt Mucenic, să-l ai mereu aproape şi el să facă parte din viaţa ta. Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, că ne înveţi să nu căutăm iubire de la oameni, ci de la Dumnezeu.

 

Maria S. din Arad

18 noiembrie 2013