Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pelerinaj în Sfântul Munte Athos de Florii și praznicul Buneivestiri la Schitul Prodromu (3-8 aprilie 2015)

_MG_2498

Mai avem două locuri la următorul pelerinaj.

Pelerinajul pe scurt ar fi următorul:

3 aprilie (vineri)– plecare la ora 6 din Bucureștidrum spre Ouranopolis, cu oprire la mănăstirea Rila, cazare la hotel Panorama din Ouranopolis

4 aprilie (sâmbătă) – cu primul vapor, la 6 și jumătate dimineața, mergem spre mănăstirea Dohiariu, unde ne închinăm icoanei Maicii Domnului Grabnic-ascultătoarea, apoi continuăm cu vaporul mare, coboram și mergem la Schitul Sf. Andrei, unde participam la slujba de Florii.

5 aprilie (duminică) – Sf. Andrei – Mănăstirea Vatopedi (închinare) – apoi plecăm la Schitul Lacu

6 aprilie (luni) – Schitul Lacu – Schitul Prodromu (participarea la praznicul Buneivestiri)

7 aprilie (marți) – Schitul Prodromu – Marea Lavră

8 aprilie (miercuri) – ieșim la Kareia, cu oprire la mănăstirea Iviron, pentru închinare la icoana Portărița – mănăstirea Cutlumuș, binecuvântare de la gheronda Gavriil, închinare la Panaguda (unde a trăit Sf. Paisie Agioritul), ieșim din Athos și ne întoarcem acasă, pe ruta Promahonas – București – Brașov.

Prețul este 290 de euro și include toate cheltuielile de transport, cazare, diamonitirion, transport în Athos.

Informații suplimentare la nr de telefon 0740788876 (pr Ciprian)

Vom merge în total 6 inși (șoferul, care este și ghid și 5 pelerini), cu un Touran de 7 locuri.

Măicuța Sfântă să ne binecuvânteze să ajungem în Sfântul ei Munte!

Pr Ciprian Staicu – lucrare de doctorat în teologie ortodoxă, dedicată Sfinților din închisorile comuniste din România

Coperta 1 - Teza de doctorat

Din mila lui Dumnezeu, la 6 ani după susținerea ei, sub îndrumarea Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan, vede lumina tiparului lucrarea de doctorat în teologie morală ortodoxă, având titlul: Semnificația și valoarea Înțelepciunii divine în spiritualitatea românească.

Este o lucrare în care am cercetat cum și cât este prezent Iisus Hristos, Fiului lui Dumnezeu, Înțelepciunea dumnezeiască întrupată, în viața și spiritualitatea poporului român, considerând că la ora actuală această Prezență este Unica noastră șansă ca neam pentru a dăinui în istorie.

Am învățat multe de la Sfinții lui Dumnezeu și am ales ca să dedic această lucrare prietenilor mei dragi, Sfinții Mari Mucenici și Mărturisitori din închisorile comuniste din România secolului al XX-lea.

Coperta 4 - Teza de doctorat

Textul lucrării nu vorbește despre martiriul și mărturisirea lor, însă prezintă focul interior care i-a făcut să reziste fiarei comuniste și să se sfințească în și prin Hristos. De aceea am ales ca pe coperta 4 să apară banner-ul arborat de câțiva frați întru credința ortodoxă la parastasul de 1 an al Cuviosului Justin Mărturisitorul de la Petru-Vodă.

În comisia de doctorat am avut doi ierarhi din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului și ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Așadar, această lucrare – tipărită exact în forma în care a fost susținută ca teză de doctorat – chiar dacă nu apare cu binecuvântarea expresă a unui ierarh, așa cum se obișnuiește, nu este lipsită de girul celor doi menționați mai sus. Nu am vrut să implic pe nimeni în demersul meu de a închina această lucrare viitoarei canonizări a Sfinților din închisori, însă nici nu am putut tăcea cu privire la jertfa lor și la prinosul de cinstire care li se cuvine.

De asemenea, mărturisesc cu toată inima SFINȚENIA a doi dintre cei ce apar pe coperta cărții – atât Sfântul Ilie Lăcătușu, cu ale cărei rugăciuni s-a născut MARIA, fiica mea și a soției mele, cât și Sfântul Justin Mărturisitorul, cu a cărui binecuvântare mi-am petrecut smerita mea viață din anul 2008 încoace.

Cuprinsul acestei teze de doctorat este următorul:

Introducere

 Capitolul I: Tainele Înţelepciunii divine descoperite în Sfânta Scriptură

A. Revelaţia Vechiului Testament despre Înţelepciunea lui Dumnezeu

  1. Universul – capodoperă a Înţelepciunii dumnezeiești
  2. Protopărinţii neamului omenesc și Înţelepciunea divină
  3. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu
  4. Înţelepciunea în literatura sapienţială vechi-testamentară

 B. Noul Testament și Înţelepciunea lui Dumnezeu

  1. Logosul din Prologul Evangheliei după Ioan
  2. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu
  3. Înţelepciunea divină răstignită și nimicitoare a morţii
  4. Înţelepciunea – Duhul Sfânt și Biserica lui Hristos
  5. Despre Înţelepciunea divină în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
  6. Dialectica înţelepciunii în epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacob

 Capitolul al II-Lea: Tradiţia patristică ortodoxă – adevărata spiritualitate a Înţelepciunii divine

  1. Raportul dintre religia creștină și filosofia greacă antică
  2. Cultul divin ortodox – expresie vie a lucrării Înţelepciunii divine– Logosul divin întrupat – Dăruitorul înţelepciunii- Maica Domnului – mijlocitoarea creștinilor pentru primirea Înţelepciunii- Condiţiile morale necesare creștinului pentru dobândirea Înţelepciunii divine

    – Înţelepciunea divină și omul cel nou în Hristos

    – Martiriul – cunună a iubitorilor de Hristos

  1. Discernământul – păzitorul virtuţilor și lumina înţelepciunii creștine în spiritualitatea ortodoxă
  2. Apologetica sofiologică a Sfinţilor Părinţi
    • Doctrina ariană despre Înţelepciunea lui Dumnezeu
    • Răspunsul patristic împotriva lui Arie
    • Precizări referitoare la raportul dintre Înţelepciune și ideile divine
    • Teoria filosofică sofiologică
  1. Capitolul al III-Lea: Semnificaţia și valoarea Înţelepciunii divine în spiritualitatea românească 1. Precreștinismul dacic, premisă a înţelepţirii în Hristos
  2.  Întruparea paradigmei divine a poporului românÎnceputurile creștinismului în DobrogeaEtnogeneza româneascăLegea românească
  3. Paradisul etnic românesc – o realitate sofianică
  4. Evaluarea Înţelepciunii divine în paremiologia românească
  5. Înţelepţii cei îndumnezeiţi ai neamului românesc

 Capitolul al IV-lea: Importanţa modelului spiritualităţii românești în societatea contemporană

  1. Încercări contemporane de subminare a sofiologiei ortodoxe si a spiritualităţii româneștiZeiţa Sofia – dumnezeul feminismului contemporan
  2. România eternă și România istorieiO soluţie românească la ispitele contemporaneităţii

Un plan concret de resacralizare a societăţii românești actuale

 Concluzii

 

Cine dorește să citească această lucrare și să o aibă în biblioteca sa personală mă poate contacta la numărul de telefon 0740788876 sau la adresa de mail ciprioan@yahoo.com. Prețul acestei cărți este 15 lei. Ea se poate trimite prin poștă, iar cu tot cu taxele poștale, inclusiv cele de ramburs, prețul total este 20 de lei. Cine dorește mai multe exemplare, va avea parte de reducere. Am trimis această lucrare în mai multe locuri din țară, de unde doritorii o pot procura direct: librăria Sophia din București, librăria Editurii Evanghelismos din București și Librăria Mitropolitană din Sibiu.

Dumnezeu să apere neamul românesc de tot răul și să ne dea Înțelepciunea care biruie păcatul și moartea!

 

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Vai vouă, ecumeniștilor ortodocși fățarnici, căci vă lepădați de credința voastră prin împreună-rugăciunea cu ereticii!!!

Sf Marcu Eugenicul

 

Sfântul Marcu Eugenicul vă spune: VAI VOUĂ, IUDELOR !!!

 

A început săptămâna de rugăciune ecumenistă, URÂCIUNE înaintea lui Dumnezeu cel adevărat, Care este mărturisit doar prin credința ortodoxă, toate celelalte confesiuni nefiind altceva decât comunități religioase eretice, nicidecum biserici, căci Unul este Hristos, iar cei care vor să îi sfâșie Trupul cel preacurat – Biserica Sa – sunt lupi în piei de oaie și prooroci mincinoși.

Ecumeniștilor fățarnici, care vorbiți mereu de iubire, deși nu o practicați decât față de propriile voastre patimi, voi vă ridicați împotriva lui Dumnezeu-Iubirea cea veșnică, căci dragostea se bucură de adevăr, după cum ne spune Sf. Ap. Pavel, iar ecumenismul vostru nu este altceva decât, potrivit Sfinților – PANEREZIE.

Ceea ce fac ecumeniștii, mai ales în această săptămână, este jignire adusă Sfinților Chiril și Atanasie, arhiepiscopii Alexandriei, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Marcu Eugenicul, Sfântului Grigorie Teologul (pomeniți în această săptămână pe care voi o mânjiți cu rânjetele iubirii voastre fățarnice, care de fapt este ură față de Adevărul-Hristos), toți mari luptători împotriva ereziilor pe care voi le îmbrățișați acum. Și toți sfinții Ortodoxiei merg pe linia Sfinților menționați mai sus. Să vă certe pe voi Domnul ! Și să vă dea pocăință și să deveniți mărturisitori ai Adevărului pentru care atâtea sute de milioane de Mucenici și-au dat viața!

Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că cel care ridică pumnalul împotriva lui Dumnezeu – și asta faceți voi, ecumeniștilor iubitori doar de lux, slavă deșartă, manipulare etc – se va trezi cu el înfipt în propria inimă. Nu mai este nevoie de alte atacuri ale păgânilor care vor să verse sânge de creștin ortodox, căci voi faceți o lucrare mult mai demonică: ne afundați, cler și popor, în amăgire și minciună, căci tatăl vostru, al minciunii voastre antihristice,  este satana (conform Ioan 8, 44).

Doamne Iisuse Hristoase, nu le ajuta ecumeniștilor și întărește-i pe acei nebuni și fundamentaliști, care Te mărturisesc pe Tine și rabdă prigoane nenumărate pentru sfântul Tău nume. Ce bine că după viața aceasta trecătoare vine veșnicia, precedată de Marea și Înfricoșata Judecată a noastră a tuturor. Iar cei care Îl vor mărturisi pe Hristos au o bună șansă la mântuire (a se vedea în acest sens și cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov, care explică de ce nu se mântuiesc cei care nu Îl mărturisesc pe Hristos așa cum El ne-a lăsat prin Sfinții Apostoli, ci blasfemiază Adevărul).

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

 

În acest sens, reluăm predica ÎPS Serafim al Pireului ținută în România, împotriva Panereziei ecumenismului intercreștin contemporan:

01 - Copy

Panerezia ecumenismului
intercreştin sincretist

 

 Când apare o erezie nouă, păstorii Bisericii, confirmând ceea ce au jurat la hirotonia lor ca arhierei sau preoți, o înfruntă, pentru a fortifica şi delimita de ea credinţa ortodoxă şi, în acest fel, să îi apere pe credincioşi de întinarea ereziei. În zilele noastre a apărut, ca unul dintre semnele vremurilor din urmă şi ca „un lup înverşunat, care nu va cruţa turma”(Fapte 20, 29), panerezia ecumenismului sincretist intercreştin şi interreligios.

Ecumenismul, aşa precum se ştie, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe, Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele Iustin Popovici, profesor de dogmatică, care în lucrarea sa excepţională „Biserica Ortodoxă şi ecumenismul” scrie: „Ecumenismul este un nume comun pentru falşii creştini, pentru falsele biserici ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toţi aceşti creştini falşi, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.[1]

Sursa şi izvorâtoarea ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a luciferismului, iar sursa şi izvorul masoneriei este sionismul internaţional[2], care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament şi a profeţilor în cel mai infam luciferism prin Kabala şi Talmud, lucrări ale rabinilor iudaismului rătăcit şi ale obsesiei lor despre conducerea şi guvernarea lor mondială prin cel aşteptat, adică prin falsul mesia (antihristul).

Ecumenismul acţionează la două niveluri: intercreştin şi interreligios. Astfel s-a format ecumenismul intercreştin şi cel interreligios. Ecumenismul intercreştin promovează unirea di-feritelor erezii creştine (papistaşi, protestanţi, anglicani, mono-fiziţi etc) cu Biserica Ortodoxă, pe criteriul minimalismului dogmatic.

Conform principiului ecumenist al „sincretismului dogmatic intercreştin”, diferenţele dogmatice dintre eretici şi Biserica Ortodoxă sunt doar tradiţii locale şi ele trebuie evitate pentru binele unităţii „Bisericii”, care poate să se exprime printr-o varietate de forme şi de poziţii diferite.

Ecumenismul intercreştin, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unirea dintre acestea şi mai ales cea între aşa-numitele trei religii monoteiste ale lumii: creştinismul, mahomedanismul şi iudaismul, adică promovează aşa-numita „religie universală.” Conform principiului ecumenist al „sincretismului interreligios” trebuie să fie evidenţiate aşa-zisele „elemente teologice comune” care există în toate „religiile monoteiste”, astfel încât să fie clădită unitatea religioasă a lumii.

Pentru punerea în practică a ţelurilor lui, ecumenismul inventează diferite teorii eretice despre Biserica extinsă, Bisericile surori, teologia baptismală, Biserica universală nevăzută, teoria ramurilor, a celor doi plămâni, a minimalismului sau maxima-lismului dogmatic, a teologiei postpatristice sau neopatristice, a teologiei euharistice, a teologiei postsinodale, a Bisericilor incomplete, a misteriologiei defectuoase şi nedepline, a trans-formării pogorământului în lege şi dogmă, teoria că Patriarhul Constantinopolului este primul fără egal (primus sine paribus), care sunt străine învăţăturii şi teologiei dogmatice ortodoxe[3].

Ecumenismul accentuează dialogurile teologice ecumeniste contemporane, care sunt aranjate dinainte cu abilitate, la care domneşte lipsa mărturisirii ortodoxe, lipsa de sinceritate a etero-docşilor, supraaccentuarea iubirii, neaccentuarea adevărului, ascunderea sau contrafacerea textelor biblice, mai ales cel din Evanghelia după Ioan: „ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi” (Ioan 17, 11) şi „Duhul suflă unde vrea” (Ioan 3, 8), practica de a nu fi discutate cele care ne despart, ci cele care ne unesc, recunoaşterea reciprocă a eclezialităţii, a succesiunii apostolice, a preoţiei, a harului, a Tainelor, dialogul pe poziţii de egalitate, amnistierea și disculparea calului troian al papismului, al bles-tematei Uniaţii, participarea la protestantul „Consiliu Ecumenic al Bisericilor” (mai degrabă al ereziilor), semnarea de declaraţii şi texte comune antiortodoxe, fără aprobare şi hotărâre sinodală (de exemplu cele de la: Lima (Peru, în America de Sud, în anul 1982), Liban (1993), Chambessy, Elveţia (1994), Porto Alegre, Brazilia (2006), Ravenna (2007), Pusan, în Koreea de Nord (2013) ş. a.) şi împreună-rugăciunile anticanonice cu ereticii[4].

Ecumenismul adoptă şi legitimează toate ereziile ca Biserici şi atacă dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică. El expune, învaţă şi impune o nouă dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie, confom căreia nici o Biserică nu are dreptul să îşi revendice în exclusivitate caracterul de Biserică Universală şi adevărată. Fiecare biserică e o parte, un fragment, nu Biserica întreagă. Toate împreună alcătuiesc Biserica. În felul acesta, însă, se surpă graniţele dintre adevăr şi rătăcire, dintre ortodoxie şi erezie şi se reuşeşte lupta de dărâmare a Ortodoxiei.

Ecumenisul pune la egalitate toate religiile cu credinţa cea unică (de Dumnezeu descoperită prin Hristos Cel Înviat) şi cu viaţa în Hristos. În acest fel este contestată dogma revelaţiei şi iconomiei mântuitoare, unice în lume, a Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu Cel întrupat, precum şi realizarea în continuare a lucrării Lui mântuitoare de Biserica cea Una şi Unică, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, prin Sfântul Duh Cel lucrător în ea. Ca urmare a acestui fapt rezultă că ecumenismul reprezintă în zilele noastre cea mai mare erezie eclesiologică a tuturor veacurilor, căci ea pune la egalitate toate religiile şi credinţele.[5]

Cu durere şi cu părere de rău se constată că ecumenismul a înrobit aproape toate Bisericile Ortodoxe şi ierarhiile lor, care gândesc în mod papistăşeşte şi ecumenist (cu excepţia Patriarhiei Georgiei şi a Bulgariei), aşa cum o dovedesc faptele şi decla-raţiile lor ecumeniste inadmisibile[6].

Ceea ce este straniu în cazul ecumeniştilor ortodocşi este faptul că, deşi aceștia atribuie titluri de eclezialitate ereticilor, nu îndrăznesc, spre a fi consecvenţi cu declaraţiile lor, să treacă la împărtăşirea comună cu aceștia, deoarece ştiu că din acea clipă ei îşi vor pierde demnitatea ecleziastică (vor fi caterisiţi, conform Sfintelor Canoane ale Ortodoxiei, pentru împreună-rugăciunea cu ereticii – n.tr.).

Aceasta nu constituie cea mai izbitoare dovadă a ereziei ecumenismului? Dacă într-adevăr ei cred în declaraţiile lor pro-vocatoare, să îndrăznească şi a se împărtăşi cu eterodocşii, căci altfel ei dovedesc inexistenţa titlurilor de eclezialitate pe care le atribuie falşilor episcopi ai ereticilor.

Din păcate, ecumenismul a reuşit schimbarea căii patris-tice şi canonice bimilenare atât a Bisericii noastre mame, a centrului Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol[7] (din anul 1964), cât şi a altor Biserici autocefale, într-o atitudine ecumenistă. Dar nici Sfântul Munte Athos, Chivotul Ortodoxiei, Grădina Maicii Domnului nu a rămas neatins şi neinfluenţat.

Ecumenismul a erodat şi Facultăţile de Teologie, în care nu se mai predă teologia ortodoxă patristică, ci cea ecumenistă. Subordonarea faţă de ecumenism continuă să crească, datorită:

a) lipsei de cateheză a credincioşilor în probleme de dogmă;

b) lipsei de mijloace obiective de informare a poporului lui Dumnezeu;

c) secularizării clerului şi a poporului[8].

Ecumenismul pune la îndoială de fapt credinţa şi tradiţia noastră ortodoxă patristică, împrăştie îndoiala şi confuzia în inimile credincioşilor ortodocşi şi îi face să şovăie pe mulţi fraţi iubitori de Duimnezeu, conducându-i spre dezbinări şi schisme şi atrage turma în rătăcire şi spre distrugere duhovnicească[9].

Ecumenismul în ansamblu constituie o problemă pastorală şi soteriologică foarte mare, pentru că el zguduie din temelii, infirmă mântuirea şi îndumnezeirea după har a omului. Desigur, pericolul nu se referă la Biserică, care nu poate să fie distrusă, pentru că este Trupul lui Hristos, are drept Cap pe Hristos „şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18), ci la membrii Bisericii, la credincioşi, care sunt în pericol de a pieri dacă se va pierde dreapta credinţă şi vor domni erezia şi înşelarea[10].

După prezentarea de mai sus a fenomenului panereziei ecumenismului, a pericolelor şi a tragicelor lui consecinţe, atât în dogmatică cât şi în învăţătura mântuitoare a Bisericii Ortodoxe Universale, constatăm că acum Ortodoxia se află într-un grav pericol. Credem că se impune convocarea cât mai curând a unui Sinod Ortodox, care să cerceteze aceste probleme arzătoare, sub lumina învăţăturii şi tradiţiei biblice, patristice şi canonice a Bisericii Ortodoxe şi să se ia o hotărâre de condamnare atât a ecumenismului, cât şi a celor care urmează, învaţă şi transmit altora această panerezie, astfel încât să înceteze scandalurile şi confuzia din rândul clerului şi al poporului credincios.

Să îndrăznim să rupem lanţurile ecumeniste, să ieşim din închisoarea ecumenistă şi să ne eliberăm din robia panereziei ecumenismului, cu puterea dumnezeiască şi cu harul Domnului Iisus Hristos, rămânând „următori ai Sfinţilor Părinţi.” Amin.



[1] Sf. Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Tesalonic, 1974, p. 224.

[2] Enciclică pastorală la Duminica Ortodoxiei, Pireu, 2013; Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, Editura Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxă), Atena, 1988, pp. 43-45, 107-108; Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Declarație despre masonerie, pe pagina de internet http://www.impantokratoros.gr/67D9F5DF.el.aspx.

[3] Enciclică pastorală la Duminica Ortodoxiei, Pireu, 2013.

[4] Ecumenismul, Edit. Sfintei Mănăstiri Paraklitou, Oropos, Atica, 2004, p. 11-18.

[5] Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 23-24.

[6] Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 94-98.

[7] Protopresbiter Gheorghios Metalinos, Patriarhia ecumenică și ecume-nismul, în lucrarea Ecumenismul: naștere-așteptări- dezamăgiri, Actele și referatele Congresului Științific Interortodox, Aula Universității Aristotel din Tesalonic, volumul I, Editura Theodromia, pp. 233-250.

[8] Idem, pp. 124-126.

[9] Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 25-26.

[10] Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 89-94.

 

 

Mărturie despre ajutorul primit de la Sfântul Efrem cel Nou și de la Sfântul Ilie Lăcătușu

4

Am aflat de Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, în luna martie a anului 2009, de la o colegă care primise viața sfântului printr-o scrisoare de la un preot.

După câteva luni am cumpărat două cărţi despre viaţa Sfântului Efrem cel Nou. M-a impresionat foarte mult viaţa şi chiar am plâns după ce am citit pătimirile şi chinurile la care a fost supus. Am povestit şi altora despre Sfântul Efrem cel Nou şi despre minunile lui.

Prima dată când i-am cerut ajutor Sfântului a fost pentru mama mea, care trebuia să recupereze un act foarte important. Ne-am chinuit trei ani să recuperăm acel document, iar după ce am citit Acatistul şi Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, a doua zi, ajutorul nu a întârziat să apară. Sfântul Efrem cel Nou a reuşit într-o singură zi ceea ce noi nu am putut în trei ani.

Acatistul şi Paraclisul Sfântului Efrem le-am dat şi fiicei mele, care trecea prin cel mai greu moment din viaţa ei: o biopsie la colul uterin, urmând ca în funcţie de rezultat să se programeze la operaţie.

În acea perioadă amândouă ne rugam foarte des la Sfântul Efrem cel Nou şi la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Auzisem despre viaţa şi minunile Sfântului Ilie Lăcătuşu şi că este înmormântat în cimitirul Giuleşti din Bucureşti şi ne-am hotărât să mergem să ne închinăm sfintelor lui moaşte.

 

34d

Am fost foarte plăcut impresionate, că la Sfântul Ilie Lăcătușu veneau sute de persoane, din toate colţurile ţării, majoritatea având de povestit câte o întâmplare, cum i-a ajutat Sfântul. Când mergi la mormântul Sfântului, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, deoarece poţi aşteptata la rând 5-6 ore ca să te închini. În acest timp am citit acatistul Sfântului Ilie Lăcătuşu, al Sfântului Efrem cel Nou şi al Maicii Domnului.

Am simţit ajutorul sfinţilor, rezultatul biopsiei a fost bun, iar operaţia a fost una uşoară.

În acest timp, fiica mea se pregătea pentru admiterea la Facultatea de Farmacie şi din cauza problemelor de sănătate se gândea să renunţe la meditaţii şi la studiu. Am sfătuit-o să nu renunţe şi să se roage în continuare cu încredere la cei doi sfinţi.

După aflarea rezultatului biopsiei, fiica mea s-a dus a doua zi la cavoul unde este trupul Sfântului Ilie Lăcătuşu şi, fiind închis, s-a aşezat lângă peretele criptei şi a citit acatistele celor doi sfinţi. Astfel le-a mulţumit şi i-a rugat s-o ajute să ia examenul la facultate. Bineînţeles că sfinţii i-au oferit şi această bucurie şi de atunci poartă cu ea o iconiţă şi acatistul Sfântului Efrem cel Nou la fiecare examen.

Mulţumim celor doi sfinţi ai lui Dumnezeu pentru ajutorul lor şi vă îndemnăm să vă rugaţi cu încredere.

Doamne ajuta!

 

Ana şi Roxana-Mihaela

 28.04.2014