Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cu toate că a fost „Creta”, majoritatea tot la nivelul de „nepomenitori” au rămas

DE NU AR FI FOST CRETA … – de Paraschiva Rădoi

O poezie frumoasă, cinste cui a scris-o!

Iar acum să revenim la realitate, chiar dacă ea îi doare pe unii.

Fac o paranteză: pe un site grecesc scrie că cei din insula Creta au dat un răspuns celor îngrijorați de orice „invazie extraterestră.” Se pare că în Creta, la nunți, este obiceiul ca la un moment dat să tragă cu puștile înspre cer. Nu știu care e sensul. Însă cretanii spun că anual ei „împușcă” cel puțin 600 de „extratereștri”, așa că au ac de cojocul lor, în cazul vreunei „invazii.” (detalii aici: http://trelogiannis.blogspot.com/2023/02/george-soros.html)

Așadar, la aproape 7 ani după adunarea eretică din Creta (iunie, 2016) putem trage concluzii, dacă ne încumetăm, desigur:

a) vreme de ani de zile unii dintre „nepomenitori” (pr. Efrem, pr. Ieronim etc) au făcut și fac slujbe cu tot felul de ecumeniști sau „pomenitori” printre ei. Adică îngrădirea lor de erezie a fost INEXISTENTĂ, dar eficientă (a păcălit pe mulți);

b) ca să nu se împrăștie turma, ereziile din capul unora și din ereticii din inimile lor au fost „acceptate din iconomie” de către „nepomenitori”: pr. Macarie de la Oituz, pr. Antonie de la Satu Mare, pr. Ghervasie & pr. Andrei & pr. Lavrentie dă Bucharest;

c) când s-au dat pe față visarioniștii dintre „nepomenitori”, au pus botul majoritatea; se pare că unii s-au cam lecuit, însă veci pururi nu veți vedea public să recunoască faptul că au făcut-o lată. Vorba aceea, infailibilitatea este așa de dulce… nu degeaba și papa de la Roma a păpat din ea;

LEPĂDAREA PRIN MASONERIE SAU ECUMENISM – Părintele Cristian Călugăru (două articole)

Cine se dă singur în vileag? Cristian Călugăru

d) 29 mai 1453 – căderea Constantinopolului. Care e legătura? Motivul căderii a fost unul singur: conslujirea cu ereticii în Sfânta Sofia, o dată, de două ori, iar a treia zi la rând Dumnezeu nu i-a mai răbdat și nu au mai apucat să termine Liturghia, că i-au năpădit turcii. În greacă se numește „miaro siliturgo”, adică, pe românește: „conslujire împuțită.” Exact același lucru s-a petrecut și în Ucraina, prin oficializarea anatematizaților pe post de „biserică.” De aceea este așa război crunt acolo acum. Dumnezeu rabdă multe, dar nu hulirea Liturghiei, prin slujirea celor hirotoniți cu cei caterisiți sau nehirotoniți. Adică, în fapt, în cazul nostru, pe plaiurile mioritice românești, conslujirea cu caterisitul pe drept schismaticul Cristian Călugăru („marele” și măruntul dezvinovățitor al ereticilor neo-visarioniști), aduce cu sine:

1. Adunarea pe ascuns în sinaxe, ca șobolanii prin canalizări (că nici soarele nu mai rabdă fățărnicia lor), ca să pecetluiască – ca la Creta – lepădarea de Hristos prin susținerea schismaticilor, caterisiților pe drept și ereticilor. Citiți Romani, cap. 1, să vedeți că Dumnezeu pedepsește mai ales într-un fel, neașteptat de mulți: îi lasă pe oameni la mintea lor.

2. Revărsarea mâniei dumnezeiești asupra hulitorilor Sfintei Liturghii, până nu va mai rămâne piatră peste piatră în locurile de hulire liturgică a Lui și le va pieri numele din cartea istoriei (desigur, pocăința, asemenea celei a fiului risipitor, poate schimba totul în bine). Noi le dorim binele, prin pocăință, nu răul, Doamne ferește!

Fiecare să își ducă lupta, dacă vrea. Pe mine nu mă interesează șobolănismele nimănui. O vreme am crezut că am rămas (aproape) singur. Acum îmi dau seama – și sunt profund recunoscător Dăruitorului – că Dumnezeu m-a lăsat să stau în liniște, ca să Îl pot sluji cum I se cuvine. Iar roadele se văd de către oricine nu suferă de neputința cârtiței (orbirea). Nu am de gând să renunț la această liniște, orice ar fi! Ereticii, schismaticii și hulitorii Sfintei Liturghii își vor primi răsplata, acum și în veci.

pr. Ciprian Staicu

Notă: oare sora profesoară ParaschivaDomnul să îi dea sănătate și luminare – cu cine este în comuniune: cu ereticii pe care îi blamează în versuri sau cu ortodocșii cu care povățuitorii ei duhovnicești nu sunt în comuniune? O întrebare retorică, desigur. Sau nu chiar: că pr. Antim – Dumnezeu să îl ierte – a învățat-o că mai există „a treia cale” (interesant că și… Chirilă spune la fel) – nici cu unii, nici cu ceilalți, ci „cu hristos.” Înadins l-am scris cu literă mică, pentru că acela NU ESTE ADEVĂRATUL HRISTOS, Care a spus clar că există DOUĂ, NU TREI CĂI: ori cu Dumnezeu, ori cu mamona (adică vrăjmașul, necuratul, tătuca ereticilor și al schismaticilor).

Quod erat demonstrandum!

I-a venit vremea și lui „Marburg”

https://www.stiripesurse.ro/virusul-marburg-a-fost-depistat-in-doua-tari-este-extrem-de-viral-si-are-o-mortalitate-de-88prc-nu-are-tratament_2792395.html

Notă: reținem din articol:

a) „Boala cu virusul Marburg este o boală extrem de virală care provoacă febră hemoragică, cu o rată de mortalitate de până la 88%” – adică, pe românește, CHEAGURI DE SÂNGE.

b) „Boala cauzată de virusul Marburg începe brusc” – adică SUBIT.

c) „Mulți pacienți dezvoltă simptome hemoragice severe…” – adică MOR REPEDE.

d) „Nu există vaccinuri sau tratamente antivirale aprobate pentru a trata virusul… vaccinuri candidate cu date din faza 1 sunt în curs de evaluare” – de fapt VACCINUL există deja și este pe bază de RICINĂ, conform articolelor apărute deja, despre Marburg, chiar și pe acest site.

De fapt, „Marburg” = vaccinul capvid.

Concluzie: pe care nu i-a omorât vaccinul capvid, vine cel „contra Marburg” ca să îi termine rapid, pentru că ricina este mortală – rapid și eficient.

Restul – noi, cei normali, firești, sănătoși, ne vedem de viață, cu ajutorul Domnului.

Redacția

Lichidare de stoc!!!

1. Rugăciunea în comun cu ereticii (cel mai bun studiu canonic ortodox pe această temă, traducere din limba greacă) – 20 RON

2. Teologia practică a Mineelor și teologia Sfântului Vasile cel Mare, pe teme, pentru fiecare zi din an – lucrare document, bazată strict pe izvoare patristice, unică în Sfânta Ortodoxie (500 pagini, format A4) – 70 RON

3. Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie… – CARTE DOCUMENT – 40 RON.

CARTE DOCUMENT: „Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și validitatea Sfintelor Taine”

4. Mapă cu 50 de icoane A4 ale Maicii Domnului, cu istoric pe spate – 60 RON

5. Nectar de har (acatiste și paraclise a zeci de Sfinți), volumele 1, 2 și 3, format A4, în total aproape 800 pagini – 100 RON.

6. Broșura A5 color, cu două Paraclise și Acatistul Icoanei Portărița din Athos (și cu icoană atașată în interior) – 15 RON.

7. Carte despre teologia Sfântului Iustin Popovici (format A5) – 15 RON.

Plus toate celelalte cărți, broșuri și icoane ortodoxe, pe care le găsiți în articolele atașate aici, în măsura în care le mai avem pe stoc. Sau putem face la comandă.

Se adaugă taxele poștale. Comenzile peste 200 RON beneficiază de transport gratuit cu poșta. Plata comenzii se face în avans.

Detalii și comenzi la: ciprioan@yahoo.com și 0740788876 (sms sau watsapp).

Rugăciunea în comun cu ereticii – cartea ortodoxă care desființează orice minciună adoptată de ecumeniști, de părtașii la erezie și de neo-visarioniștii eretici

Să ne reamintim de halucinațiile eretice ale ieromonahului Macarie & Co

Răspuns teologic ortodox referitor la practici liturgice greșite promovate de ieromonahul Macarie Banu de la Schitul Oituz

Cu durere, dar cu responsabilitate față de părintele Macarie Banu

Notă (nu atac): oare chiar și acum pe la schitul pr. Antonie (Satu Mare) mai sunt cărți ale lui Nil Dorobanțu la pangar – vorba aceea: „prietenii știu de ce”? Sau în alte părți ale așa-zișilor „nepomenitori”, dar mari iubitori de eretici în fapt? Și îl mai promovează ca „sfânt”? Sau nu mai poate BOR să ia nicio hotărâre bună, că nu o acceptă „nepomenitorii”? Doamne, dă-i românului mintea de pe urmă! Că de „unități” între eretici, de înșelări monahale și de alte nebunii cât barba de stufoase, sub masca „mărturisirii ortodoxe”, SUNTEM SĂTUI PÂNĂ PESTE CAP!