Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

S.P.O.R. – prima organizație schismatică anti-B.O.R. după sinodul din Creta? Sau urmașă a B.O.R.? Sau ce anume?

Acest scurt articol va avea două caracteristici:

a) nu va avea imagine însoțitoare, căci nu ne dorim răzvrătirea nimănui, care să se simtă lezat că a fost luat „în vizor”;

b) este scris cu durere, dar și cu responsabilitatea că adevărul trebuie spus până la capăt.

Așadar, după momentul Creta s-au cristalizat trei direcții (ar mai fi și a patra, dar ea este de fapt un sens giratoriu: preoții ecumeniști care stau pe loc și… dorm):

1) mult trâmbițata „părtășie la erezie”, inițiată în spațiul grecesc de pr. Theodor Zisis (care s-a ferit aproape un an – după iunie 2016 – să oprească pomenirea ierarhului eretic, iar pentru a se justifica a inventat această teorie, iar când a oprit pomenirea, a oprit și slujirea Liturghiei și în final a ajuns din nou la loc… sigur, adică la Bănceni, reluând pomenirea unui alt ierarh eretic), iar la noi de M.S. Chirilă cu ascultătorii lui fideli: pr. Grigorie Sanda și pr. Claudiu Buză, iar în prezent s-au „cristalizat” sub oblăduirea vlădicului Longhin Jar (așa-numitul „cer pe pământ”, cum definea pr. Claudiu Buză zilele trecute slujirea lor recentă la Bănceni dispărând în abisurile uitării, căci a fost retras de pe toate site-urile de propagandă chirilistă). Această idee a fost combătută pe larg de părinții athoniți și de subsemnatul, înfricoșând pe auto-intitulatul „teolog” (fără alte studii teologice decât o teză de licență ecumenistă – a se vedea CV-ul lui MSC, dacă nu cumva și acela …a dispărut ) astfel încât a ajuns să vorbească de o „isterie” iscată împotriva ideilor sale (de fapt analiza chirurgicală a pr. Spiridon de la Schitul Rădeni l-a lăsat pe MSC fără absolut nici o replică valabilă sau validă).

2) Ideea inexistenței harului în BOR, a morții BOR (sau mai degrabă a faptului că toți ecumeniștii au ieșit din B.O.R. și singurii ei membrii mai sunt adepții acestor idei de mai jos), a calendarului vechi ca dogmă, care s-a cristalizat sub forma S.P.O.R. (un „sobor” alcătuit numai din preoți, care probabil nu va avea nevoie de episcopi, ei fiind „singurii ortodocși rămași în România” – așa o fi?) Cei 4 membrii marcanți prezentați pe net sunt părinții: Ioan Miron (între timp sfinția sa, în răspunsul de mai jos, s-a dezis), Onisim Banu, Claudiu Vasile Maria și personajul în reverendă Tudor. Începuturile acestui S.P.O.R. au constat în sărbătorirea de către părintele Onisim Banu a celor două calendare simultan, în mod viclean, fără știrea credincioșilor, doar cu complicitatea unei ucenice de la strană. La orice încercare de chemare la dialog a răspuns negativ, iar mai nou afirmă că merge după Sfinții ruși (cei mai vechi, majoritatea greci – fără vina lor că au avut această origine – adică toți participanții la cele 9 Sinoade Ecumenice oare nu trebuie luați în seamă?). În Duminica Ortodoxiei (2018) au trecut pe calendarul vechi.

Mi-a ajuns atunci la urechi știrea că au dat și niște anatheme noi. Am sunat (de fapt am trimis un sms) un fost fiu duhovnicesc, pe nume Spirea Bătăiosu (așa îl cheamă, nu e o glumă; Domnul să îi dea sănătate), care între timp s-a afiliat acestei mișcări și am întrebat referitor la noile anatheme, însă nici un răspuns. Așa a vrut Dumnezeu ca domnul Spirea să sune un fiu duhovnicesc de-al meu – fără să știe însă el acest amănunt – și să încerce să îl atragă de partea S.P.O.R., accentuând că în Duminica Ortodoxiei au fost dați anathemei de către pr. Ioan Miron (mai jos este răspunsul prin care părintele infirmă aceasta) toți cei care cred că mai este har în B.O.R. (sau mai degrabă pe toți cei care susțin că din B.O.R. mai fac parte și alții decât susținătorii acestei teorii), inclusiv pe părinții de la Rădeni, pe Gheron Sava și pe subsemnatul.

Întrebarea mea este simplă: „ne-ați dat anathemei nominal sau nu? Dacă nu aveți nimic de ascuns, dați-ne un răspuns fără echivoc.”

Oricum, și fără numele noastre, situația este clară: S.P.O.R. este prima mișcare schismatică din România ruptă oficial de Biserica Ortodoxă Română – cu pretenția că de fapt S.P.O.R. este B.O.R. (rog pe pr. Claudiu Buză, care de luni de zile flutură amenințător ideea „îndreptării lui Staicu spre schismă” să revină la realitate și să abordeze S.P.O.R.-ul).

3) A treia direcție este cea urmată de majoritatea părinților, monahilor și mirenilor din România, Basarabia, Grecia, Serbia etc: rămânem fii ai Bisericii Ortodoxe în care ne-am născut; ne-am îngrădit de erezie pentru că nu vrem să ne întinăm cu Tainele ecumeniștilor, așteptăm convocarea unui Sinod care să anatematizeze panortodox sau ecumenic această panerezie și NU NE CRISTALIZĂM SUB NICI UN FEL, NICI CA ORGANIZAȚIE, NICI CA BISERICA PARALELĂ, NICI SCHISMĂ, ci acceptăm să fim prigoniți, ca o cinste pentru numele lui Hristos.

Așteptăm cu sinceritate și interes viu răspunsul clar al părintelui Ioan (din convorbirea avută azi cu o altă fiică duhovnicească a lui reies idei în neconcordanță, chiar în opoziție cu cele expuse de dl Spirea – Domnul să îi păzească sănătoși pe toți; însă nu e de bun augur să fie un singur păstor și să înțeleagă ucenicii în moduri diferite-opuse ceea ce el spune).

Post cu folos!

pr. Ciprian Staicu

 

Update:

Părintele Ioan Miron mi-a trimis pe mail următorul răspuns, pentru care îi mulțumesc:

„Doamne ajuta. Nu am legatura cu niciun SPOR, cine a pus poza mea acolo trebuie intrebat in legatura acest titlu pe care l-a pus acelui site. Eu personal nu fac parte din nicio organizatie nici din SPOR nici din alta si nu sunt de acord cu asa ceva. Eu m-am intors la calendarul cel adevarat si atat. Nu am contestat niciodata harul celor care sunt „pe nou” si nu am spus niciodata ca in BOR nu este har, am spus doar ca ereticul nu are har. Nu am dat anatemei nici pe parintii de la Radeni si nici pe sfintia voastra si nici pe gheron Sava. Am raspuns pt ca sa clarific fata de sfintia ta treaba asta. In nadejdea ca m-am facut inteles, ma rog Domnului ca sa ne lumineze. Doamne ajuta.”

Așadar, înțelegem că:

a) pr. Ioan Miron nu are nici o legătură cu S.P.O.R.;

b) pr. Ioan s-a întors la calendarul vechi;

c) „Nu am contestat niciodată harul celor care sunt „pe nou” și nu am spus niciodată că în BOR nu este har, am spus doar ca ereticul nu are har;

d) „Nu am dat anatemei nici pe părinții de la Rădeni și nici pe sfinția voastră și nici pe gheron Sava.”

 

Concluzie: toată problema se reduce la ce anume învață Biserica, dacă există vreo diferență referitoare la ereticii necondamnați la nivel ecumenic și cei condamnați, dacă există vreo întinare prin erezie sau erezia însăși anulează în mod automat preoția cuiva, iar o judecată sinodală nu mai este necesară. Aici este diferența între viziunea părintelui Ioan și ceea ce învață părinții athoniți (pe cea din urmă, în urma studiului și a rugăciunii, mi-o asum). Voi continua studierea scrierilor patristice și argumentele în sprijinul adevărului vor fi prezentate pe larg, fără hotărâri care s-ar putea dovedi pripite. (pr. Ciprian)

Tâlharul și Acatistul Buneivestiri

„În Tradiția Bisericii este menționată și următoarea întâmplare minunată, referitoare la puterea pe care o are Acatistul Buneivestiri:

Înainte de anul 1800, pe când existau mulți tâlhari, care stăteau la pândă la răspântiile de drumuri și îi jefuiau pe trecători, unul dintre acești conducători de tâlhari i-a pus pe câțiva tovarăși de-ai lui să stea la pândă la o răspântie pe unde treceau toți trecătorii care mergeau dintr-un anume oraș spre celălalt. Și oricine trecea, fie era singur, fie erau doi sau trei călători, erau jefuiți, iar apoi erau lăsați să plece, tâlharii nu le făceau alt rău. Nu îi răneau, nu îi omorau.

Odată a trecut pe la acea răscruce de drumuri și un monah sfânt. A fost, desigur, oprit și jefuit – ce să ia de la un monah sărac(?), în fine – dar apoi nu a vrut să plece. I-a rugat pe tâlhari să îl ducă la cuibul șefului lor. Tâlharii l-au întrebat:

– Ce vrei de la el?

– Vreau să vă spun ceva foarte important. Peste puțin timp va trece pe aici un negustor foarte mare și bogat, încărcat cu diamante, dar eu vreau să îi spun șefului vostru cum este îmbrăcat acest negustor, ca să îl recunoașteți, pentru că va fi îmbrăcat în zdrențe.

Așa au și făcut, l-au dus pe monah la șeful lor, nu ca să îi facă monahului pe plac, ci ca să nu piardă câștigul de pe urma lui.

De îndată ce l-a văzut pe șeful tâlharilor, monahul i-a spus acestuia să îi cheme pe toți ortacii lui, ca să le spună o veste mare și foarte importantă.

Șeful tâlharilor i-a chemat pe toți.

– A, a spus el, unul lipsește. Să îl aduceți aici.

– De ce ai nevoie de el? Este la bucătărie, face mâncare, prânzul pentru noi.

– Nu, aduceți-l aici.

S-au dus, așadar, dar acela nu voia să vină, dar l-au luat pe sus și l-au adus în fața monahului.

De îndată ce tâlharul bucătar l-a zărit pe monah, nu a vrut să se mai uite la el.

Dar nici monahul nu s-a întors să îl vadă.

Dar tâlharul bucătar a început apoi să tremure foarte tare.

Deci, l-a întrebat monahul:

– Bucătarule, de ce tremuri?

Acela a fost obligat să mărturisească faptul că era diavolul, care luase chip de om, pentru a-l urmări îndeaproape pe șeful tâlharilor.

Acest șef de tâlhari avea un obicei foarte bun: se ruga Maicii Domnului în fiecare zi. Și cum se ruga? Spunea Acatistul Buneivestiri. Dimineața, la prânz și seara. Acest obicei bun l-a învățat de la mama lui, care îl învățase Acatistul Buneivestiri pe când el era mic și astfel că el știa tot Acatistul pe de rost, deci îl spunea din memorie, fără să aibă nevoie să îl citească.

Mai târziu, după ce a crescut, a luat calea tâlhăriei, dar cu toate acestea nu a renunțat a spune Acatistul Buneivestiri, nici pentru o zi. Astfel că Maica Domnului era alături de el și îl păzea, așteptând ocazia ca să îl mântuiască, să îl aducă la pocăință, să își schimbe viața, să se mântuiască.

Diavolul bucătar fusese trimis de satana ca să îl omoare pe șeful tâlharilor și să îi ducă sufletul în iad. Dar acesta nu putea pentru că era împiedicat de Acatistul Buneivestiri. Deci, dracul aștepta și el ocazia, ca măcar o singură zi șeful tâlharilor să uite să zică Acatistul Buneivestiri, atunci ar fi rămas fără ocrotirea Maicii Domnului și dracul ar fi putut provoca o împărțeală a prăzii și un scandal între tâlhari, iar aceia, desigur la îndemnul diavolului, l-ar fi ucis pe șeful lor, iar diavolul bucătar ar fi dus sufletul lui în iad.

Dar Maica Domnului îl apăra din pricina Acatistului Buneivestiri. Acest șef era tâlhar, dar nu era ucigaș. Viața lui era păcătoasă, rea, anti-evanghelică, dar pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu și auzind mijlocirile Preacuratei Maicii Sale, i-a dat șefului tâlharilor șansa să se mântuiască.

Toate aceste le-a mărturisit dracul bucătar, legat fiind de călugărul cel sfânt. De îndată șeful tâlharilor a fost luminat de har, și-a înțeles marile lui păcate și s-a pocăit din acea clipă.

Pocăința lui i-a impresionat și pe ceilalți tâlhari, tovarășii lui, și prin călăuzirea acelui monah sfânt toți au fost călăuziți spre Marea Taină a milostivirii lui Dumnezeu, care este Sfânta Spovedanie. Iar prin returnarea tuturor celor furate, toți tâlharii împreună cu șeful lor s-au mântuit. I-a mântuit Acatistul Buneivestiri.”

(istorioară a pr. Ștefan Anagnostopoulos)

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/03/blog-post_30.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Halterofili… în sutană? Sau efectele spălării pe creier prin ecumenism?

Machiavelli spunea că „scopul scuză mijloacele”. Așa că în Marea Britanie – într-o parohie a Patriarhiei Ecumenice – este posibil ca pentru strângere de fonduri să se organizeze și un concurs de haltere. În pauză va fi și o surpriză-show: parohul însuși va ridica o mașină cu propriile mâini!

Da, este vorba despre „părintele” Sava David Vasiliadis (care aparține de arhiepiscopia de Thiatira și Marea Britanie, din cadrul diasporei patriarhiei ecumenice), parohul bisericii Sfintei Cruci și a Arhanghelului Gavriil din Golders Green, care făcând reclamă show-ului în care va ridica o mașină spune: „nu încercăm să promovăm numai idealul atletic, ci și caracterul social și comunitar al Bisericii. Iar în cadrul acestui caracter al Bisericii, idealul atletic și credința noastră sunt una.” (site-ul parohiei: http://www.holycrossgreekchurch.org.uk/) Iar alături de el, chiar în reverendă, apare și prietenul lui, părintele Vasilios Papathanasiou.

Pe la minutul 14, părintele… în toată … slava:

Sursa – https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/body-building.html

Redacția

Note:

1. Vai de episcopul lui, dacă cumva acest părinte Sava întrerupe pomenirea…

2. Iată roadele ecumenismului, care îmbrățișează tot, cu o condiție: batjocorirea lui Hristos.

3. Doamne, dă-ne pocăință tuturor!

Ruperea frâielor minții sau manipulare pentru înșelarea prin cuvânt?

Ereziarhul Bartolomeu îi dă înainte cu ecumenismul, că viața trece și planurile sunt… mari. Scoate cărți, ține conferințe, se roagă cu eretici, primește donații de la antihristul mare-ctitor papa Francisc etc etc.

Acum este vorba de o carte care se numește: Bartolomeu: misiune și perspectivă (să se vadă că este un om MAAARE, poate astfel se uită mai ușor CĂ NU ESTE ORTODOX!)

Cei de la site-ul katanixis au făcut următorul articol (am păstrat exact titlul pus de ei):

Citind cuvântul patriarhului ecumenic la manifestarea culturală organizată pentru lansarea cărții editată în cinstea lui, am încercat să facem o sinteză a ideilor, pentru că nu am înțeles care este sensul general al frazei:

– „ca patriarh ecumenic, în prezent păzim tradițiile Sfinților Părinți, întăriți:

a) de rugăciunile și iubirea tuturor fiilor ai Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos (asta e patriarhia ecumenică; toate celelalte Biserici Ortodoxe nu sunt așa MAARI, ci mai „mititele”, vai de ele, fără MAMA lor cea MAARE – n.trad.), aflați pretutindeni pe pământul Domnului (adică se referă la diaspora grecească, de pe urma căreia iese banu΄ – n.trad.),

b) de testamentul duhovnicesc al Ortodoxiei și al neamului grecesc,

c) de moștenirea preacurată a Martirilor credinței,

d) de bisericile și locurile noastre sfinte,

e) de sfintele moaște ale Sfinților și

f) de sfintele lor icoane,

g) de viața liturgică plină de lumină,

h) de școlile și fundațiile noastre,

i) de modul de viețuire al ortodocșilor,

– care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața:
a) răului,
b) a deformării credinței adevărate,
c) a nedreptății și
d) a subminării persoanei umane,
– iubind pe Hristos în om și pe om în Hristos, într-o singură inimă,
a) „cele de sus cugetând” (vezi Coloseni 3, 2) și
b) „fiind stăruitori în rugăciune” (Romani 12, 12),
c) privind spre Iisus Hristos, Începătorul și Desăvârșitorul credinței noastre,
– fără de care (fără credință – n.trad.) nu există:
a) nici pace cu noi înșine,
b) nici comuniune adevărată cu aproapele,
c) nici pace cu creația (cu universul),
d) nici nădejde a veșniciei.”
Cine pricepe ce a vrut să zică să ne spună și nouă… (a spus el multe, căci fraza cuprinde tot ce e mai important în sincretismul ecumenist, ca să doarmă liniștiți masonii din auditoriu – n.trad.)
Dar, devreme ce patriarhul ecumenist invocă toate cele de mai sus, cum este posibil:
a) pe de o parte: să susțină că „… păzește tradițiile Sfinților Părinți… ca patriarh ecumenic…” inspirat de „moștenirea preacurată a Martirilor credinței”… „care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața”… „deformării credinței adevărate“,
b) iar pe de altă parte tot el:
– se roagă cu ereticii și cu păgânii fără nici o opreliște
– impune hotărâri eretice și meta-patristice ale unui sinod tâlhăresc,
c) iar în final:
– are dosare referitoare la toți clericii care se opun ecumenismului, ca și cum el, patriarhul, ar fi CIA sau FBI,
– poruncește caterisirea lor prin procese măsluite și prin acuzații false,
d) în timp ce singura acuzație care se poate aduce preoților mărturisitori ortodocși este aceea că: “păzesc tradițiile Sfinților Părinți, inspirați de moștenirea preacurată a Martirilor credinței, care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața deformării credinței adevărate.”

 

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_62.html#more

 

traducere din limba greacă de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Când Hristos este pălmuit… arhiereii Lui se cuvine a-I urma pilda jertfelniciei întru Adevăr

„Să presupunem că mergem pe drum, alături de Hristos. La un moment dat ne întâlnim cu un om, care ne lovește peste față: și pe Hristos, și pe noi. Stăpânul Hristos nu reacționează și nu protestează. Putem să ne gândim în ce postură ingrată ne vom afla dacă totuși noi vom reacționa?

Domnul Iisus Hristos este exemplul nostru. Și totuși, cu toate că El este batjocorit și nu Se tulbură, noi ne revoltăm când suntem batjocoriți. El primește crucea și moartea umilitoare, noi nu suportăm nici măcar un cuvânt înjositor.

Așadar, cum vom deveni părtași ai slavei Lui dacă nu am fost de acord să fim părtași și a pătimirilor și chinurilor Lui? Zadarnic ne luptăm, zadarnic nădăjduim în viața veșnică dacă nu suntem hotărâți să ne purtăm crucea, așa cum face El.

Nu ne rămâne decât să Îl imităm, având certitudinea că pătimirile vremii de acum nu trebuie să le luăm în seamă, ci se cuvine să cugetăm la slava viitoare, care ni se va descoperi.”

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Toate operele găsite, p. 254)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă – dedic acest mic text ÎPS Sale, Longhin Jar, spre întărirea pe calea adevăratei mărturisiri ortodoxe și spre îngrădirea reală de panerezia ecumenistă.