Despre Sfânta Liturghie și… un colaj video despre… om!
Zis-a Avva: Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie este o fereastră pe care Domnul o deschide unei lumi păcătoase, necredincioase, desfrânate și prin ea intră aer curat.
Fără această fereastră credincioșii s-ar asfixia.
OAMENI și oameni… să nu uiți!
Um mundo de contraste monstruoso.Obras do fotógrafo UGUR da Turquia.
Publicată de Marcos Pagliuco pe Joi, 28 martie 2019
Gând sfânt
Ne vorbesc Sfinții Părinți: despre mândrie și mânie…
Eu pe ucenicul meu cel ascultător nu îl pun să țină post…
Într-o asemenea zi (Duminica lăsatului sec de brânză), printre altele părintele Gherasim Focas a spus:
În Duminica lăsatului secului sau a brânzei, poate unii știți, poate alții nu, se săvârșește Vecernia Iubirii sau a Iertării, iar apoi în Sfântul Munte și în alte părți, vreme de trei zile (de duminică seara până miercuri după-masa) nu se mănâncă deloc mâncare, nu se bea apă, până miercuri, după săvârșirea Sfintei Liturghii a darurilor mai înainte sfințite.
Și Părintele Paisie (este vorba de Sfântul Paisie Aghioritul – n.trad.) mi-a spus:
– Gherasime, te rog ca miercuri să îmi aduci puțin husafi (un terci făcut din fructe fierte, plin de vitamine și revitalizant – n.trad.) pentru mine și niște lapte.
Lapte în Postul Mare? M-am mirat, cu toate că știam că acest monah a fost în Sinai și acolo și-a distrus un plămân din cauza multelor postiri și a diferențelor de temperatură. Acolo ziua este mult soare și o căldură cumplită, iar noaptea este un frig pătrunzător și groaznic. Cum să reziste plămânii, când înseși stâncile acolo se macină și devin nisip? Acolo părintele Paisie și-a distrus un plămân.
Așadar, miercuri, după săvârșirea Sfintei Liturghii, am urcat la chilia lui și i-a dus mâncare și puțin lapte. Sfântul Paisie, care ca toți Sfinții este exemplu de cercetare a conștiinței, este biciuire a patimilor noastre, este mobil și ceas deșteptător al conștiinței, este glas al lui Dumnezeu, s-a uitat la mine și mi-a spus așa:
– Gherasime, eu pe ucenicul meu ascultător nu îl pun să țină post.
Era pustnic, nu avea niciun ucenic. Fraților, cine era ucenicul lui? Deci, ucenicul lui era un șarpe…
…Sfântul isaac Sirul spune că Sfinții, pentru că poartă veșmântul îndumnezeirii, adică smerenia, animalele simt că ei sunt purtători de Dumnezeu, că sunt purtători de Treime (de har – n.trad.) și exact de aceea vin și le țin companie, nu este vrăjmășie între ei, nicio reacție negativă sau vreo aversiune.
Cât putem să iubim și noi smerenia, să iubim răbdarea, să iubim rugăciunea, să iubim iubirea, să iubim iertarea, să iubim viața duhovnicească.
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/03/blog-post_976.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Preasfântă Maică și Fecioară, te rugăm, ai milă de noi, nevrednicii tăi robi…!
Preasfântă Maică și Fecioară, câți oameni te privesc în acest ceas? (se referă la slujba numită Heretismi, în care se cântă Acatistul Buneivestiri, câte un sfert în fiecare vineri din Postul Mare – lucru care s-a cam pierdut la noi, dar l-am reactivat, iar în Săptămâna a cincea a Postului se cântă tot Acatstul în cadrul unei Denii, vineri seara – n.trad.)?
Câți oameni ți se roagă cu ochii plini de implorare și de nădejde?
Ei au nădejde în tine, pentru împlinirea acestei minuni personale și mult dorite de ei (adică mântuirea proprie, cu mijlocirile Maicii Domnului – n.trad.)…
Zi și noapte, oameni de toate vârstele se roagă ție, iar tu, ca Mamă iubitoare și plină de afecțiune iei în brațele Tale rugăciunile și cererile credincioșilor, ca pe niște mărgăritare, pentru a le duce Fiului tău, care este Creatorul întregii lumi.
Tu Îl rogi cu lacrimi în ochi pe Fiul tău și Mântuitorul nostru ca să asculte rugăciunile și să dea bucurie oamenilor și dezlegare problemelor lumii.
Tu ești Mijlocitoarea întregii lumi. Tu mijlocești la Hristos spre folosul nostru. Tu ești Nădejdea și Sprijinul nostru, ajutorul în furtunile pe care le are viața omului.
Orice greu apare în viața noastră, fără să ne dăm seama strigăm: Măicuța Domnului, ajută-ne!
Tu ne auzi, mai ales pe mine, cel dintâi dintre păcătoși, și niciodată nu mă lipsești de prezența ta alături de mine. Întotdeauna mi-ai fost alături, iar orice ți-am cerut tu ai împlinit, ca o Mamă Dulce și mi-ai făcut hatârul de a mă asculta întotdeauna, mereu mi-ai dat ceea ce ți-am cerut.
Preasfântă Fecioară, te rog să fii și acum alături de mine și ca o Mamă să mă iei de mână și să mă călăuzești pe calea cea bună și bineplăcută lui Dumnezeu.
Îți mulțumesc din adâncul inimii mele!
Tu ești Mama mea, Prietena mea, Apropiata mea. Tu știi tainele mele, problemele mele, gândurile mele.
Ție îți destăinui toate! (desigur, nu se referă la spovedanie – n.trad.)
Numai tu poți să îmi dai ceea ce îți cer, știu că numai tu mă vei asculta, doar tu îmi vei oferi soluția problemei care mă preocupă! (în sensul că ea duce la Hristos toate cererile noastre – n.trad.)
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu





