Pelerinaj de 5 zile în Grecia (21-25 octombrie 2019)
Ziua 1, luni (21 octombrie 2019): București (plecarea la ora 5) – Mănăstirea Rila (Bulgaria) – Thesalonic (închinare la Sfinții din Thesalonic: Dimitrie, Teodora, David, Grigorie) – Veria (Schitul Sf. Ioan Botezătorul, peștera Sf. Grigorie Palama) – Kalambaka (cazare la hotel, în Kastraki, la poalele Meteorelor)
Ziua 2, marți (22 octombrie): închinare la trei mănăstiri de la Meteora – drum la Igoumenitsa – traversare cu vaporul în insula Kerkyra (Sf. Spiridon și Sf. Împărăteasa Teodora) – retur spre Kalambaka (cazare în Kastraki)
Ziua 3, miercuri (23 octombrie): – închinare la Mănăstirea Sagmata (200 de Sfinți, cel mai frumos loc duhovnicesc din Grecia) – drum spre Athena, Pireu – traversare cu vaporul în Eghina (Sf. Nectarie) (cazare la mănăstire)
Ziua 4, joi (24 octombrie): retur la Atena – închinare la Sf. Nicolae Planas, ocrotitorul familiei – Nea Makri (Sf. Efrem cel Nou) – Prokopi (Sf. Ioan Rusul) (cazare la hotelul parohiei)
Ziua 5, vineri (25 octombrie): închinare la Mănăstirea Sf. David – traversare cu bacul – Mănăstirea Kato Xenia (brâul Maicii Domnului) – Sf. Paraskevi – Thesalonic (închinare la moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în seara de începere a prăznuirii lui anuale) – Sofia – București (ajungem noaptea pe la ora 23.30)
Transportul în pelerinaj se va face cu un WV Touran de 7 locuri.
Vor fi 5 pelerini și șoferul. Ghid și șofer: pr. Ciprian Staicu.
Prețul include: transport, cazări, mic dejun, taxe de drum, bilete de vapoare.
Mai sunt disponibile două locuri.
Alte detalii la nr. de telefon 0740788876 și la adresa ciprioan@yahoo.com
Dumnezeu să ne binecuvânteze!
Redacția
Să avem inimă bună…
„Zis-a Avva: Dumnezeul nostru este pentru noi ca un entuziasm desăvârșit, o uimire, o adiere lină, o îmbrățișare nesfârșită, plină de dragoste. De aceste trăiri se bucură cei smeriți, cei cu inima înfrântă, plină de dragostea de Dumnezeu, cei necunoscuți și disprețuiți de lume, care își păstrează vie inima și care în pofida păcatelor și patimilor lor proprii, își respectă glasul inimii și îi îngăduie acesteia să fie impresionată, să se cutremure de iubirea de oameni și de mila nesfârșită a lui Dumnezeu.
Postul, viața noastră întreagă, este o emoție adâncă, un cutremur, care naște în noi dorul de adevărata viață. Pocăința naște iubirea de oameni, de frați. Nu este posibil să îți cunoști patimile, căderile, păcătoșenia, să ceri mila lui Dumnezeu și tu să nu miluiești pe alții. Ceea ce guști și trăiești, aceea dai mai departe.
Calea spre Hristos trece prin iubirea de frați, de oameni, care sunt chipul Lui. Întotdeauna postul a fost legat de milostenie. Ceea ce se economisea prin simplitatea hranei de post se transforma în milostenie față de frații suferinzi și aflați în greutăți. Untdelemnul celor zece fecioare din parabola evanghelică este milostenia. Fecioria și orice altă virtute nu ne pot face să ajungem la sfințenie dacă nu avem iubire față de fratele nostru.
„Mai bine să cânți decât să te plângi de greutăți. Să cânți, să slăvești pe Dumnezeu, căci cel care cântă nu se gândește la rău.” (desigur se referă la muzica bună, adevărată, nu la cea care ațâță patimile)
„În general oamenii judecă ceea ce se întâmplă și pe ceilalți mai mult în funcție de împrejurări, de ceea ce are loc la un moment dat decât în funcție de realitate… pentru că toți au darul vederii… însă înțelegerea realității o au puțini.”
Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/
Redacția
Bun ești, Doamne… Atotbun! Slavă Ție!
Sensul adânc al postului
„Zis-a Avva: postul nu trebuie să fie doar unul trupesc, ci să fie îndepărtarea sau reținerea de la tot ceea ce are ca centru sinele nostru: să ne înfrânăm de la orice iubire de sine, de la egoism, de la orice poftă sau pornire „sufletească” sau emoțională, de la orice dorință de stăpânire sau de la orice libertate necontrolată (fără limite).
Acest lucru îl putem reuși numai dacă ne rugăm, iar mai mult decât aceasta nu numai dacă doar repetăm cuvintele unei rugăciuni, ci dacă ne silim pe noi înșine ca aceste cuvinte să intre în sufletul nostru și să aducă cu ele duhul și modul de gândire și de viețuire al Sfinților.
Dacă ne rugăm din toată inima în această lume întunecată, plină de umbre și orfană (cuprinsă de singurătate) vom rămâne în legătură cu Dumnezeu Cel Viu, Care este Lumină, Bucurie și Viață.
Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu












