Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Ereziarhul papă Francisc hulește Botezul ortodox

PAPA FRANCISC A HOTĂRÂT: ,,PREOŢII,, CATOLICI POT BOTEZA ŞI CĂSĂTORI ORTODOCŞI, LA CERERE!!!

Ereziarhul papă Francisc, surprins în imaginea alăturată articolului de mai sus salutând în chip satanist, le-a dat ”dezlegare” popilor papistași să boteze copii ortodocși. Cine? Acei preoți homosexuali și pedofili de care este plină Italia și comunitățile papistașe de pretutindeni din lume? Cei judecați în cele peste 65.000 de procese de pedofilie la nivel mondial? Să își lase ortodocșii copiii pe mâinile lor? ANATEMA să fie tuturor acestor slujitori ai satanei în sutane papistășești !

Îmi povestea acum vreo trei zile o româncă din Torino că este plină Italia de popi papistași homosexuali. Chiar ea a fost pusă în situația – neștiind dinainte ce se întâmplă – să pregătească o masă oaspeților unui popă papistaș, la care stătea în gazdă. După ce au plecat, acesta i-a spus în treacăt că sunt toți homosexuali. Imediat s-a și mutat sărmana de acolo, căci era iad, nu casă de oameni normali.

Cine să boteze copiii ortodocșilor, popii papistași cică celibatari, care trăiesc în desfrâu cu una sau mai multe ibovnice? Aceasta este realitatea cotidiană deja încetățenită în țara vaticaniștilor.

Auzi, ereticul Francisc, Ortodoxia nu se află în ”comuniune deplină” cu Vaticanul. Adică înseamnă că este pe aproape? Nelegiuitule, nu are Ortodoxia nici o părtășie cu sacul nesfârșit de erezii pe care îl ascunzi în spatele bunăvoinței și al zâmbetului drăcesc și viclean.

Acesta este rezultatul ”rugăciunii” lui Francisc-ereticul pentru succesul Adunării din Creta. Iar ecumeniștii vor sări în sus de bucurie că, iată, în sfârșit, se netezește calea spre unitate. Nu e unitate, este bulevard spre IAD.

Să ne dea Dumnezeu păstori care să apere cu nețărmurit curaj sfințenia Ortodoxiei, iar ortodocșii plecați cu familiile la muncă prin Occident să nu își lase pruncii întinați de mâna celor care nu au nici un har, nici un fel de preoție, sunt niște păgâni luptători împotriva Sfintei Ortodoxii.

Iar dacă acest mesaj pare inspirat de vreo ură anti-papistășească, să știți că nu urăsc decât pe satana și doresc ca sfințenia Bisericii să nu fie întinată de parenereticul ecumenism.

Zilele următoare vom afla și detalii despre marea minune pe care Maica Domnului a făcut-o în insula Andros, printr-o icoană a ei făcătoare de minuni, arătând fără echivoc că însăși Născătoarea de Dumnezeu este împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice din Creta, care dau, iată, apă la moară ereticului Francisc de a pângări Botezul ortodox, singurul curățitor de păcate.

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 16 (Păstori buni, nu despotici)

pastorul-cel-bun

Către Înaltpreasfințitul Teofan,

Vă scriu cu durere pentru că văd ce se întâmplă în societatea noastră. Nu mai este dragoste, iar prigonirea a și început. Nu demult s-a scris o scrisoare către sfinția voastră în care ne-am arătat dezacordul față de sinodul din Creta, dacă poate fi numit sinod. În această scrisoare s-au pus listele
cu semnăturile celor care sunt împotriva acestui sinod.
Aceste liste trimise sfinției voastre au fost returnate la protoierie și de aici către parohii pentru a-și identifica fiecare preot enoriașii. După această identificare au început presiunile asupra celor care au semnat, presiuni făcute de preoții din parohii. Aceste presiuni constau în aceea că preoții au amenințat enoriașii că nu-i mai botează, nu-i mai cunună, nu-i mai îngroapă și așa mai departe.
Vi se par creștinești aceste amenințări? Preotul are datoria să boteze cu timp și fără timp, să cunune, să îngroape și toate celelalte. Am rămas profund dezamăgită de acești preoți, dacă se pot numi așa. Eu cred că datoria preotul este sa informeze creștinii despre tot ce se întâmplă pe plan bisericesc și duhovnicesc, ca niște părinți, nu ca despoți.
În aceste parohii s-au săvârșit nenumărate căsătorii mixte. Aș vrea să vă întreb câți preoți au fost canonisiți pentru aceasta?
S-a mai spus că noi vrem să vă dăm jos, nu este adevărat, vrem ca și sfinția voastră să mărturisiți adevărul. Acest adevăr este Hristos Mântuitorul nostru și Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.
Serdaru C.

Vremuri grele… dar frumoase, pentru cei care se supun lui Hristos, Capul Bisericii Sale!

ag orosVremuri grele. Vremuri de prigoană. Dar să vezi și să nu crezi, prigoana vine din partea…. Bisericii Ortodoxe, căci PS Andrei este membru al ei. Adică cei care apără Ortodoxia, se duce lupta să nu mai fie membri, iar cei care nu apără Ortodoxia, s-au făcut deja „stăpâni” peste poporul ortodox. Aparatul represiv al BOR s-a pus în mișcare. „Cine mișcă, nu mai trebuie să miște(-n front)”, aceasta se pare că e deviza unora dintre cei care spun că sunt ortodocși.
„Răul trebuie smuls din rădăcină”, dar să vedem până la urmă la cine se află ascuns, sub masca cui stă răul. Dreptul la apărare și la liberă exprimare pentru apărarea credinței strămoșești nu ni-l poate lua nimeni, „sau aproape nimeni” după cum se vede. La Sinodul tâlhăresc de la Ferrara-Florența doar Sfântul Marcu Eugenicul nu a vrut să semneze actele Sinodului pe motiv că încalcă dogmele și canoanele Ortodoxiei, și hotărârile acelui Sinod tâlhăresc nu au fost validate. Acum Biserica Ortodoxă a schimbat regulile votului (de ce oare?), stabilind că se validează hotărârile funcție de votul majorității, adică după unanimitate.
Niciodată, de când este Ortodoxia (vezi Revista ATITUDINI, nr. 45, din august 2016), nu s-au validat hotărârile unui sinod prin votul majorității. Acum s-au adus „INOVAȚII” la modul de desfășurare a sinodului tocmai pentru a „reuși” să treacă actele ecumeniste, adică eretice. Și cei care au văzut această inovație și combat documentele eretice ce s-au semnat la Sinodul din Creta, iată că acum încep să aibă probleme cu autoritățile…bisericești.
Cine și-ar fi imaginat că Biserica Ortodoxă poate deveni prigonitoare a propriilor fii?! Sau acea parte din BOR care prigonește nu mai este de fapt ortodoxă, sau cei prigoniți sunt niște înșelați. Cine este de partea PS Andrei și cine de partea părintelui Staicu Ciprian-Ioan, vom vedea. Fiecare să citească, să țină seama de învățătura cea dreaptă a Sfinților Părinți prin care s-a exprimat Duhul Sfânt, adică Dumnezeu, și să tragă concluziile.

Cine greșește și o face și intenționat, pentru a da bine către mai marii săi, să fie așa cum spunea Părintele Arsenie Boca, adică Anatema. Rămâne de dovedit, ceea ce nu este deloc prea ușor, unde stă ascuns „răul”. Din Revista ATITUDINI, nr. 45 aflăm că în străinătate se pregătește un sinod care să amendeze clar așa-zisul Sinod Mare și Sfânt din Creta. Ajutorul Dumnezeiesc nu va întârzia pentru cei care apără Adevărul, adică sunt de partea lui Hristos. Cine are minte, să ia aminte.
„Cine-și va apăra sufletul său, acela și-l va pierde, dar cel ce-și va pierde sufletul său pentru Mine și Evanghelia Mea, acela și-l va câștiga”, așa ne spune Domnul. Puneți aceste cuvinte în „ecuația” de mai sus și vedeți cum catalogați pe PS Andrei, dar și pe Părintele Staicu Ciprian-Ioan, adică cine dintre cei doi, plus cei din spatele fiecăruia, apără cu adevărat Adevărul. Iar numele Părintelui pare să ne spună și altceva, ceva copilăresc, dar totuși ne spune: Stai-cu Ciprian Ioan. Eu unul stau cu dânsul. Fiecare e liber „să stea” cu cine dorește, dar să țină cont și de Judecata lui Hristos cea dreaptă.

Fiți drepți, căci Domnul „iubește pe cei drepți, Domnul nu-i păzește pe cei nemernici”. Nemernici suntem majoritatea, iar drepți foarte puțini. Asigurați-vă încă de pe acum și de pe aici de iubirea lui Dumnezeu, adică ieșiți dintre cei nemernici. Doamne ajută !

Lică Baltag

Notă: Preasfinția Sa și cu mine nu suntem dușmani, nici antagonici în vreun fel omenesc, ci suntem umili slujitori ai lui Hristos, care avem nevoie de rugăciunile tuturor pentru a trăi cu adevărat în Duhul lui Dumnezeu și a fi următori ai Sfinților Părinți. Nădăjduim ca cu toții să ne mântuim, întru adevărul Bisericii Sale celei Una, Sfânta Ortodoxie ! Așa să ne ajute Dumnezeu! (pr. Ciprian)

Cine nu a semnat trădarea Ortodoxiei în Creta? ACTELE OFICIALE !!!

3-relations_of_the_orthodox_church_with_the_rest_of_the_christian_world

Varianta finală a textelor formulate de Sinodul din Creta a fost pusă on-line la dispoziția cititorilor de site-ul rusesc theolcom.ru. Textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” va reprezenta un interes deosebit pentru mulți deoarece arată că au refuzat să semneze chiar mai mulți ierarhi decât se credea anterior. Din cei 162 de episcopi prezenți, un număr total de 33 de ierarhi, adică 1 din 5 (20%) nu au semnat documentul, inclusiv 5 episcopi din partea Patriarhiei de Constantinopol.
The final versions of the texts produced at the Council in Crete have been made available on-line over at the theolcom.ru website. The text „Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World” will be of particular interest to many, for it shows that even more hierarchs than previously thought refused to sign the document. Out of 162 Hierarchs present, a total of 33 Hierarchs, or 1 in 5 (20%), did not sign the document, including 5 from the Patriarchate of Constantinople.

Din toate Bisericile (Ortodoxe) locale reprezentate, Patriarhia Serbiei este pe primul loc cu 17 din cei 24 de ierarhi care nu au semnat. Cu doar 7 ierarhi, adică aproximativ 30%, care au fost de acord cu documentul respectiv, pe ce bază și-a pus Patriarhul Serbiei semnătura pe acest document? Plecând de la faptul că semnătura întâi-stătătorului se presupunea că exprimă consensul (unanimitatea) sau măcar majoritatea Bisericii sale, nu este acesta un exemplu clar al lipsei sinodalității și impunerea unei mentalității ”papale”? Unde este atât de lăudata și neîncetat trâmbițata sinodalitate de către propaganda oficială prezentată de purtătorii de cuvânt ai sinodului, sinodalitate în numele căreia a fost convocat Sinodul cretan?
Of all of the Local Churches represented, the Patriarchate of Serbia stands out with 17 of the 24 hierarchs withholding their signature. With only 7 or about 30% in agreement with document, on what basis did the Patriarch of Serbia add his signature to the document? Given that the Primate’s signature was supposed to express the consensus or at least the majority of his Church, is this not a glaring example of the absence of concilarity and the reign of a „papal” mentality? Where is the much vaunted concilarity for which the Cretan Council was called and incessantly hailed in official propaganda put forward by the Council’s spokesmen?

Mai mult, când a mai fost aprobat vreun document în istoria Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice cu o mare minoritate care nu este de acord cu el și să nu se întrerupă comuniunea sau să fie anatematizat acest dezacord de majoritatea? Cu alte cuvinte, când a mai permis vreodată Biserica o atitudine diferită în materie de credință? Pentru cei care ar spune să textul în discuție nu stabilește vreo doctrină, nici nu încearcă să definească vreo dogmă, răspunsul este că textul este plin de învățătură dogmatică referitoare la Biserică, care este un aspect al credinței pe care noi îl mărturisim și în care credem. Așa cum Hristos este inseparabil de Trupul Lui, care este Biserica, la fel și hristologia (învățătura despre Hristos) este inseparabilă de eclesiologie (învățătura despre Biserică). Ceea ce noi credem despre Biserică reflectă în mod direct credința noastră în Hristos. Prin urmare, nu poate fi nici o îndoială că credința Bisericii în Hristos este în joc în textul despre ”Relații” și nu putem face nici un compromis în materie de credință.
Furthermore, when, in the history of the Church and General Orthodox Councils, was a document passed with such a large minority diagreeing and there being no break in communion or anathematizing by the majority? In other words, when did the Church ever allow for a differing stance on matters of Faith? To those who would say the text in question does not set forth doctrine or attempt to define dogma, the response is that the text is chalk full of dogmatic teaching concerning the Church, which is an object of faith in which we confess we believe. As Christ is inseparable from His Body, the Church, so too is Christology inseparable from Ecclesiology. What we believe about the Church directly reflects our faith in Christ. Hence, there can be no doubt that the Faith of the Church in Christ is at stake in the „Relations” text and there can be no compromises in matters of Faith.

Este vremea pentru toți episcopii, toți creștinii ortodocși și în special pentru cler să ia atitudine și să mărturisească credința ortodoxă în Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică în fața și împotriva noii eclesiologii eretice a ecumenismului care este exprimată clar prin textul despre ”Relații.” Nădăjduim ca mult mai mulți episcopi se vor alătura celor 33 de ierarhi care nu au semnat documentul neortodox și ca împreună toți aceștia să transmită învățătura ortodoxă în unicitatea și sfințenia Bisericii turmei lor și întregii Bisericii.
The time for all bishops, and, indeed, all Orthodox Christians, and especially clergy, to take a stand and confess the Orthodox Faith in the One, Holy, Catholic and Apostolic Church over and against the new heretical ecclesiology of ecumenism, clearly expressed by the „Relations” text, has come. May many more join the 33 who did not sign the unorthodox document and may they all together clearly and forthrightly set forth the Orthodox teaching on the oneness and holiness of the Church to their flock and the entire Church

Pentru dvs am realizat o lisă a celor care NU au semnat textul respectiv, în ordinea apariției numelor lor:

From the Ecumenical Patriarchate:
1. Isaiah of Denver
2. Nicholas of Detroit
3. Amphilochios of Adrianopolis
4. Antonios of Hierapolis, Head of the Ukrainian Orthodox in the USA
5. Gregory of Nyssa, Head of the Carpatho-Russian Orthodox in the USA

From the Patriarchate of Alexandria
6. Jonah of Kampala
7. Seraphim of Zimbabwe and Angola

From the Patriarchate of Jerusalem
8. Benedict of Philadelphia
9. Theophylaktos of Jordan

From the Patriarchate of Serbia
10. Amphilochios of Montenegro and the Littoral
11. Porfirije of Zagreb and Ljubljana
12. Vasilije of Sirmium
13. Lucian of Budim
14. Longin of Nova Gracanica
15. Irinej of Backa
16. Hrizostom of Zvornik and Tuzla
17. Justin of Zicha
18. Pahomije of Vranje
19. Jovan of Sumadija
20. Fotije of Dalmatia
21. Hrizostom of Bihac and Petrovac
22. Joanikije of Niksic and Budimlje
23. Milutin of Valjevo
24. David of Krusevac
25. Jovan of Slavonija
26. Ilarion of Timok

From the Church of Cyprus
27. Athanasios of Limassol
28. Neophytos of Morphou
29. Nicholas of Amathus
30. Epiphanios of Ledra

From the Church of Greece
31. Chrysostomos of Peristerion
32. Hierotheos of Nafpaktos and Aghios Vlasios
33. Anthimos of Alexandroupolis

Textul în engleză a fost preluat de la adresa:

https://orthodoxethos.com/post/scans-of-the-final-signed-documents-from-the-cretan-council-available-on-line

Notele traducătorului:

1. După cum se poate vedea în pdf-urile atașate, în partea de jos a fiecărei pagini a fiecărui document sunt semnăturile întâi-stătătorilor (se distinge clar semnatura patriarhului Daniel al BOR), care sunt reluate în finalul documentului, urmate de numele tuturor participanților, în dreptul celor care nu au semnat linia rămânând goală.
2. Tare bucurie am avut văzând că episcopul Milutin de Valjevo, din cadrul Patriarhiei Serbiei, nu a semnat documentul eretic despre ”Relații.” Bucuria mea nespusă se datorează faptului că orașul Valjevo, aflat la aproximativ 100 km sud de Belgrad, este cel din care, urcând spre munte, ajungi în două locații foarte importante pentru noi, ortodocșii: foarte aproape este Celie, unde se află mănăstirea care adăpostește și moaștele Sfântului Justin Popovici, cel mai mare luptător ortodox împotriva panereziei ecumenismului, iar puțin mai sus, la vreo 6 km, se află satul Lelici, alături de mănăstirea unde sunt adăpostite sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, noul Gură de Aur al secolului al XX-lea. Așadar, AXIOS de mii de ori vlădicului Milutin, ca demn urmaș al acestor sfinți. La fel și tututor celor care nu au trădat Biserica și nu au semnat.
3. Minunat este Dumnezeu, Care i-a luminat chiar și pe 5 ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice să nu semneze acest document eretic.
4. Durere mare că NICI UN IERARH ROMÂN nu a refuzat să semneze. Plânge inima în noi de mila lor. Însă nu vom rămâne la plâns, ci ne vom apăra credința, dorindu-le pocăință și întoarcere în matca Sfintei Biserici a lui Hristos, cu care în acest moment se află în SCHISMĂ (cel puțin!). Totuși o rază de speranță văd la pagina 13 (în varianta engleză a textului), unde mitropolitul Irineu al Olteniei a scris așa: ”Cred în singura una sfântă sobornicească Biserica Ortodoxă” și apoi a semnat. În varianta greacă și cea franceză a textului totuși el a semnat fără această adăugire. Cu toate acestea, cinste lui și pentru atât! Ceilalți ierarhi români doar au semnat cu numele și uneori cu titulatura lor. Să dea Dumnezeu ca la Sinodul BOR din această toamnă toți semnatarii români ai ereziei din Creta să se dezică de fapta lor. Noi vrem să fie ierarhii noștri, sfinți, iubitori ai Adevărului și ai turmei care vrea, prin ei, să meargă spre Hristos. Singura condiție impusă DE SUS, de Dumnezeu, nouă tuturor – înaltul cler, noi, umilii preoți și monahi, dar și mireni – este să fim până la moarte ”următori ai Sfinților Părinți”, nu funcționari sau slujitori ai noii ordini mondiale masonice și antihristice.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Toate celelalte documente ale Adunării din Creta, cu semnăturile aferente, scanate, în format pdf, le puteți găsi, în trei limbi (greacă, engleză și franceză) și se pot descarcă direct de la adresa:

http://theolcom.ru/events/114-opublikovany-dokumenty-kritskogo-sobora-18-26-iyunya-2016-goda

HRISTOS A ÎNVIAT ! ȘI NEAMUL ROMÂNESC DE ASEMENEA !

traducător: pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu – Răspuns la un început de prigoană…

img_0001

Înștiințarea nr. 1082 din 6 septembrie 2016

 

Preasfinția Voastră,

 

Respectuos Vă aduc la cunoştinţă că după primirea înştiinţării nr. 1082, pe care aţi avut bunăvoinţa de a mi-o trimite (în care mă informaţi că, în conformitate cu Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015, mi se interzice în mod desăvârşit să public în mediul virtual fără acordul prealabil al Chiriarhului locului) și după răspunsul meu ca, în pofida sentimentului de siluire a conștiinței, să Vă dau ascultare, Dumnezeu, Care poartă de grijă celor Care Îl cinstesc pe El în Duh și în Adevăr, a privit la nimicnicia mea și mi-a scos în cale o familie de ortodocși, el fiind un bun cunoscător al Dreptului Canonic al B.O.R., iar ea înalt magistrat. Le-am dat înștiințarea Preasfinției Voastre, având în vedere că nicăieri în ea nu scrie că este confidențială și, din moment ce îmi era adresată personal, am dreptul legal de a dispune cum doresc de propria corespondență.

Menționez că am solicitat aparatului administrativ eparhial să mi se trimită o copie a deciziei chiriarhale nr. 1957 din 22.09.2015, menționată în înștiințarea nr. 1082 din 06.09.2016 și folosită de Preasfinția Voastră ca temei legal împotriva mea, dar până în prezent nu am primit nici un răspuns.

Drept urmare, Vă prezint analiza juridică a celor doi specialiști în canoane și legi, urmând ca în final să adaug concluzia lor și cea personală. Am trecut expunerea la persoana I singular, asumându-mi ceea ce scriu ei:

Faţă de decizia-înștiințarea scrisă nr. 1082 din 06.09.2016 a Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei pot formula două obiecţii legale:

I) Decizia de a interzice publicarea în mediul virtual a unor materiale prin care apăr credinţa ortodoxă şi nu aduc nicio atingere învăţăturii Bisericii contravine, pe de o parte, misiunii Bisericii de a mărturisi cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu, în orice circumstanţă, iar pe de altă parte, angajamentelor pe care Sfânta noastră Biserică şi le-a asumat faţă de stat, de a nu aduce nicio atingere drepturilor fundamentale ale omului, mai precis, dreptului fundamental la liberă exprimare.

a) Articolul 123 (7) din Statutul de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române prevede că “raportul dintre personalul clerical şi Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de fiecare candidat înaintea hirotonirii întru preot” (s.n.). În mărturisirea solemnă m-am angajat la ascultare faţă de Chiriarh şi la comuniune cu întreaga Biserică Ortodoxă. Am respectat şi am de gând să respect acest angajament, conştient şi de faptul că ascultarea faţă de superior se face necondiţionat, atâta timp cât Chiriarhul mărturiseşte dreapta credinţă şi nu se face vinovat de vreo ”rea socoteală” (conform canonului 31 Apostolic).

Este la fel de adevărat însă că în acea mărturisire mi-am luat şi un angajament care defineşte conţinutul spiritual al activităţii mele ca preot: “În toată viaţa mea mă voi călăuzi după învăţăturile Sfintei Evanghelii, ale Sfinţilor Apostoli, după Sfintele Canoane şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe”. Mai mult, pentru că am fost hirotonit în Grecia, de Înaltpreasfințitul Pantelimon, Mitropolit de Veria, iar în practica grecească preotul nu mai depune jurământ la hirotonia sa, eu am insistat și l-am depus, traducând în limba greacă și spunând în biserică cuvintele de mai sus.

În toate activităţile mele în spaţiul virtual am fost fidel acestui angajament, apărând Ortodoxia în faţa atacurilor de orice fel. Articolele mele despre sinodul din Creta publicate în presa electronică reprezintă manifestări ale fidelităţii faţă de acest angajament-obligaţie asumat înainte de hirotonie. Cum aceste articole nu aduc atingere integrităţii Bisericii Ortodoxe, conform canonului 15 I-II Constantinopol, care prevede că acel cleric care luptă contra ereziei trebuie recunoscut şi cinstit ca apărător al credinţei, neavând a suferi nicio o certare [e.g. interdicţie în presa online] sau caterisire, consider că nu mi-am încălcat nici angajamentul de ascultare şi fidelitate faţă de Chiriarh, pe care mi-l reaminteşte înştiinţarea Preasfinţiei Voastre. Hotărârile sinodului din Creta sunt contrare şi învăţăturii Sfintei Evanghelii, şi celei a Sfinţilor Apostoli, şi Sfintelor Canoane şi învăţăturii Sfinţilor Părinţi, deoarece sunt în esenţă un angajament faţă de erezia eclesiologică ecumenistă, lucru demonstrat atât de mine, cât şi de alţi teologi şi duhovnici români sau din alte părţi ale lumii ortodoxe. Ba mai mult, prin hotărârea sa, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, în august 1983, după Adunarea ecumenistă de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul (Anatema – celor care se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe și susțin că Biserica lui Hristos s-a împărțit în așa-zise “ramificații”, ce diferă una de alta după doctrină și modul de viață, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor, când toate “ramificațiile” sau părțile, sau confesiunile și chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup. Anatema – și celor care nu deosebesc Preoția și Tainele Bisericii de “preoția” și “tainele” ereticilor, dar afirmă că botezul și euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mântuire. De aici anatema – și celor ce comunică în mod conștient cu ereticii amintiți sau susțin, propagă și iau apărarea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora, sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”) Așadar, cele hotărâte în 2016 în Creta de ecumeniști sunt erezii aflate DEJA sub anatema Bisericii Ortodoxe. Datoria sfântă a Sinodului BOR este de a face la fel.

Mediul virtual este un spaţiu extrem de fluid, în care informaţia circulă cu o rapiditate care face ca orice întârziere a reacţiei să devină o piedică în calea eficacităţii mesajului. Este contraproductiv ca un preot să fie împiedicat sau ţinut de obligaţia de a primi mereu binecuvântarea chiriarhală să facă misiune creştină în spaţiul virtual, în condiţiile în care mare parte a vieţii sociale s-a mutat în acest spaţiu. Este la fel de contraproductiv ca preotul să fie dezbrăcat de calitatea sa de preot atunci când doreşte să scrie în spaţiul virtual, ştiut fiind, pe de o parte, că haina preoţească dă greutate mesajului şi, pe de altă parte, că preotul nu se poate dedubla, ci rămâne preot în orice condiţii ale vieţii.

b) Decizia de a-mi interzice exprimarea în spaţiul virtual, fără nicio motivare plauzibilă, riscă să încalce angajamentele asumate de către Biserica Ortodoxă în relaţia sa cu statul român.

Astfel, Legea 489/2006 a Cultelor prevede: “Art. 5 1) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării  şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această respectare a drepturilor omului trebuie să includă şi respectarea dreptului fundamental al omului de a-şi exprima propriile gânduri, consemnat în art. 30 din Constituţia României: “Art. 30 (1): Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (s.n.)”

Decizia episcopală riscă să încalce, în ceea ce mă priveşte, ambele principii constituţionale enunţate mai sus.

Din această perspectivă, se cuvine să reamintesc că chiar şi Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015 este ţinută de obligaţia de a respecta drepturile fundamentale ale celor cărora li se aplică, conform art. 17 1) din Legea Cultelor: “Recunoaşterea statutelor şi codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

În concluzie, consider că Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015 se referă la orice formă de apariţie în public a unui preot în mediul virtual, mai puţin la apariţia sa în calitate de smerit mărturisitor al credinţei lui Hristos şi învăţător al dreptei credinţe, pentru care a primit deja binecuvântarea Chiriarhului odată pentru totdeauna, în momentul hirotonirii.

II) Cea de-a doua obiecţie a mea se referă la afirmaţia că hotărârile Sinodului din Creta trebuie lăsate exclusiv în seama Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Consider că prin această exprimare se exclude rolul pliromei Bisericii în actul de receptare a deciziilor unui sinod, recunoscut şi acceptat de-a lungul secolelor de către Sfânta noastră Biserică, în baza principiului infailibilităţii Bisericii, care prevede că hotărârile unui sinod inspirat de Duhul Sfânt vor fi receptate, prin lucrarea Aceluiaşi Duh, de către poporul binecredincios, care va recunoaşte astfel şi valabilitatea acestor hotărâri, şi caracterul inspirat al sinodului respectiv.

Este adevărat că în cazul unui sinod panortodox, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe locale este chemat să hotărască şi să aprobe sau să respingă aceste hotărâri, însă este la fel de adevărat că Sfântul Sinod nu poate acţiona fără a ţine seama în niciun fel de reacţia pliromei acelei Biserici.

Studiind Statutul de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, în art. 14, litera b) se spune faptul că Biserica „examinează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar, pe care o soluţionează în conformitate cu învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe, şi hotărăşte, potrivit Sfintelor Canoane, asupra problemelor bisericeşti de orice natură” (s.n.). Din acest articol reiese că şi procesul de analiză şi decizie a hotărârilor sinodului panortodox trebuie să se facă în baza învăţăturii Sfintei Biserici Ortodoxe şi a Sfintelor Canoane, care acordă întregii plirome un rol în receptarea hotărârilor unui sinod cu caracter panortodox sau ecumenic.

Acest lucru a fost recunoscut şi în cadrul Conferinţei Panortodoxe presinodale din 1976, unde s-a decis ca “consensul credincioşilor în procesul de receptare a sinodului trebuie să stabilească dacă a fost panortodox sau ecumenic”[1]. Așadar, nu ierarhii ecumeniști hotărăsc validitatea hotărârilor luate în Creta, ci Biserica Ortodoxă în ansamblul ei (cler și popor).

Prin urmare, consider că activitatea mea legată de sinodul din Creta se înscrie în mod firesc în procesul de receptare a hotărârilor acestui sinod.

Concluzia prietenilor mei juriști este următoarea: ”ceea ce v-a trimis PS Andrei are ca scop să vă prindă cu ceva la capitolul disciplină, pentru a vă putea caterisi pe alte motive decât hotărârile Sinodului din Creta.”

Concluzia mea, Preasfinția Voastră, este că răspunsul pe care vi l-am trimis acum câteva zile nu mai este actual din punct de vedere al promisiunii mele de a face precum mi-ați poruncit (a nu mai scrie nimic și a nu semna ca preot), ci pentru că susținerea canonică și constituțională a înștiințării eparhiale nr. 1082 este nulă, îmi reconsider poziția și îmi voi apăra credința ca și până acum, oral și scris. Desigur, nu am absolut nimic împotriva persoanei Preasfinției Voastre, nici a demnității arhierești, și Vă voi asculta întru toate, trecând prin filtrul conștiinței mele cele ce îmi veți porunci în calitate de chiriarh al meu.

Cu alte cuvinte, îmi voi apăra preoția până în pânzele albe, indiferent cine și cum o atacă. Nu sunt dator nimănui pentru ea, decât Bunului Dumnezeu care mi-a dat-o și voi răspunde în fața Lui de modul în care am făcut-o lucrătoare. Cu tristețe vin în fața Preasfinției Voastre pentru faptul că am simțit necontenit în ultimele 18 luni, de când ați fost instalat ca episcop al Covasnei și Harghitei, că anumite resentimente pe care le aveți în primul rând față de familia mea și apoi față de mine nu s-au stins. Încă o dată îmi cer iertare dacă V-am greșit cu ceva și îmi doresc ca activitatea mea pastorală să fie cel puțin la fel de rodnică până acum.

Cu mila lui Dumnezeu, iată, în 6 zile, deja sunt 7865 de vizualizări pe youtube ale interviului plin de bun simț, demnitate, adevăr, realizat cu pr. prof. dr. Theodoros Zisis, care a provocat mâhnirea Preasfinției Voastre și emiterea înștiințării nr. 1082 în condițiile enunțate în analiza juridică de mai sus. Deci, procesul de receptare a hotărârilor Adunării din Creta este în desfășurare. Eu voi continua să scriu și să vorbesc atâta vreme cât îmi va bate inima în piept și nădăjduiesc să nu mă abat de la Adevăr, ci să rămân și să cresc în El, cu rugăciunile și sub ascultarea Preasfinției Voastre.

Vă anunț că înștiințarea nr. 1082 și această scrisoare le voi posta acum pe internet. Iar de mâine activitatea mea pastorală va continua, fără tulburare sau părtinire, ca și până acum. În cazul în care vor exista alte tensiuni și amenințări, voalate sau directe, mă încredințez ocrotirii Maicii Domnului, cu ale cărei sfinte rugăciunii să ne mân-tuim toți, cei cei slujim ortodox pe Fiul ei și Dumnezeul nostru.

 

Cu fiiască supunere,

dr. Ciprian-Ioan Staicu

Preasfinției Sale,

Preasfințitului ANDREI, Episcopul Covasnei și Harghitei

 

[1] Pr. Prof. V. Ioniţă, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până astăzi, Editura Basilica, Bucureşti, 2013, p. 90.

Suntem alături de părintele Elefterie până la capăt !

IPS IOACHIM,

Cu destul de mulți ani în urmă am fost fiică a Eparhiei pe care acum o păstoriți, după care m-am mutat din Roman, dar am rămas fiică duhovnicească a Părintelui Elefterie și am urmărit și urmăresc din motive de suflet ce se întâmplă în viața Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cel mai adesea pe site-ul episcopiei, precum și pe alte site-uri, am citit și scrisorile pe care vi le-a adresat Părintele Elefterie în luna august, și răspunsul pe care l-ati dat, după care am rămas fără putere de a face vreun comentariu, dar dacă îmi îngăduiți, vă pot mărturisi că în urma citirii scrisorilor mi-a venit în minte o declarație pe care ați făcut-o neașteptat de clar , tranșant și foarte emoționat în cuvântul de la hirotesia întru Arhiepiscop : „ÎN PRIMUL RÂND VREAU SĂ MĂ MÂNTUIESC ” .
Mă întreb, poate nu e treaba mea, dar nu pot fi indiferentă, OARE CREDEȚI CĂ PĂRINTELE ELEFTERIE ESTE UN OPONENT AL ACESTUI DEZIDERAT PE CARE VI L-AȚI PROPUS ?…
…OARE CREDEȚI CĂ PRIN CELE PE CARE VI LE-A SCRIS VREA ALTCEVA DECÂT MÂNTUIREA TURMEI AL CĂREI ÎNTÂI STĂTĂTOR SUNTEȚI ?…
Nu pot înțelege și recunosc că mintea mea e scurtă, dar și lucrurile sunt clare, este o ruptură între dezideratul pe care l-ați declarat și cele pe care cu atâta durere în suflet și cu dragoste nefățarnică vi le-a scris Părintele Elefterie.
Numai faptele Înalt Preasfinției voastre vor putea da răspuns acestei rupturi între vorbe și fapte.
Oricine citește scrisorile Părintelui Elefterie simte durerea și sinceritatea cu care sunt scrise tocmai pentru a ne feri de erezia veacului acesta, ecumenismul. Nu ne rupem de Biserică cei care vrem să ne îngrădim de erezie. Pacea și liniștea dacă nu sunt in Adevăr ,ne fățărnicim.
Glasul Părintelui Elefterie ne orientează spre Lumină ,spre a ieși din confortul mincinos al veacului acesta trecător , spre a ne sili pentru a dobândi Împărăția Cerurilor, spre a nu fi găsiți „căldicei” la venirea Domnului.
Vă rog să-mi iertați neputința și Vă mulțumesc dacă ați citit aceste rânduri pe care și eu le-am scris cu durere, stângăcie și sinceritate.

Ana Irina Lugojan

Sf. Mucenic Efrem cel Nou – ocrotitor al copiilor și ajutător al celor aflați în examene (MĂRTURIA UNEI MAME)

4

Mulțumesc din tot sufletul Sfântului Efrem cel Nou pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat de când l-am cunoscut, acum mai bine de 7 ani.
De cel puțin 4 ani ar fi trebuit să scriu cât de repede mi-a fost ascultată rugăciunea, dar am zăbovit până astăzi când… cu ajutorul Domnului, al Maicii Sale și a Sf. Efrem am primit rezultate mai bune la analizele copilului meu.
Eram în Italia și copilul meu, care avea 3 ani, fiind alergic, l-a apucat o tuse seacă iritantă, care nu a cedat la nici un tratament câteva zile, se tot accentua, astfel că într-o noapte a început să tușească fără oprire. M-am rugat din tot sufletul Sf. Efrem și copilul a început încet să se liniștească, a adormit și până am plecat înapoi spre România și-a revenit întru totul.
Am început, cu ajutorul Domnului, să dau o serie de examene foarte grele. Nu știam ce să mai fac, cum să mă mai descurc. Situația depășea puterile mele. Am mers la un moment dat la o librărie, pentru a mă întâlni cu o prietenă și, stând de vorbă cu ea, mi-a căzut de pe un raft o carte în cap.
Eu am întrebat-o:
“La voi cad cărțile în capul oamenilor?”
“Nu”, mia răspuns.
Vrând să o pun la loc, m-am uitat și am încremenit. Titlul ei era: “Sfântul Efrem cel Nou, luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări.”
Am cumpărat-o și de atunci nu a existat nici o zi în care să am examen și să nu citesc înainte rugăciunile și să nu iau examenul respectiv și…chiar cu notă mare!!!
Anul acesta, din mila Domnului, am ajuns de Sfintele Sărbători, de Paști, la Ierusalim. Doar cei care au fost în această perioadă pot înțelege ce voi spune acum și ce mare minune s-a întâmplat! Este extrem de greu să intri în Biserica Învierii când vine Sfânta Lumină… și totuși cu ajutorul Sfântului Efrem cel Nou anul acesta am intrat și m-am bucurat așa de mult de venirea Sfintei Lumini la Sfântul și de Viață Dătătorul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos.
La multe cereri mari sau mici mi-a răspuns de atunci Sfântul Efrem cel Nou și, din păcate pentru mine, nu le-am scris pentru a le putea mărturisi, însă pot spune acum că de fiecare dată el a fost Foarte Grabnic Ajutător.
Cu ajutorul Domnului și al Maicii Sale am ajuns și singură, și cu copilul să ne închinăm la Mănăstirea din Nea Makri.
Acum trei săptămâni am avut o entorsă atât de rea, încât aproape că mi s-a rupt piciorul. Tot Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat și cu ajutorul Domnului am găsit cei mai buni doctori, care au reușit în cel mai scurt timp să mă pună iar pe picioare și…să merg din nou.
Marți, săptămâna trecută, copilul meu a făcut o toxiinfecție alimentară atât de gravă încât a trebuit să mergem la spital, de urgență. Când și-a mai revenit puțin, am vrut să plecăm, însă atunci au venit rezultatele analizelor, iar doctorul de gardă mi-a spus că trebuie internare de urgență, pentru că are leucocitele de 3 ori și ceva mai multe decât maximum admisibil. Am semnat pe proprie răspundere că plecăm și trei zile ne-am rugat încontinuu. Cu ajutorul Domnului azi am mers să repetăm analizele. În primul rând au costat mai puțin decât ne așteptam, apoi copilul a fost puțin traumatizat când i s-au recoltat analizele… și au ieșit bune cu ajutorul Domnului și al tuturor sfinților.
Am pus o icoană superbă brodată cu Sfântul Efrem și o candelă lângă patul nostru, pentru a ne ocroti tot timpul.
Cuvintele sunt prea puține și slabe pentru a putea mulțumi pentru tot ajutorul primit. Păcatele mele sunt atât de mari și de multe, că nu am aer să pot respira și gură să pot mărturisi cât de mult am fost ajutată de Sfinții lui Dumnezeu: Sf. Efrem cel Nou, Sf. Pantelimon, Sf. Ierarh Nectarie, Sf. Parascheva, Sf. Ecaterina, Sf. Mina, Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Matrona din Moscova, Sf. Xenia din Sankt-Petersburg, Sf. Paisie Aghioritul și alți minunați sfinți.
Citind des Acatistul sau Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, am ieșit din cea mai adâncă deznădejde în care eram și s-a așezat mereu o pace în sufletul meu și am putut merge mai departe.

Slavă lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor Sfinților!

5 septembrie 2016
Dr. R.I. din Constanța