Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Rimel universitar… ortodox?

Sursa: http://basilica.ro/simpozion-in-bucuresti-dedicat-sfantului-si-marelui-sinod-lucrarile-s-au-desfasurat-in-facultatea-de-teologie-ortodoxa/

Un scurt comentariu, că mai mult nu merită:

În final, pr. prof. Ștefan Buchiu – gazda ”evenimentului” – spune să Sinodul din Creta a confirmat ”practica sinodalității în Biserica Ortodoxă.” Această afirmație este o MINCIUNĂ.

Însuși arhiepiscopul Albaniei a afirmat înainte de adunarea din Creta că aceasta nu va semăna cu alte Sinoade din istoria Bisericii, ci va fi un nou tip de sinod. Deci continuitatea unei practici a sinodalității ortodoxe prin ”momentul” Creta este praf în ochi. De facto, acolo S-A DISTRUS SINODALITATEA BISERICII, prin noul tip de sinod al întâi-stătătorilor, ca papi în Ortodoxie și prin anularea votului fiecărui episcop participant. Și prin multe alte sfori… de culise și nu numai.

Însă iată că Facultățile de Teologie au trecut ”la treabă”. Și situația este simplă: ori stai cumințel și îți merge bine, ori vine unul ca pr. prof. Tănăsache și te scutură de barbă (cum am pățit-o eu însumi de la aceasta la Schitul Prodromu, în ajunul praznicului Buneivestiri, 2017, la arhondaric, în prezența mai multor martori), până când uiți de Sfinții Părinți (slavă Domnului, la mine nu a avut efectul ”scontat”). Ai diplomă, ce îți mai pasă?

Era o vorbă – tristă, dureroasă, dar adevărată: ”Dormi în pace, țara tot popă te face!” Li se potrivește ereticilor ecumeniști, de la vlădică până la opincă. Doamne, luminează!

Să ne vedem cu pace la Botoșani!

Pr. Ciprian Staicu

Iubirea nu cade niciodată

Motto: ”Spus-a Avva Agathon: Dacă s-ar putea să mă întâlnesc cu un lepros și să îi dau trupul meu și să îl iau pe al lui, cu bucurie aș face-o. Pentru că aceasta este iubirea desăvârșită.”

Am aflat într-o zi că un prieten de-al meu din copilărie, pe care nu-l mai văzusem de ani de zile, s-a îmbolnăvit de leucemie. M-am dus să îl văd pe Gheronda Paisie și să îl rog să îl facă bine.

– Ce vrei, să-i vindecăm trupul sau sufletul? m-a întrebat.

– …Amândouă, Gheronda!

A râs!

– Bine, vrei să luăm jumi-juma?… Să iei tu 50% din cancerul lui, iar restul eu.

– …(Adică să mă îmbolnăvesc eu de cancer, în locul prietenului meu? m-am gândit).

– Vrei? M-a întrebat din nou Gheronda…

Mi-era frică, nu am mai spus nimic.

– Bine… Ești de acord să iau eu 99%, iar tu 1%? M-a întrebat el din nou.

– Da, Gheronda, sunt de acord, am răspuns imediat, căci mi se părea ușoară varianta aceasta.

– Bine, a râs el voios, ne-am înțeles! a spus….

(Tăcere).

– Gheronda, într-adevăr vă veți îmbolnăvi acum de cancer? L-am întrebat din nou.

– Uite ce se întâmplă… pentru ca Dumnezeu să asculte o rugăciune și să-l facă bine pe cineva trebuie să ne rugăm cu o asemenea dispoziție sufletească: «Dumnezeul meu… fă-l bine pe el și dă-mi mie boala lui» sau, dacă este paralizat, să avem dispoziția să spunem: «Dumnezeul meu, ia de la mine jumătate din puterea picioarelor mele și dă-o lui». Înțelegi? Rugăciunea trebuie să se facă cu durere… cu jertfire de sine…
Dumnezeu Cel Bun, văzând neputința noastră de a purta o asemenea boală, îl face bine și pe omul acela, iar nouă nu ne dă boala… Însă pentru a fi auzită o rugăciune trebuie să fie făcută cu o asemenea dispoziție sufletească… uneori, desigur, se poate cu adevărat ca Dumnezeu să ne dea o boală pe care putem să o ducem…

Sursa: http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/06/blog-post_340.html

 

traducere din greacă de

pr. Ciprian Staicu

Delfinii și icoana Maicii Domnului. Slăvit să fie numele Preacuratei în veci!


Sursa: http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/15393-thauma-delfinia-ebgalan-eikona-tis-panagias-stin-akti
La adresa de mai sus se află articolul următor, publicat de Hristos Mihailidis, pe site-ul romfea.gr, în data de 14 iunie 2017:

”Un eveniment minunat și neobișnuit, care ne amintește de cele scrise în Viețile Sfinților, s-a întâmplat în Rusia, la Soci (conform Wikipedia – oraș situat pe malul vestic al Mării Negre, în prezent fiind cea mai importantă stațiune balneară și de agrement din Rusia, numită și „capitala” neoficială a „Rivierei caucaziene”).

Concret, un grup de delfini a scos la țărmul mării o icoană a Maicii Domnului, în fața privirii uimite a oamenilor care se aflau pe plajă.

Evenimentul a fost dat publicității de un colonel al armatei ruse și de soția lui, care au văzut cum delfinii înoată foarte aproape de țărm și că aduc spre plajă un obiect.

Când delfinii s-au îndepărtat de țărm, cei doi soți s-au apropiat de locul acela, unde au văzut un obiect acoperit cu nămol.

Curățind obiectul, soția colonelului a văzut că era vorba despre o icoană a Maicii Domnului și L-a slăvit pe Dumnezeu pentru această minune.

Trebuie remarcat faptul că nimeni nu știe cum a ajuns icoana în adâncul Mării Negre, dar și modul cum au transportat-o delfinii până pe litoral rămâne inexplicabil.

În final notăm faptul că respectivul colonel a dus icoana la Moscova, cu nădejdea să i-o arate patriarhului Kirill și să îi relateze întâmplarea minunată.”

 

traducere din greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Să trăim în duhul Părintelui Justin, în Ortodoxie, adică în Adevăr