Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Să ne amintim de Petre Ţuţea… Cum gândeau românii de altădată… Şi ce bine gândeau… şi făptuiau ceea ce gândeau…

„Fiecare popor asimilează în cursul istoriei sale valorile spirituale ale fiecărei epoci, împrumutându-le pecetea duhului său. Când un popor imită servil, atunci suportă istoria, iar când asimilează și transformă valori, clădindu-și un univers propriu, în acest caz din urmă face istorie.” (Proiectul de tratat, p. 96, Editura Thetis)

„Popoarele sunt forțe colective colosale, întreguri naționale, și nu sunt o simplă sumă aritmetică de energii individuale. Așa trebuie înțeles rolul personalităților în istorie, o personalitate devine istorică în sânul unui popor când păstrează caracterul de exponent al intereselor lui și când nu se situează în mod arbitrar în afara corpului social al națiunii. Simion Bărnuțiu a făcut  două afirmații care sunt esențiale pentru dezvoltarea României moderne: nu există libertate individuală fără libertate națională și mergeți cu poporul, ca să nu rătăciți.” (Ibidem, p. 97)

„Revenind la spiritul veacului care, într-un fel, determină acțiunile politice interne și externe ale poporului român, ne permitem să afirmăm că acest spirit nu ne poate încorpora prin absorbție, suveranitatea și autonomia noastră spirituală permițându-ne să alegem, să încorporăm și să asimilăm tot ceea ce este universal valabil și, în același timp, compatibil cu firea și cu interesele noastre vitale.” (Ibidem, p. 97)

Sensul istoriei noastre naționale este determinat de veacurile de luptă trăite aci de poporul nostru, din ghinda câtorva legiuni romane dezvoltându-se un stejar viguros în noul climat.” (Ibidem, p. 97)

„Gustav Adolf, regele suedezilor, a definit suveranitatea în acești termeni: între coroana mea și Dumnezeu nu există nimic. Când între coroana mea și Dumnezeu s-a interpus spada cuceritorului, a încetat suveranitatea.” (Ibidem, p. 85)

Dragi români ortodocși, judecați singuri unde ne aflăm în momentul de față și ce este de făcut…

Căci țelul neamului nostru nu este viața, ci ÎNVIEREA!

Pr. Andrei Cojoacă

Frumusețe în Hristos

Traducere:

”O fată foarte frumoasă a fost întrebată cum de avea o așa de mare frumusețe, cu toate că nu folosea deloc produse cosmetice.

Răspunsul ei a fost următorul:

– Pentru buzele mele folosesc adevărul.

– Pentru glasul meu folosesc rugăciunea.

– Pentru ochi folosesc compasiunea.

– Pentru mâinile mele folosesc săvârșirea faptelor bune.

– Pentru chipul meu folosesc sinceritatea.

– Pentru inima mea folosesc iubirea…”

Redacția

Iarna… pe potecă

Guy Feeds Animals in the Woods

Snow White IRL!

Publicată de The Pet Collective pe Luni, 7 ianuarie 2019

O, de am fi și noi așa de flămânzi de Hristos!

Unii caută fericirea, alții o creează…

Un gheronda (călugăr bătrân și înțelept – n.trad.) a văzut un scorpion care era în pericol de a se îneca și a încercat să îl salveze, scoțându-l afară din apă.

De îndată ce l-a scos, scorpionul l-a înțepat; durerea era cruntă și gheronda l-a scăpat de îndată din mână, iar scorpionul a căzut din nou în apă, fiind iar în pericol de a se îneca. Gheronda a încercat să îl salveze din nou, iar scorpionul iar l-a înțepat.

Un ucenic care vedea această scenă s-a apropiat de bătrân și i-a spus:

– Gheronda, mă iertați, dar nu v-ați dat seama că de fiecare dată când veți încerca să salvați scorpionul, acesta vă va înțepa?

Gheronda a răspuns:

Firea scorpionului este să înțepe, iar lucrul acesta nu se va schimba. Firea mea este să ajut.

Apoi gheronda, cu ajutorul unei frunze, a scos scorpionul din apă și l-a salvat.

Apoi el s-a întors spre ucenicul lui și i-a spus:

– Nu îți schimba firea (adică felul de a fi – n.trad.) dacă cineva îți provoacă durere, ci doar ia măsurile ce se impun ca să te păzești, căci oamenii mai degrabă sunt nemulțumitori pentru binele de care au parte. Însă acesta nu este un motiv ca să încetezi a mai face binele, a-ți omorî iubirea care trăiește înlăuntrul tău. Unii caută fericirea, alții o creează (o răspândesc în jurul lor – n.trad.)

Să te neliniștești mai mult pentru conștiința ta decât pentru faima ta. Pentru că de fapt conștiința ta este ceea ce tu ești, în vreme ce faima ta sunt ceea ce gândesc alții despre tine.

Când viața îți pune înainte mii de motive ca să plângi, tu arată că ai mii de motive de a zâmbi.

Zis-a Avva: ceri har de la Dumnezeu? În loc de har va îngădui să ai ispite. Nu înduri războiul, cazi? Nu îți dă mai mult har. Iar ceri har? Iar primești ispită. Iar înfrângere? Din nou ai parte de lipsuri, cât timp trăiești. Așadar, singura ta șansă este să biruiești ispita

Rabdă ispita până la moarte… Să cazi în luptă, strigând de jos neputincios: Nu te voi părăsi, Preadulce Iisuse! Nu mă voi lepăda de Tine! Nedespărțit voi fi de Tine în veci și pentru dragostea Ta îmi dau sufletul în luptă…

Și dintr-odată Hristos apare în luptă și zice cu putere: Aici sunt! Adună-ți puterile și urmează-mă!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Hristos a înviat, bucuria mea!