Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cine este în schismă?

Pentru că tatăl minciunii (Ioan 8, 44) nu doarme, se cuvine să subliniez câteva lucruri (le voi face succint, din respect pentru cei ce vor să ia aminte):

1. Cel care a inventat termenul de „părtășie la erezie” a fost pr. prof. Theodor Zisis. Am scris pe acest site pe larg de ce s-a simțit sfinția sa cumva obligat să facă aceasta: nu a întrerupt pomenirea episcopului eparhiot eretic decât cu multă întârziere (la aproape 9 luni după adunarea din Creta), el însuși spunând că dacă l-ar mai pomeni în continuare pe mitropolitul de Tesalonic ar fi în continuare și el eretic (recunoscând că a fost în erezie prin pomenirea ereticului o anumită perioadă). Dar, patristic vorbind, nu contează cât a stat cineva în erezie – pomenind pe eretici – important este să se îngrădească înainte de a fi el însuși condamnat de un sinod ortodox ca eretic. Nu rămân „resturi”, acuze, ci dacă te-ai îngrădit, redevii ortodox. E simplu de înțeles. Dar pr. Teodor Zisis a ales calea inventării unei a treia căi, între adevăr și erezie, ceea ce a fost o greșeală, din care alții au făcut… „teologie mărturisitoare.”

2. Pr. Nicolae Manolis arată clar că s-a îngrădit – mai bine zis a întrerupt comuniunea cu mitropolitul de Pireu – din momentul în care acesta (cu câteva săptămâni în urmă) a slujit în Langada cu mitropolitul de acolo, care l-a pomenit pe schismaticul Epifanie.

3. Așadar, atitudinea părinților greci din Tesalonic este clară; de obicei pr. Nicolae este cel care o spune public, ca unul care are turma cea mai numeroasă; pr. prof. Teodor Zisis încuviințează. Lovitura puternică aceasta este: ei s-au bazat ani de zile pe cuvintele mitropolitului Serafim, crezând că este ortodox, au declarat în mod repetat că au văzut că zice, dar nu face – adică nu se îngrădește de erezie – dar au avut răbdare, să îi zicem iconomie, până au văzut că vorbele erau nesusținute de fapte. Devreme ce mitropolitul de Pireu a fost mereu un exemplu dat la capitol „cuget ortodox”, acum el este o dovadă tristă, dar clară, că „cugetul ortodox” poate fi o mare minciună. Adevăratul cuget ortodox (adică adevărații ortodocși) îl au cei care s-au îngrădit de erezie. Dovada sunt cuvintele de mai sus ale pr. Teodor care recunoștea în scrisoarea trimisă mitropolitului Antim că el însuși a fost în erezie cât l-a pomenit după Creta, 2016 – și dacă pr. Teodor Zisis nu a fost luptător împotriva ecumenismului, apoi nu știu cine a fost. Dar lupta este cu adevărat luptă când aduce roade (nici la război nu se face paradă cu arme, ci se face uz de ele), iar lupta în sine se face prin întreruperea pomenirii ereticilor, iar rodul ei, când și cum binevoiește Hristos este dublu: șansa mântuirii celor îngrădiți (desigur, nu este singura condiție a mântuirii) și nimicirea ereziei (printr-un sinod ortodox).

4. Să nu uităm că – istoric vorbind – toate Sinoadele Ecumenice au fost convocate de cei îngrădiți de erezie, nu de altcineva. Repet, TOATE!

5. Unii mă acuză în mod repetat că sunt schismatic. Este dreptul lor să își consume așa energia creatoare. Adevărul este însă altul: schismă face cel care nu se mai supune autorității bisericești canonice. Eu – și toți părinții ortodocși îngrădiți (care nu suntem „grupare”, ci frați întru Hristos) am întrerupt pomenirea ierarhului eparhiot (al fiecăruia), dar și comuniunea liturgică cu toți ierarhii ecumeniști și cu cei care îi pomenesc. Așa se face întreruperea pomenirii, așa învățăm de la Sfinții Părinți, așa au făcut ei.

6. Acuzația de „schismă” se bazează pe două argumente false:

a) ca să îl citez pe Creangă Teofil (un comentator pe net, nu știu dacă acesta este în realitate numele lui), el scrie: „voi nu aveți episcop, deci sunteți în schismă.” Argumentul este fals, pentru că:

– vădește o înțelegere eretică a Bisericii, punând pe episcop în centrul ei, nu pe Hristos;

– a întrerupe pomenirea nu înseamnă că rămâi „fără episcop”, nici că ai ceva contra persoanei lui, nici că îți cauți alt episcop, nici că pomenești pe altul, ci că te îngrădești de propovăduitorul ereziei din eparhia de care aparții și de care continui să aparții;

Sfântul Maxim Mărturisitorul… nu „a avut episcop” (când a murit), toți erau eretici. Istoria l-a consemnat pe Sfântul Maxim ca pe un schismatic sau ca pe un Sfânt? (desigur că la sfințenie se ajunge îndeplinind multe condiții, dar prima condiție este să fii ortodox, iar în vreme de răspândire a unei erezii a fi ortodox înseamnă să te îngrădești de erezie).

b) chipurile am fi în schismă pentru că spunem că toți credincioșii români ar fi eretici, la grămadă, deci necomuniunea cu cei care se duc la slujbele unde sunt pomeniți ereticii ar fi schismă.

Răspuns ortodox: schisma se creează (conform Canonului 1 al Sfântului Vasile cel Mare, canon acceptat de Sinod Ecumenic) prin neascultarea de autoritatea bisericească canonică, adică de episcop. Nicăieri nu scrie că schisma este definită ca lipsa de comuniune cu alți mireni. Faptul că nu ne rugăm cu cei care merg la slujbele ecumeniștilor este pentru că mergerea lor acolo le este spre osândă, nu spre mântuire, căci se roagă cu cel care pomenește pe eretic (fapt demonstrat de zecile de pagini cu argumente patristice apărute inclusiv pe acest site în ultimii trei ani).

Care este viclenia acuzatorilor?

Este simplă, compusă din următoarele elemente:

a) împroașcă cu acuze, aceleași iar și iar (culmea este că acuză ei înșiși că sunt unii care „acuză iar și iar”), după principiul stalinist: o minciună spusă destul de des va fi percepută la un moment dat ca adevăr;

b) pozează în victime, cu toate că nimeni dintre noi nu îi victimizează, decât probabil conștiința lor vinovată de părtășie la erezie;

c) provoacă un val de indignare în popor, căci acesta, fiind slab catehizat, a învățat de la televizor să se raporteze la realitate în funcție de propriile sentimente; cu alte cuvinte se practică de către acuzatorii noștri manipularea la greu;

d) acuzațiile și pretențiile de dialog sunt, culmea, la pachet cu refuzul oricărui dialog, pe principiul de la „Botoșani II”: cu voi nu avem ce discuta.

În concluzie, oricâtă gargară ar mai curge de la Neagra în jos, aghiazmă nu se va face, adică oricâte minciuni vor fi spuse la adresa mea ele nu devin adevăr.

Urmează, cu ajutorul lui Dumnezeu, publicarea până la Paști (2020) a lucrării monumentale: „Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și validitatea Sfintelor Taine”, al cărei titlu spune multe, iar conținutul demonstrează 100% care este calea patristică a luptei cu orice erezie.

Pr. Ciprian Staicu

6 ianuarie 2020: ziua în care „leul” din Pireu și-a arătat adevărata față de hienă ecumenistă schismatică

Revenim – prin efortul fraților greci – cu detalii VIDEO despre marea cădere în schismă dată pe față în ziua de Bobotează, la biserica mitropolitană din Pireu (Grecia)

Explicații:

1. Este vorba de două momente din Liturghia de Bobotează (Pireu, 6 ianuarie 2020): Vohodul Mare și citirea dipticelor după Axion.

2. Rânduiala – și o știu bine, căci în 2004 când am ajuns în Grecia eram diacon (cu vechime de 5 ani în România), iar apoi am ajuns preot acolo, participând la multe Liturghii arhierești grecești până în anul 2010 – spune că arhidiaconul iese în mâini cu Sfântul Disc, prin ușa diaconească de lângă Proscomidiar (cea din stânga, cum se uită credincioșii spre sfântul altar), zice: „Pe voi pe toți, dreptmăritorilor creștini…”, ajunge în fața arhiereului, acesta cădește de trei ori spre Sfântul Disc, în timp ce diaconul spune: „Pe arhieria voastră să o pomenească…”, apoi arhidiaconul îi dă Sfântul Disc și arhiereul face pomenirile. Când termină jumătate din ele dă Sfântul Disc înapoi arhidiaconului, acesta îl duce lângă Sfânta Masă și așteaptă acolo. Între timp preotul întâi (în lista preoților slujitori) vine și el spre arhiereul protos, ținând în mână Sfântul Potir, spune: „Pe arhieria voastră să o pomenească…”, este cădit de trei ori Sfântul Potir, îl ia arhiereul, face celelalte pomeniri, iar apoi intră în altar, urmat de preoți.

3. Șmecheria schismatică unde a fost aici? Conform video-ului, prima parte a Vohodului Mare s-a desfășurat după rânduială, adică după tipicul de mai sus, în timpul ei arhiepiscopul Ieronim îl pomenește ca mitropolit de Kiev pe schismaticul Epifanie. Până aici nimic neașteptat, o mai făcuse. Dar… când să dea înapoi Sfântul Disc arhidiaconului, ce se întâmplă?

4. Din spate, din Sfântul Altar, iese… gazda (mitropolitul Serafim), se bagă cu vocea peste preotul care venea cu Sfântul Potir, ia Sfântul Disc din mâna arhiepiscopului Ieronim, își trage microfonul spre el și zice: „Pe arhiepiscopul nostru Ieronim să-l pomenească…”

5. Ce înseamnă aceasta? Ca să nu mai fie nevoie apoi de explicații și posibile scuze, că nu am știut, că nu eu am zis etc etc, mitropolitul Serafim inventează această mișcare liturgică, spre a-și arăta prin pomenirea arhiepiscopului Ieronim totala adeziune cu ceea ce acesta a făcut, adică pomenirea schismaticului Epifanie.

Este clar? În modul cel mai sărbătoresc cu putință – la Sfânta Liturghie, în ziua de Bobotează (în biserică era prezent la slujbă chiar și președintele Greciei), mitropolitul Serafim arată că recunoaște autocefalia schismaticilor din Ucraina, lucru pe care în urmă cu câteva luni îl considera… schizofrenic.

Nevrednic este!

Anaxios! Anaxii! Cloacă de ecumeniști eretici și schismatici ce sunteți!

articol realizat de

pr. Ciprian Staicu

Să bem Aghiazmă, dar să nu … ne îmbătăm cu „apă rece”

Arhiepiscopul Ieronim al Greciei pomenind în data de 6 ianuarie 2020, la Pireu, pe schismaticul nehirotonit Epifanie ca… mitropolit al Kievului

Acest scurt articol nu are legătură cu Sfânta Aghiazmă, ci cu următoarea știre (care arată că „apa rece” a reclamei că mitropolitul Serafim de Pireu este mărturisitor al Ortodoxiei, că are cuget ortodox etc etc este doar apă rece, chiar duș rece, căci sfințenia mărturisirii ortodoxe nu se vădește prin FAPTELE lui):

Timpul: Anul 2020, ziua Sfintei Arătări a Domnului Iisus Hristos (6 ianuarie)

Locul: biserica mitropolitană cu hramul Sfânta Treime a mitropoliei de Pireu (Grecia)

Evenimentul: co-slujirea Sfintei Liturghii de către Arhiepiscopul Ieronim al Greciei împreună cu episcopul locului, mitropolitul Serafim de Pireu

Schisma: pomenirea la Sfânta Liturghie, în dipticele oficiale, ca întâi-stătător al mitropoliei Kievului pe … Epifanie.

Sensul celor întâmplate: acum nu a mai fost mitropolitul Serafim… în deplasare (cum s-a întâmplat de curând la mitropolia de Langada, în apropierea Thesalonicului), ci la el acasă, iar schismaticul nehirotonit Epifanie a fost pomenit ca mitropolit al Kievului.

Reacții:

1. Pr. Nicolae Manolis: „bine că am întrerupt comuniunea cu mitropolitul de Pireu de câteva luni, că dacă nu o făceam atunci, sigur o făceam acum.” Motivul: căderea în schismă a cripto-ecumenistului eretic Serafim de Pireu.

2. Un comentariu de pe site-ul care găzduiește știrea (https://katanixi.gr/2020/01/07/%ce%b1%ce%bd%cf%84%ce%ad%ce%b4%cf%81%ce%b1%cf%83%ce%b5-%ce%bc%ce%ae%cf%80%cf%89%cf%82-%ce%bf-%cf%80%ce%b5%ce%b9%cf%81%ce%b1%ce%b9%cf%8e%cf%82-%ce%ba%ce%b1%cf%84%ce%ac-%cf%84%ce%b7-%ce%bc%ce%bd%ce%b7/), site administrat de pr. Nicolae: un comentator care își asumă numele de „orthodoxos” scrie: „nu cred că în fățărnicie, în vorbire cu mai multe înțelesuri (diglosia) este cineva la nivel mondial care să îl depășească pe mitropolitul de Pireu.”

3. Noi, cei care ne-am îngrădit ortodox de panerezia ecumenistă, ce să mai spunem? Doar că ne pare rău de frații noștri români, care îl au ca model de „mărturisitor” pe acest ierarh care tună și fulgeră… cu vorba împotriva ereziilor, a masoneriei etc, dar este blând ca mielul când este vorba de fapte ortodoxe, mai exact: este în cârdășie cu ereticii! El a fost marele inspirator al „teologiei” celor care administrează site-ul marturisireaortodoxa, de altfel un loc al mediului virtual în care poți găsi de toate, numai mărturisire ortodoxă nu. Nu ne mirăm, căci dacă peștele este clar că s-a împuțit de la cap (sau mitră), doar n-o să fie bun la… coadă.

4. În Grecia singurii care mai au încredere în verticalitatea… orizontală de tip politica struțului și poziția ghiocelului a mitropolitului de Pireu sunt doar ecumeniștii. Îl au… la mare evlavie. La noi, la fel, numai că în România acești neo-ecumeniști se numesc „mărturisitori echilibrați, aflați pe calea împărătească.” Atenție, s-a cam terminat pista de aterizare, urmează portul Pireu, nu cumva să se scufunde corabia… ecumenistă mărturisitoare.

Redacția

Acum atei sunt peste tot… mai ales îmbrăcați în odăjdii bisericești ortodoxe (li se spune ecumeniști), dar nu numai…

Recomandăm:

Contactul cu ateii este periculos și chiar mortal pentru copii. Ușile familiei creștine trebuie să rămână închise pentru oamenii care împărtășesc ideile filosofiei atee. La fel și pen­tru creștinii care prin faptele lor îl răstignesc pe Hristos. Întreținerea relațiilor cu cei apropiați nouă după trup, însă care refuză să-l primească pe Dumnezeu poate fi doar împlinirea poruncii iubirii și a milei. În acest caz nu îi vom apropia prea mult de noi, iar relația cu ei va fi doar una de strictă necesitate

Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea vreme de pocăință, spre mântuire!

Toată lumea își urează: „La mulți ani!”

Pentru unii însă VIAȚA este cu totul altceva:

Despre relativitatea timpului:

Cu puțin timp înainte de a adormi somnul morții un monah a cerut ca pe crucea mormântului său să fie scris așa:

„Monahul H. Vârsta – 80 de ani. A trăit – 3 ani”

Cei trei ani au fost ultimii trei ai vieții lui pământești, când i s-a dăruit trăirea existențială a iubirii desăvârșite a lui Hristos.

Redacția

Spor la rugăciunea ortodoxă. Ea ține lumea!

„Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru. Ţie singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, Care ai făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi nevăzute. Ţie, Dumnezeule, ne închinăm, Te lăudăm, Îţi mulţumim şi Te rugăm: caută cu milostivire spre smerita noastră rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.

Te rugăm, Dumnezeule, să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim. Apără-ne de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi de păcate. Ajută-ne, Doamne, să nu ne lepădăm de Tine în niciun fel.

Te rugăm acum, Dumnezeul nostru, să cauţi cu milostivire și să faci să fie primite la Tine toate cele lucrate de noi, nevrednicii, în numele Tău, în anii trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la săraci şi toate ostenelile noastre. Căci ştim că noi nu avem nimic al nostru, ci am luat totul dintru ale Tale.

Deschide, Doamne, urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică. Trimite tuturor ortodocșilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana. Și vino în ajutorul creştinului necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău.

Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu eşti Apărătorul nostru puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea Te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.

Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi, de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta.

Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe ucenicii Tăi când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că zidirea Ta suntem şi alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul nostru, în Care credem şi Căruia ne închinăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.”