Toate detaliile la adresa:
Poezia ca rugăciune și rugăciunea ca poezie
Rugăciune
Ascultă, Doamne, ruga mea fierbinte
Şi fă-mă un arcuş pe struna Ta,
Ca să îţi cânt durerea dinainte
De a mă naşte eu în lumea mea!
Şi-adună, Doamne, în cântarea mea
Tot plânsul cel de veacuri al mulţimii,
Care şi-a spus oftatul doar Treimii,
Fără a şchiopăta în clipa grea!
Auzi, iubite Doamne, rugăciunea mea
Şi-ntinde-mi punte peste ape tulburi
Să pot eu totdeauna spune-a lumii păsuri
Şi pe-ale mele, la venirea Ta!
Deschide-mi, Doamne, uşa Ta din ceruri,
Când eu mă rog cu sufletul smerit
Tu ai la mine uşa mea deschisă, a unui suflet chinuit,
Care Ţie Îţi înalţă slavă-acum si pururi !
Ascultă, Doamne, glasul Maicii Tale,
Care se roagă pentru noi în fiecare ceas
Şi dă-i crezare în timpul ce ne-a mai rămas,
Să nu pierim fără de pocăinţă şi fără lacrimi pe cărare!
Întoarce, Doamne, lumea la credinţă,
Că Tu poţi, Doamne, toate să le faci!
Dă, Doamne, lumii pocăinţă
Şi nu-i lăsa să piară, Tu nu poţi să taci!
Întoarce-i, Te rog, Doamne, pe clerici şi mireni,
Pe preoţi, pe monahi, pe maici, pe noi pe toţi,
Căci suntem toţi ai Tăi oşteni
Şi Tu ne vrei ai Tăi pe toţi!
Mihaela Cristina Popa
Capcanele informatizării
Observănd cât de mult se investeşte în informatizare, pe de o parte mă bucur, iar pe de altă parte mă întristez. Mă bucur văzând că pot accesa cu uşurinţă internetul şi pot obţine într-o clipă diverse informaţii şi materiale video. Mă bucur pentru implicaţiile pe care le are informatica în diverse ramuri economice. Mă întristez când văd cât de puţin dezvoltată este industria românească, deşi noile cuceriri informatice ar trebui să-i sară în ajutor. Multi informaticieni pleacă din ţară, iar investiţiile noastre se îndreaptă spre control excesiv, nu spre industrializare. Şi mă mai întristez când văd că informatizarea scapă de sub control într-un mod îngrijorător şi se întoarce împotriva omului. De aceea, cred că informatizarea poate fi benefică doar dacă e folosită cu frică de Dumnezeu.
Nu sunt teolog, dar nu pot să nu observ că lumea se îndreaptă într-o direcţie greşită pe toate planurile: politic, economic şi spiritual. Când mă gândesc la aspectul spiritual, am în vedere ortodoxia, credinţa care le-a dat putere românilor să dăinuiască şi să umple pământul cu sfinte moaşte.
Acum se pune problema introducerii cărţii de identitate electronice, iar fariseii, cărturarii şi arhiereii acestor timpuri îmi întind şi mie 30 de arginţi, ca şi lui Iuda, ca să-L trădez pe Hristos şi să-mi iau insemnele lui Antihrist. Ştiu că va trebui să aleg între cruce şi pâine, de aceea mă tem chiar şi pentru citatele preluate de la sfinţi, la care apelez cu nevrednicie, deoarece voi da răspuns, în caz că îl voi urma pe Iuda Iscarioteanul, neputând spune că nu am ştiut voia lui Dumnezeu. De aceea, să ne rugăm unii pentru alţii să putem înfrunta încercările ce vor urma.
Ştiu că un bun bun creştin trebuie să facă totul spre slava lui Dumnezeu şi spre ajutorul aproapelui, pe care este dator să-l iubească la fel ca pe el însuşi.
Într-un limbaj simplu, am fost avertizati încă de la începuturile creştinismului să nu ne însemnam cu un număr în locul numelui de botez, al cărui semn este 666. Iar nouă ni s-a impus CNP, adică un număr, pentru decodificarea căruia se folosește o tehnologie bazată pe 666! Un număr în locul numelui de Botez! Adică exact ce ne interzice credinţa creştină!
Cum pot eu să-i conving pe cei apropiaţi că această carte electronică de identitate este spre slava lui Dumnezeu şi spre ajutorul aproapelui? Indiferent ce zic ierarhii ecumeniști care, în urma pseudosinodului de la Creta, şi-au câştigat dreptul de a avea ultimul cuvânt în materie de credinţă, cuvintele Apocalipsei ne mustră şi ne avertizează: ”Şi ea (fiara) îi silește pe toți, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogați şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mana lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni sa nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Cine are pricepere sa socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa, 13,16-17)
Calculatorul ne identifică după CNP, adică după număr, nu după nume. Aşa că numele de botez deja este doar de decor! Ce efecte are acest lucru? Să ne uitam împrejur şi să vedem cum se sălbăticesc oamenii. Să ne uitam cum oameni care se spovedesc şi se împărtăşesc îşi manifestă dispreţul faţă de cei care refuză ofertele lui Antihrist împroşcându-i cu invective. Sfinţii vorbesc despre un soi de demonizare care cuprinde lumea in aceste vremuri. De aceea, avem datoria să ne îngrădim de CNP şi de semnul fiarei ( 666)!
Utilizarea unui număr în locul numelui de Botez constituie un mod de a-L sfida pe Dumnezeu. Dacă un împărat ori un preşedinte se supără când este sfidat, oare ce va face Împaratul Ceresc cu noi, care ne obrăznicim mai rău decât în perioada comunistă şi preluăm insemnele necuratului?
În plus, aceste cărţi de identitate se pot pierde, deci se va gasi un motiv plauzibil să ni se spună peste puţin timp că soluţia salvatoare optimă este microcipul implantat în mâna dreaptă ori pe frunte! Şi acest lucru este profeţit în Apocalipsă. Însă ”Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primește semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul maniei sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primește semnul numelui ei.” (Apocalipsa, 14, 9-11)
Asa cum ne sfătuiesc Sfintii Paisie Aghioritul si Lavrentie de Cernigov, acceptarea documentelor cu microcip constituie o CĂDERE, din care nu ne vom putea reveni atunci cand se va pune problema primirii microcipului implantat, care este lepădare de Hristos.
Ne îndreptăm, aşadar, spre pierderea demnităţii umane, spre sclavia lui Antihrist, în care dezavantajele informatizării excesive le vom simţi pe pielea noastră! Propun să ne recâştigăm demnitatea de oameni şi să luptăm să putem deschide chiar şi un cont bancar şi salarial fără CNP!
Cartea electronică de identitate este un act premergator microcipului implantat în curs de perfecţionare şi poate deveni un act de vanzare-cumpărare a propriei persoane! Se spune că persoana nu poate fi urmărită şi că cipul va fi pasiv. Da, dar există dosarul electronic al pacientului şi registrul electronic al asociaţiilor de pacienţi centralizat la nivel naţional. Acestea cu ce scop s-au făcut? În era transplanturilor, acest lucru este îngrijorator!
Aşadar, se impun cel puţin cinci intrebări:
1. Cine garantează că aceia care refuză cartea electronică de identitate vor fi trataţi întotdeauna decent?
2. Cine garantează că informaţiile despre sănătatea românilor vor rămâne în România?
3. Cine garantează calitatea morală a administratorilor de sistem, a celor ce deţin toate informaţiile despre sănătatea românilor şi cum pot fi controlaţi aceștia?
4. Cine garantează că aceste informaţii nu se vor putea cumpăra şi vinde?
5. Cine garantează că nu există servicii speciale care utilizează toate informațiile despre sănătatea românilor şi fac posibilă localizarea unei persoane care nu se afla într-un spital, dar ale cărei organe sunt compatibile cu un solicitant anume? Aducerea acesteia într-o situaţie critică, astfel încât să devină donatoare de organe, e deja posibilă.
În concluzie, cartea electronică de identitate corelată cu dosarul electronic al pacientului şi cu registrul electronic al asociaţiilor de pacienţi centralizat la nivel naţional, ca efecte ale informatizării excesive, au suficiente necunoscute care să justifice temerile chiar şi ale unui ateu!
Lucreţia Plăcintă