Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Și mie mi-a adus … ”Moșul” un cadou de la ecumeniști

Azi a fost o zi plină. Acestea sunt concluziile:

Preasfinția Voastră,

Subsemnatul, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, paroh, cât va mai îngădui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, al parohiei Sf. Gheorghe III din municipiul Sf. Gheorghe, județul Covasna, Vă anunț că am primit, din păcate cu întârziere, doar luni, 5 decembrie 2016, la ora 13.05, adresa nr. 1645, emisă la Centrul Eparhial în data de 2 decembrie 2016 și purtând semnătura Preasfinției Voastre. Îmi pare rău și îmi cer scuze că nu am venit la ora stipulată în document (9.30), însă probabil că aceasta a fost voia Domnului. Oricum, Vă asigur de respectul meu ca om, deși nu Vă mai pomenesc la sfintele slujbe începând cu data de 29 octombrie 2016, pe motiv de părtășie la panerezia ecumenistă, anatematizată de Sinodul ROCOR în anul 1983 și înfierată de Sfinți ai Bisericii precum Sfântul Justin Popovici. Vă doresc să redeveniți un mărturisitor al Ortodoxiei, așa cum ați jurat la hirotonia întru arhiereu, căci altă cale de mântuire nu există pentru nici unul dintre noi. Voi relua cu bucurie nespusă pomenirea Preasfinției Voastre la sfintele slujbe de îndată ce vă veți dezice de hotărârile Adunării tâlhărești din Creta și de alte manifestări ecumeniste personale (precum ”sfințirea” unei troițe la unitatea militară din Gheorgheni alături de un cleric papistaș, conform mărturiilor unora dintre angajații unității).
Acestea fiind spuse în introducere, să trec la tema principală. Adresa nr. 1645 reprezintă un fals în acte și voi dovedi acest lucru:
– în primul paragraf se menționează: ”Vă aducem la cunoștință faptul că, întrucât nu ați răspuns solicitării adresate Preacucerniciei Voastre de către PC Părinte Protopop Bercu Ioan, temei nr. 208/29.09.2016, privind efectuarea inspecției anuale a gestiunii Parohiei Ortodoxe Sf. Gheorghe III…”

– conținutul adresei nr. 208 din 29 septembrie 2016 este următorul: vezi textul integral mai jos. Paragraful 5 vorbește de Execuția bugetară pe semestrul I și nu de inspecția anuală sau revizia contabilă a actelor parohiei Sf. Gheorghe III. Într-adevăr, în altă adresă, cea cu nr. 187 din 30.08.2016 se spune: ”Pentru revizia contabilă vă veți prezenta la sediul Protopopiatului când veți fi convocat telefonic sau în scris.”

– deci, într-un act emis cu o lună înainte de cel menționat în adresa primită azi, se spune clar că voi fi ”convocat telefonic sau în scris”. Aici este problema. Nu am fost convocat la sediul Protopopiatului, cu toate că am tot așteptat acest lucru. Toți preoții au fost chemați, actele au fost verificate, li s-a comunicat frumos și calm unde au greșit – este normal să mai fie greșeli, pentru că nu suntem contabili, deși vânzători de lumânări ne ”lăudăm” a fi, lucru pe care secretarul Dvs personal l-a numit într-o ședință la Protopopiatul nostru ca fiind măsura după care este judecată activitatea pastorală a unui preot. Adică suntem preoți buni dacă vindem lumânări multe, deci aducem venit gras Centrului Eparhial. Din acest punct de vedere, ca unul care mi-am plătit către Protopopiat toate lumânările vândute, cred că aș merita felicitări, neavând restanțe, ca alți preoți, care au parte însă de oblăduire chiriarhală. Subliniez că motivul pentru care nu am fost la ultimele întâlniri de la sediul Protopopiatului este că mi s-a acrit de atâta miștocăreală și calomnii, încurajate de părintele protopop, care uită că preoții nu sunt prestatori de servicii și aducători de fonduri la ”buget”, ci slujitori ai lui Hristos.
– însă astăzi, în discuția mea telefonică cu părintele consilier bisericesc se auzea o voce în fundal – nu știu a cui – SĂ VINĂ NEAPĂRAT ASTĂZI CU TOATE ACTELE. Din câte văd, conform adresei nr. 1645, am dreptul să vin cu un consilier sau cu epitropul. Astăzi nu pot veni pentru că fiica mea este bolnavă și soția mea nu este acasă (nu pot lăsa un copil de 10 ani, bolnav, singur), iar epitropul, cu care aș fi venit, astăzi este de serviciu.
Acestea sunt datele problemei. Acum, ca un om care – chiar dacă sunt considerat naiv sau chiar prost – totuși nu sunt așa, vreau să specific următoarele, succint pentru a nu răpi timpul Dvs prețios:
1. Cred că s-a intenționat să fiu chemat cu toate actele, pentru a mi se lua, poate să se ”piardă” unele dintre ele și să mă trezesc apoi cu probleme juridice. Mă iertați, chiar mă credeți lipsit de minte? Acum fotografiez absolut toate actele contabile ale parohiei, înainte de a le preda, așa că voi avea oricând TOATE dovezile referitoare la veniturile și cheltuielile ei. Miercuri dimineață le voi depune la Protopopiat – este dreptul meu să apelez la autoritatea superioară directă și obligația legală a contabilei să mă ajute, căci nu am vreo rea intenție.
2. După ce actele vor fi verificate la Sf. Gheorghe și voi face modificările necesare datorate neștiinței, nu relei voințe, pot fi verificate oricât doriți la Episcopie. Părintele consilier bisericesc m-a mințit azi, când mi-a spus că TOȚI preoții au fost convocați la această supra-verificare la nivel eparhial. Eu am vorbit între timp cu câțiva preoți și NICIUNUL nu a fost chemat. Concluzia: nu arde țara dacă actele ajung miercuri la Protopopiat, sunt verificate si apoi trimise la Episcopie. Cu atât mai mult cu cât, conform raportului pe care îl anexez acestei scrisori, singurul aflat în pierdere sunt eu, căci toate dările mi le-am plătit, toate cheltuielile le-am achitat, doar salariul meu, care este de peste 2.000 de lei, a rămas lunar sub 500 lei, pentru că am preferat să investesc în biserica mare. Reamintesc Centrului Eparhial că, cu toate că sunt cel mai bine pregătit teologic preot ortodox din Episcopia Covasnei și Harghitei, din ”dragostea” Preasfinției Voastre de când am fost numit paroh aici, la biserica cu hramul Bunavestire, nu am primit nici un leu de la stat. Însă Dumnezeu m-a ajutat înzecit.
3. Consider că de ambele părți trebuie să existe respect și legalitate. Adresa nr. 1645 este ilegală, căci primul ei paragraf conține un fals în acte: eu de fapt nu am refuzat să merg cu actele la Protopopiat, așa cum sunt acuzat, pentru faptul că OFICIAL nu am fost NICIODATĂ chemat.
4. Sunt sigur să lupta mea antiecumenistă a condus la inventarea acestei ”soluții” de a mă lăsa fără acte, ca apoi să fiu dat afară și să se trâmbițeze faptul că sunt un hoț sau mai știu eu ce.
5. Eu zic, cu tot respectul, să lăsăm deoparte astfel de preocupări total nepotrivite pentru perioada Postului, de încercare de stopare a activității mele pastorale.
6. Acum vreo două luni eram pe locul 3 pe o ”listă patriarhală” de caterisiri. Nu am să îngădui să fiu caterisit din alt motiv decât pentru lupta antiecumenistă pe care o duc, nădăjduiesc că demn și frumos. Aveți cuvântul meu de preot în acest sens.

Sf. Gheorghe, 5 decembrie 2016

Cu respect, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Preasfinției Sale,
Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei

Anexe:

adresa-primita-azi

adresa-2-protopopiat

Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei grecești din 23-24 noiembrie 2016

arhim-athanasie

Un prim comentariu al hotărârii ierarhiei din 23-24 noiembrie 2016

Arhimandritul Athanasie Anastasiou, fost stareț al Mănăstirii Marea Meteoră

În 23 și 24 noiembrie 2016 s-a întrunit de urgență Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, având exclusiv ca temă evaluarea Sinodului din Creta. Această întrunire a ierarhiei a fost așteptată cu mare interes și nerăbdare de poporul lui Dumnezeu, care își pusese în ea ultimele speranțe pentru schimbarea atitudinii ierarhiei care a condus la luarea unor hotărâri și alegeri greșite în cadrul Sinodului din Creta.
Din păcate, însă, aceste așteptări au fost înșelate, fapt care ne-a produs cea mai profundă durere și cea mai mare dezamăgire. Simțim cum conștiința noastră preoțească și monahală reacționează puternic și se împotrivește, neputând să înțeleagă și să accepte hotărârile luate.

Simțim că ne conduce în mod imperios porunca evanghelică de a-L mărturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos. Simțim că aceasta ne cere să nu tăcem, ci să punem înaintea Bisericii conștiința noastră monahală dogmatică cu sinceritate și cu onestitate, fără vreo dispoziție acuzatoare, ci cu iubire plină de durere față de Sfânta noastră Biserică și față de adevărul credinței noastre ortodoxe.
Ne îndeamnă la aceasta exemplul luminos al Sfinților noștri, mai vechi și contemporani cu noi, precum și îndemnul Sfântului Teodor Studitul: ”Porunca Domnului este să nu tăcem atunci când credința se află în primejdie… Când este vorba de credință nu putem să spunem: Cine sunt eu? Sunt preot? Nu. Sunt conducător? Nu. Sunt ostaș, țăran? Nici asta. Sunt un sărac, care îmi asigur doar hrana de zi cu zi. Nu am cuvânt, nici vreun interes față de acest subiect. Vai de tine! Pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și indiferent? Chiar și săracul nu va avea în ziua judecății nici o îndreptățire dacă nu vorbește acum, pentru că va fi judecat și numai pentru acest lucru.” (în Epistola a 81-a, în Filocalia, p. 77).
Din păcate, în pofida gravității problemei care s-a discutat, ierarhii noștri nu s-au ridicat la înălțimea situației și nu au luat hotărârea potrivită. Într-o exprimare mai precisă, putem spune că de fapt este vorba de ne-hotărâre, nu de vreo hotărâre în adevăratul sens al cuvântului. Este vorba de o hotărâre în mod deliberat șovăitoare, care oferă posibilitatea unor înțelegeri diverse și a unor interpretări variate.
Este o hotărâre diplomatică și unilaterală, fără sinceritate și fără o poziție clară, care are ca unic scop numai a potoli reacțiile potrivnice și a păstra un echilibru între reacționari (episcopi, clerici, monahi și credincioși mireni) și apărătorii Sinodului din Creta și ai patriarhului ecumenic, trimițând în fond problema în viitor. Această hotărâre provoacă tulburare sufletească și confuzie și înșeală turma, și aceasta pentru că pe de o parte dă posibilitatea apărătorilor Sinodului din Creta să invoce faptul că nu au fost condamnate textele din Creta, iar pe de alta, cei care pe bună dreptate sunt împotriva hotărârilor din Creta invocă faptul că ierarhia într-adevăr nu a condamnat Sinodul din Creta, dar nici nu a confirmat și nu a acceptat textele lui.
Este vorba în realitate de acțiuni pregătite sistematic, care nu sunt oneste și drepte și nu se potrivesc în nici un caz cu niște ierarhi ortodocși. Mai mult, ele denotă faptul că nu izvorăsc și nu sunt rod al Duhului Sfânt, Care se exprimă direct și clar.
De fapt se acceptă Sinodul din Creta și este tolerată, chiar și numai indirect, toată patologia după care el s-a desfășurat.
Se acceptă și se oferă și o legitimitate indirectă metodelor noi lipsite de transparență, de alcătuire și de impunere a unor hotărâri pregătite dinainte, care au dominat de-a lungul întregii perioade de pregătire a Sinodului.
Se acceptă și se legitimează excluderea poporului credincios al Bisericii, care nu a știut absolut nimic nici despre conținutul, nici despre tematica acestui sinod; el nu a fost informat niciodată referitor la acest sinod, nu a participat niciodată la pregătirea lui și nu a acceptat subiectele puse în discuție.

Se acceptă și se legitimează înlăturarea și reducerea la tăcere a episcopilor și participarea selectivă a unui grup de aleși, fără ca nici măcar aceștia să aibă drept de vot. Este vorba de fapt de o viclenie nemaiauzită, care constituie un fenomen universal unic în istoria bisericească.

Se acceptă și se legitimează acordarea caracterului de eclesialitate ereziilor, participarea noastră la CMB (Consiliul Mondial al bisericilor), la adunătura de erezii și de învățături greșite, evoluția de până acum și participarea la dialogurile teologice și textele inacceptabile care au fost date în urma acestora.

Se acceptă și se legitimează teologia eretică baptismală, recunoașterea tainelor papistașilor, căsătoriile mixte și atâtea alte abateri de la eclesiologia ortodoxă.

Însă, pe baza eclesiologiei ortodoxe, poporul credincios al lui Dumnezeu, în totalitatea lui – și nu numai Sinodul episcopilor – care împreună cu episcopii, cu preoții și cu monahii alcătuiesc Trupul Bisericii, este cel care are nu numai dreptul, ci și datoria de a judeca și a confirma sau nu hotărârile sinoadelor, chiar și ale celor ecumenice.

Așa cum subliniază în acest sens părintele Gheorghe Florovsky: ”Întregul trup al Bisericii are dreptul de a adeveri sau, ca să fie mai exacți, are nu numai dreptul, ci și datoria ”adeveririi”. În acest sens Patriarhii Răsăritului au scris în cunoscuta Enciclică din anul 1848 că doar poporul însuși a fost apărătorul credinței” (Teme de teologie ortodoxă, Editura Pâinea Vieții, Atena, 1989, p. 207).

Și în alt loc el completează că: ” episcopul nu a primit puterea deplină de a învăța de la turma sa, ci de la Hristos, prin succesiunea apostolică. Însă această putere deplină, care i s-a dat lui, este puterea de a purta mărturia experienței sobornicești a Bisericii. Ea se limitează la această experiență. Prin urmare, în probleme despre credință poporul trebuie să îl judece în funcție de învățătura lui. Datoria ascultării încetează să mai fie valabilă atunci când episcopul se abate de la modelul sobornicesc, deci poporul are atunci dreptul să îl condamne, chiar și să îl caterisească” (părintele Gheorghe Florovsky, Trupul lui Dumnezeu Cel Viu, O tâlcuire ortodoxă a Bisericii, Editura Armos, Atena, 1999, pp. 80-83).

Următoare a Sfinților Părinți, conștiința dogmatică a poporului lui Dumnezeu judecă, evaluează și respinge ca inacceptabile atât hotărârile Sinodului din Creta, cât și cea a întrunirii sinodale recente a ierarhiei Bisericii Greciei.

Ne simțim foarte îndurerați și cu totul dezamăgiți de ierarhii noștri, care în momente atât de critice pentru Biserica și pentru țara noastră, zdruncină prin asemenea hotărâri inacceptabile încrederea poporului în persoanele lor și creează motive pentru dezbinări și schisme în Biserică.

Din păcate, ierarhii noștri preferă pentru încă o dată iubirea între ei decât iubirea de Dumnezeu. Ei aleg o înțelegere prefăcută în dauna adevărului și sub pretextul așa-zisei unități a Sinodului Bisericii Greciei și al bunei înțelegeri din cadrul lui ei ajung în final la o hotărâre anormală și la o parodie.

De altfel, invocând aceeași falsă dilemă, adică cea a unității, care a fost menționată până la saturație înaintea, în timpul și după Sinodul din Creta, delegația Bisericii Greciei – cu excepția unui membru al ei, mitropolitul Ierothei al Nafpaktului – s-a dezis de hotărârile și de mandatul clar pe care l-a primit din partea ierarhiei și într-o singură noapte a încălcat-o și drept rezultat a anulat-o.

Unitatea mult lăudată care era considerată ca fiind așa-zisul scop al Sinodului din Creta a fost pierdută chiar înainte de a se întruni acesta. Și s-a întâmplat aceasta pentru că nu au fost prezente la sinod patru Biserici locale (Patriarhiile Antiohiei, Rusiei, Georgiei și Bulgariei), care reprezintă chiar mai mult de jumătate din pliroma ortodoxă din întreaga lume. Desigur,  aceste Biserici, în majoritatea lor, deja au respins toate textele acestui Sinod, pe care nu îl recunosc ca fiind un sinod panortodox, sfânt sau mare.

Prin urmare, ce unitate invocă arhiereii? Acest argument al așa-zisei unități deja a fost dovedit a fi o iluzie și ceva neadevărat și deja nu mai convinge pe nimeni. De aceea și simțim că suntem înșelați de fiecare dată când se repetă iar și iar același argument fals.

De altfel, este o unitate bazată pe asigurarea unor echilibre greșit înțelese și pe o diplomație nepermisă pentru niște hotărâri sinodale, care chiar privesc subiecte dogmatice; este o unitate care nu este fundamentată pe credința cea adevărată, o unitate superficială și nu una adevărată și esențială, o unitate aparentă, impusă și cu caracter constrângător, care nu poate să fie în nici un caz sfântă și duhovnicească, după voia lui Dumnezeu.

De aceea și Sfântul Grigorie Teologul ne învață că ”este mai bun dezacordul și despărțirea de dragul credinței adevărate decât buna înțelegere care este plină de patimi” (Cuvântul al șaselea, în EPE 1, 246; BEPES 59, 17; PG 35, 736 C).

traducere din limba greacă:

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira ia atitudine față de comunicatul de presă greșit al ierarhiei grecești

despotiskythirwn
În urma unei convorbiri telefonice pe care am avut-o astăzi cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira facem publică luarea sa de poziție față de comunicatul de presă dat în data de 24 noiembrie 2016, la sfârșitul celei de-a doua ședințe extraordinare a ierarhiei (Sinodului) Bisericii Greciei. Reamintim faptul că în cea de-a doua zi a ședinței sale extraordinare, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, sub conducerea Preafercitirului Arhiepiscop Ieronim a dat un comunicat de presă care a revoltat, a dezamăgit și a înfuriat pliroma creștină a Bisericii prin hotărârea pe care a luat-o, potrivit anunțului.
”… În încheiere, după alocuțiunea Preafericitului Ieronim, președintele Sfântului Sinod, care a fost în mod unanim acceptată, după informarea în totalitate și amănunțită a Ierarhiei Bisericii Greciei, s-a accentuat unitatea ei și s-a hotărât aprobarea propunerilor prezentării făcute de mitropolitul Teologos de Serres, precum și studierea de către Sinodul permanent a tuturor textelor care au fost depuse, astfel încât să fie alcătuit un anunț spre informarea clerului sfințit și a poporului…”
Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira a făcut următoarea declarație, exprimându-și în același timp și convingerea că respectivul comunicat de presă va fi retras, căci el nu corespunde realității și se va emite un nou comunicat, care va corecta lucrurile și va restabili adevărul celor petrecute.
Declarația Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira este următoarea:
“Consider că anunțul dat în urma celei de-a doua zi de ședință a Sfântului Sinod nu redă cu exactitate hotărârea cinstitei ierarhii în ceea ce privește acel punct unde se spune că ierarhia a aprobat propunerile conținute în expunerea Înaltpreasfințitul Mitropolit Teologos de Serres și Nigrita.
O astfel de temă nu a fost supusă la vot, nici verbal, nici în taină, nici în vreun alt mod (prin ridicarea mâinii sau prin luare de cuvânt).
S-au spus păreri și aprecieri referitoare la expunere din partea a mulți ierarhi și după aceea Preafericitul i-a mulțumit și l-a felicitat pe vorbitor, a declarat că acum nu luăm nici o hotărâre, ci depunem subiectul acesta în sarcina Sinodului Permanent, care va evalua întregul material, toate intervențiile Înaltpreasfințiților Mitropoliți, procesele verbale ale întrunirii și câteva memorii care au fost depuse de membrii sinodali și, după toată această procedură, Sinodul Permanent va alcătui o enciclică, iar aceasta va fi adresată pliromei ortodoxe a Bisericii Greciei.
Prin urmare, nu este vorba de luarea unei decizii de către cinstita ierarhia referitoare la tot acest subiect, care a fost discutat în cele două zile, de aceea orice apreciere și luare de poziție este considerată pripită și inexactă.
Acestea s-au scris pentru liniștirea poporului lui Dumnezeu, recomandând așteptarea hotărârii finale, care va fi formulată de Sinodul Permanent, care este organul executiv al Ierarhiei Bisericii Greciei.”
În calitate de administratori ai site-ului Katanixis, îi mulțumim călduros Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira pentru intervenția lui și pentru precizările lui foarte clare. Trebuie însă să remarcăm faptul că nu suntem optimiști că respectivul comunicat de presă va fi înlocuit. Și, lucru știut, cele scrise rămân și, atâta vreme cât comunicatul de presă rămâne același, noi ne vom neliniști și vom fi îngrijorați. Trebuie să constatăm că s-a făcut schimbarea în anunțul ierarhiei astfel încât să prindem din nou curaj și să respirăm ușurați, scăpând de senzația de dezamăgire și de furie care ne stăpânește.
În fine, să remarcăm și ceva care este important. Știți care este ierarhul responsabil cu comunicatele de presă ale ierarhiei? Înaltpreasfințitul Mitropolit Ignatie al Dimitriadei. Acest lucru spune multe (este cel care a înființat Academia Teologică din Volos, de fapt un cuib de ecumeniști, care au formulat acolo și teologia postpatristică, în fapt o erezie – demascată de prof. Dimitrie Tseleggidis și de pr prof. Theodoros Zisis – care încearcă să surpe întreaga învățătură a Sfinților Părinți; chiar și despre Sfântul Marcu Eugenicul au spus ecumeniști că a fost un fel de ecumenist la vremea lui, lucru total opus realității – n.trad.)

Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/11/blog-post_957.html

traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Au căzut și grecii, chiar mai rău decât românii

Alaltăieri, 23 noiembrie 2016, s-a întrunit pentru prima zi a sesiunii sale extraordinare Sinodul Greciei, iar ieri pentru a doua zi. Pe scurt, că nu merită multă bătaie de cap, mitropolitul Teologos de Serres a ținut în prima zi un referat despre ce s-a întâmplat în Creta, propunând ca Sinodul să informeze poporul despre cele semnate și hotărâte în Creta, să se facă conferințe, să se scrie articole de către profesorii universitari, să se facă emisiuni la radio și televiziune, să se implementeze hotărârile respective în fiecare mitropolie. A doua zi de ședință – după ce arhiepiscopul Ieronim l-a felicitat pe mitropolitul de Serres pentru cele expuse, s-a votat și comunicatul oficial al Sinodului spune că ierarhii au fost de acord cu cele propuse.

Cu alte cuvinte, totul este ok din punctul lor de vedere, urmează explicarea textelor, răspândirea lor și implementarea hotărârilor. Adică APOSTAZIE generală (desigur, cu excepția câtorva dintre ei, câți, nu știm).

Părintele Theodor Zisis mi-a spus luni că nu își pune mari speranțe, pentru că ecumeniștii sunt foarte porniți. Păcat de greci, va fi vai de ei, căci Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.

a consemnat,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Gândurile cu care ÎPS Serafim de Pireu s-a dus la Sinodul grecesc (23-24 noiembrie 2016)

Ieri am văzut pe site-ul thriskevtika (la adresa http://thriskeftika.blogspot.ro/2016/11/blog-post_96.html) această scrisoare a ÎPS Serafim de Pireu, trimisă Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei înainte de întrunirea acestuia pentru a discuta subiectul ”Creta”. Acum citeam că ÎPS Ierothei de Navpaktos a avut multe de înfruntat ieri (conform site-ului romfea.gr), încercând să apere dreapta credință și nelăsându-se influențat de potrivnicii foarte vocali (se pare că i-a revenit duhul de mărturisire, pe care l-a avut mai estompat la Iași, în prezența ecumeniștilor trădători). Am tradus din memoriul ÎPS Serafim părțile referitoare la relațiile cu eterodocșii. Spune niște lucruri foarte importante. Memoriul este de 4 ori mai lung decât partea prezentată aici, abordând toate lipsurile și ereziile hotărârilor din Creta.

serafim-de-pireu-4

MEMORIU adresat Sfântului Sinod al Greciei, cu ocazia sesiunii extraordinare din 23-24 noiembrie 2016

Preafericirea Voastră, Preasfinţiile Voastre,
Preafericite, vă mulţumesc în mod deosebit că în interviul dvs acordat ziaristului Papahelas de la canalul TV Sky, aţi declarat cu curaj şi sinceritate că în Sfântul nostru Sinod nu există „fundamentalişti” şi „talibani”, ci fraţi care-şi păstrează fiecare libertatea conştiinţei lui dăruită de Dumnezeu.
Consider ca o necuviinţă şi o blasfemie foarte mare adoptarea părerilor sau convingerilor că în Sfântul nostru Sinod se disting „susţinători” ai credinţei şi ”mitraliori” ai credinţei, prin urmare observaţiile mele nu izvorăsc dintr-un idealism „megaloman” bolnăvicios (nesănătos), sau dintr-o predispoziţie zilotistă, ci numai din conştientizarea responsabilităţii arhiereşti în faţa Întemeietorului Bisericii şi a turmei încredinţate de către Acesta.
Cu mult respect, dragoste şi cinste faţă de persoanele tuturor celor de faţă, Preafericite şi Preasfinţiile Voastre, îngăduiţi-mi să menţionez că potrivit părerii mele, delegaţia Bisericii noastre la aşa numitul „Sfânt şi Mare Sinod” din Colimbari, Creta a depăşit limitele admise ale misiunii ei deosebite şi a înşelat aşteptările mandatului pe care l-a primit de la Sfântul nostru Sinod. Mă iertaţi pentru acest termen juridic (se referă la mandat – n.trad.), însă cred că redă pe deplin realitatea.
Delegaţia noastră a fost purtătoarea mandatului Sfântului Sinod şi era datoare să păstreze până la sfârşit porunca pe care a primit-o, fără nici o abatere de la „mintea lui Hristos”. Nu a avut nici o împuternicire să schimbe conţinutul mandatului şi, iertaţi-mă că spun, motivaţiile care s-au făcut auzite că pare-se cei prezenţi la Sinod au votat şi ceea ce trebuia să se alcătuiască prin acordul celorlalte biserici este întru totul neverosimil, pentru că pe de o parte cu siguranţă delegaţia noastră a votat, însă era datoare să voteze numai ceea ce se încadra în porunca pe care o primise, iar pe de altă parte pentru că, aşa cum a interpretat Patriarhul ecumenic Bartolomeu sensul omofoniei (al acordului), o Biserică putea să facă propunerea pentru corectarea textelor votate de către întâi-stătători, chiar dacă nu se accepta ca să fie menţionată în Actele Sinodului ca fiind o propunere considerată drept diferită de părerea comună.
Sfântul nostru Sinod nu a admis în textul inacceptabil (condamnabil) „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” termenul „Biserici eterodoxe”, desigur nu dintr-o dispoziţie fundamentalistă, ci pentru că acest termen este contradictoriu şi inacceptabil, pentru că dacă vorbim despre Biserică, aceasta nu poate să fie eterodoxă, iar dacă vorbim despre termenul „eterodox”, acesta nu poate să fie Biserică (nu poate să facă parte din Biserică), în sensul teologic al termenului.
Definirea Bisericii ne este dată de Întemeietorul ei Însuşi prin gura Lui cea plină de adevăr (Sf. Ap. Pavel – omul cel ceresc, cel îndumnezeit), care ne descoperă în epistola către Efeseni 1, 17-23 că: „Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri, mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.”
Prin urmare este cu neputinţă existenţa unei biserici eterodoxe aşa cum este imposibilă existenţa unui Hristos eterodox. Este absurd să conţină adevărul în acelaşi timp şi credinţa despre care Sf. Ioan Gură de Aurgura Sfântului Pavel – ne transmite că “în iad nu există pocăinţă” (arătând astfel că doar fiii Bisericii adevărate se vor izbăvi de iad – n.trad.), interpretând pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, cât şi existenţa unui alt trup al lui Hristos avându-L drept cap pe El Însuşi, care să înveţe exact cele opuse, aşa cum ne spune comunitatea romano-catolică în Catehismul editat la Vatican în 1996, la pagina 332, cu titlul “Curăţirea finală sau purgatoriul”, unde se spune că: cei care mor fără să se fi curăţit sunt supuşi după moartea lor unei purificări pentru a intra în bucuria cerului (Împărăţiei). Această curaţire finală este numită purgatoriu de către Vatican.
Pentru a împăca cele ireconciliabile, delegaţia noastră a făcut propunerea care în final a fost acceptată că nu recunoaşte existenţa “bisericilor” eterodoxe, ci denumirea istorică de “biserici eterodoxe” şi vă daţi seama de inacceptabilitatea (absurditatea) unei asemenea hotărâri pentru că denumire (nume) are numai ceva ce există în timp şi spaţiu. Aşadar acceptarea denumirii şi nu a existenţei încearcă să potrivească cele opuse, batjocorind realitatea. Ar fi mult mai potrivit expresia că Biserica Ortodoxă cunoaşte lumea creştină eterodoxă din afara ei prin denumirea pe care această lume şi-o atribuie. (…)
Conform umilei mele păreri, ceea ce este inacceptabil în legătură cu aşa-zisul Sfânt şi Mare Sinod, este de ce se numeşte Sfânt, devreme ce nu este următor al Sfintelor Sinoade Ecumenice şi al celorlalte Sinoade aşa cum a declarat episcopul Anastasie al Albaniei şi nu a formulat şi nici nu s-a preocupat de nici o hotărâre dogmatică sau canonică, el nu este nici mare de vreme ce nu au fost reprezentaţi peste 200 de milioane de fraţi întru aceeaşi credinţă (150 milioane – Patriarhia Moscovei, 30 milioane Patriarhia Georgiei şi 20 milioane Patriarhiile Bulgariei şi Antiohiei) şi pentru că nu a condamnat nici o erezie existentă în vremurile noastre, încălcând în mod evident următoarele canoane ale Bisericii: Canonul 37: „De două ori pe an să se facă Sinod al Episcopilor şi să se cerceteze între dânşii Dogmele bunei Cinstiri de Dumnezeu, şi să se dezlege (rezolve) întâmplătoarele împotrivă ziceri bisericeşti”, care are autoritate ecumenică (adică veșnică și neschimbabilă – n.trad.) prin Canonul al II-lea al Sinodului VI ecumenic şi prin Canonul I al Sinodului VII Ecumenic. (…)
Textele presinodale au fost încărcate cu trecutul lor cunoscut şi cu lipsurile lor  (…)
Sinodul din Creta, fără îndoială că a îmbunătăţit textele presinodale. Însă textele finale, sinodale, încă sunt neclare. Ele nu au luat „o formă sobornicească” prin care ar putea să contribuie la „unitatea sobornicească” a Bisericii şi să dobândească doritul „caracter ecumenic”.
Aşteptările noastre de la Sfântul şi Marele Sinod nu s-au împlinit, cu toate îmbunătăţirile aduse textelor presinodale, am fi vrut ca hotărârile Sinodului să poată fi cuprinse în Sinodiconul Ortodoxiei (însă nu este aşa). În plus, se pune şi o problemă majoră pe care ÎPS Ieroteos al Nafpaktosului prin înşelepciunea şi credincioşia lui deosebită ne-a menţionat-o în timpul unei sinaxe preoţeşti care a avut loc în cadrul Mitropoliei noastre în data de 10 noiembrie 2016 cu tema informării clerului despre „Sfântul şi Marele Sinod”:

Problemele fundamentale sunt convingerile fraţilor arhierei ai Bisericii Ortodoxe că credinţa adevărată nu constituie premiza absolută pentru împărtăşirea de Harul necreat al Dumnezeului Treimic, că eterodoxia este purtătoarea unui botez adevărat cu o bază harică, că au parte și eterodocșii de succesiune apostolică şi de preoţie şi prin urmare, şi erezia este o „cale spre mântuire”. Aceste păreri însă, răstoarnă pe deplin teologia Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi de 2000 de ani încoace şi constituie o adevărată intruziune a lucrării demonice pentru pierderea mântuirii lumii.
Prin urmare, respectivii arhierei sunt purtători ai ereziei ecumenismului sincretist şi constituie un pericol deplin pentru trupul Bisericii, dar şi o scuză tragică pentru persistenţa eterodocşilor în erezia lor. Putem noi să fim în comuniune cu purtătorii unei asemenea erezii fără a pune în primejdie mântuirea turmei noastre şi fără a respecta juămintele depuse la hirotonia noastră ca arhierei?
Am umila părere după susţinerea celor de mai sus că aşa-numitul „Sfânt şi Mare Sinod” ar trebui să fie considerat numai ca o întâlnire presinodală şi să contribuim cu toţii astfel încât să se întrunească un Sinod cu adevărat Mare şi Sfânt, care să clarifice nelămuririle şi confuziile, condamnând panerezia ecumenismului sincretist şi proclamând în întreaga lume că singura cale de mântuire şi de împărtăşire de energiile necreate ale Lui Dumnezeu este teologia Sfinţilor Părinţi şi a Sinoadelor Ecumenice ale nedespărţitei Biserici Celei Una, Sfântă şi Apostolească.

traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

(această traducere a fost realizată în colaborare

cu pr. Claudiu Buză și cu fratele Cristian Bucuroiu,

cărora le mulțumesc din inimă)

PS – Ecumeniștilor, în orice cotloane v-ați ascunde și oricât ați încerca să manipulați, să amenințați și să spumegați, ADEVĂRUL va învinge și vă va învinge. Vă dorim pocăință și îndreptare ! (echipa de mai sus)