Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

A fi orfan duhovnicește (cazul pastorului protestant care s-a botezat ortodox!)

Un preot care slujește de mulți ani Biserica lui Hristos (adică Sfânta Ortodoxie – n.trad.) în America, la un moment dat a hotărât să facă un pelerinaj în Sfântul Munte Athos și mai ales să meargă să îl cunoască pe Cuviosul Paisie Aghioritul. Și-a manifestat dorința să vină împreună cu el și un pastor protestant.
Gheronda Paisie i-a primit cu multă bunătate. I-a servit cu o bucată de rahat și cu un pahar cu apă și s-a așezat lângă ei. Au trecut câteva minute și pastorul protestant a deschis o discuție despre Sfintele Moaște. El susținea că toate osemintele oamenilor sunt la fel și nu trebuie ca pe unele să le deosebim de celelalte și să ne închinăm înaintea lor. Atunci Gheronda i-a spus, cu multă bunătate:
– Nu este așa cum zici, pentru că, iată, ieri a venit aici un tată, care l-a adus cu el pe fiul lui, care avea duh mut și surd și copilul nu vorbise niciodată, deloc în viața lui. La un moment dat eu am intrat în chilia mea, ca să aduc o bucățică de Sfinte Moaște, un deget al Sfântului Arsenie Capadocianul, pe care îl am acolo.
Când am luat Sfintele Moaște în mână, fiind încă în chilia mea, fără să mă vadă nimeni, atunci afară în curte copilul demonizat și mut a început să strige:
– Nu, mă va arde!
Așadar, când am ieșit și l-am însemnat în chipul Sfintei Cruci pe copil cu Sfintele Moaște ale Sfântului Arsenie, copilul s-a făcut bine și din acea clipă el vorbește și totul este bine!
– Vezi, eu nu îți vorbesc teoretic, ci am o mare experiență și am trăit multe astfel de situații.
Gheronda s-a uitat apoi la pastorul protestant cu acea privire curată, plină de bunătate și a continuat:
– Îți voi spune ceva, însă te rog să nu mă înțelegi greșit, pentru că nu o spun din mândrie, ci din smerenie și din dragoste. Noi, ortodocșii, o avem ca mamă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în timp ce voi sunteți ca niște orfani, fără mamă, pentru că nu o cinstiți.
După ce s-a întors în America și au trecut șase luni de la vizita lor la Gheronda Paisie, pastorul a mărturisit că a simțit intens starea de orfan duhovnicesc și apoi, cu rugăciunile lui Gheronda Paisie, pastorul s-a botezat și a devenit ortodox.
(Din cartea Vasul cel ales a ieromonahului Hristodoulos)
Sursa – https://paterikiparadosi.blogspot.com/2018/07/blog-post_85.html#more
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Bogați sau săraci

Bogații au multe posibilități sau ocazii ca să scape de mândrie și de depravare (de stilul de viață imoral și împătimit). Dar și cei săraci au mai multe posibilități să ajungă nebuni din pricina mâniei și a invidiei față de cei bogați. Între bogați și săraci diferența nu este atât de mare pe care se pare.

Să ne aducem aminte toți că nu am adus cu noi nimic în această lume și nu putem să scoatem nimic din ea, nici un lucru material. Dar, așa cum a spus Sfântul Apostol Pavel, ar trebui ca dacă avem haine și hrana zilnică să fim mulțumiți și să nu cerem nimic mai mult.

Redacția

Ce înseamnă că te iert…?

Iert înseamnă că îl văd pe celălalt așa cum este el cu adevărat, cu păcatul și cu partea lui de nesuferit, cu toate greutățile lui și spun:

„Te voi duce în spate, ca pe o cruce, te voi duce până în Împărăția lui Dumnezeu, fie vrei, fie nu vrei. Și fie ești bun sau rău, te voi duce pe umerii mei și te voi pune în fața Domnului Hristos și voi spune: Doamne, l-am dus în spate pe omul acesta toată viața mea, pentru că mi-era teamă că altfel se va pierde (va ajunge în iad – n.trad.). Acum este treaba Ta să îl ierți sau nu, în numele iertării Tale proprii!…”

Cât de frumos ar fi dacă am putea să ne purtăm astfel „sarcinile unii altora” și să ne sprijinim unul pe altul, fără a încerca să uităm punctul slab al cuiva, păcatul altuia sau starea celui care trece prin clipe grele!

Iar acționând așa cum se cuvine să nu îl lăsăm să îngenuncheze (să fie strivit – n.trad.) sub greutatea ispitei, ci dimpotrivă să îl apărăm, să îl ocrotim, astfel încât să nu îngăduim capitularea lui exact în fața a ceea ce ar putea să îl facă să îngenuncheze, să se clatine.

Dacă l-am înconjura pe cel neputincios cu dragoste vie și caldă, câți oameni nu și-ar reveni în fire și câți nu ar deveni vrednici de iertare, de o iertare care li s-ar da în mod gratuit!

(Αnthony Bloom, Taina vindecării)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Vindecarea patimii demonice a pederastiei

Mai întâi glasul conducătorilor iubiți ai ereticilor ecumeniști români de azi:

Iar soluția este simplă, dar eficientă:

Puterea psalmilor

Mai mult nu spunem acum, căci primul link ne-a produs realmente repulsie – ca oameni normali ce suntem, care nu putem accepta ca „Biserica să își ceară scuze” de la satana, iar al doilea ne-a amintit că avem o datorie de împlinit!

Hristos a înviat!

Redacția

Un om care nu renunță la luptă. În planul credinței ortodoxe și noi să fim statornici, mânuind sabia Duhului și purtând platoșa credinței și coiful mântuirii

Acest om – subiectul articolului de față – poate nu are nici o legătură cu Ortodoxia. Sau poate că da. Dumnezeu știe. Noi îi dorim să fie un ortodox și să se mântuiască. Autorul articolului nu ne spune aici nimic despre religia lui. Exemplul lui a fost preluat din respect pentru făptura umană, creată de Dumnezeu, dar și pentru a nu mai avea noi, cei întregi la trup și la minte, nici o justificare pentru a nu săvârși cele necesare mântuirii în Hristos.

Huang Guofu, în vârstă de 41 de ani, originar din provincia (regiunea) Chongqing din China, a învățat să folosească pensula (sau creionul de desenat) cu gura și cu piciorul lui drept, după accidentul în care și-a pierdut ambele mâini.

Huang Guofu și-a pierdut mâinile la vârsta de numai 4 ani, însă nu și-a pierdut curajul și de la vârsta de 12 ani a început să deseneze folosindu-și piciorul drept pentru aceasta. La vârsta de 18 ani și-a pierdut tatăl și a fost nevoit să renunțe la studii pentru a-și câștiga singur traiul zilnic.

A început să călătorească prin orașele chinezești, desenând pe marginea drumului și vânzându-și trecătorilor desenele sale. La un moment dat a auzit că unii se plâng că desenele lui făcute cu piciorul nu sunt destul de detaliate și exacte și de aceea a început să își folosească și gura pentru a ține instrumentul de desenat.”

 

Să îi dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă și să fie al lui Hristos, nu al idolilor Orientului!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/05/blog-post_24.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu