Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Nu recunoaștem Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 23 (Banatul își înalță glasul său)

ÎNALTPREASFINŢITE PĂRINTE MITROPOLIT

Cu adâncă durere, asemenea multor creştini din ţara noastră, venim şi noi cu această scrisoare înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre, spre a ne arăta amărăciunea pricinuită de hotărârile Sinodului din Creta. Considerăm că este mai de folos a ne exprima opinia noastră înaintea Înaltpreasfinţiei Voastre decât a adopta o atitudine de tăcere, indiferenţă sau neştiinţă, toate acestea fiind păcate în condiţiile date, asemenea necredinţei.

Prin dualitatea anumitor hotărâri de la acest Sinod asistăm din nefericire dacă nu la o schimbare, cel puţin la o scădere a dogmei Unicității și Sobornicității Bisericii Ortodoxe. Sunt de asemenea multe reproşuri la adresa acestui “Sinod”: că a oferit posibilitatea introducerii oficiale a ereziei ecumeniste în doctrina Bisericii. S-a scris deja mult pe seama acestor hotărâri. Nu dorim să cuprindem și să analizam în această scrisoare toate acestea, amintim doar că sunt contestate ca fiind lipsite de autenticitate ortodoxă următoarele texte:
1. Documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”:
Articolul 6 acordă statut bisericesc ereziilor. Articolul 12 sugerează că şi ortodocşii caută restabilirea dreptei credinţe şi unitatea dragostei, ca şi cum le-ar fi pierdut odată cu eterodocşii. Articolul 19 recunoaşte Consiliul Mondial al Bisericilor ca temei doctrinar, prin însuşirea “premiselor eclesiologice” ale Declaraţiei de la Toronto (1950). Articolul 22 acordă puteri depline “sistemului sinodal”, o autoritate infailibilă, în dauna Sfintei Biserici, înțeleasă plenar ca şi comuniune dintre cler şi credincioşi întru Hristos.
2. Regulamentul de organizare al Sinodului este antitradiţional şi antisinodal, pentru că a pus bazele unei noi eclesiologii a primatului. Acest regulament prevede ca documentele Sinodului să fie votate doar de cei 14 capi ai Bisericilor locale.
3. Introducerea practicilor străine Ortodoxiei.Căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu etc.
Sunt anumite asigurări venite din partea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, precum că “nimic din ceea ce este ortodox nu s-a schimbat”. Că sensul cuvântului Biserică (Eclessia), acordat celor din afara dreptei credinţe, are doar conţinut istoric şi nu eclesiologic. De asemenea mai poate fi amintită şi argumentarea unor teologi români că denumirea de” Biserică istorică” aplicată unor confesiuni creştine la Sinoade Ortodoxe anterioare (Enciclica Patriarhilor din 1848, Sinodul din 1484) nu implică şi o conotaţie eretică a formulării, deci nici în situaţia dată.

Asocierea însă cu erezia în acest caz,are după părerea noastră o altă subtilitate interpretativă. Nefiind născută “filozofia ecumenistă” în acele vremuri, n-a fost necesară impunerea unor precauţii în folosirea termenului de Biserică, de la sine “bisericile” din afara celei “Una, Sfantă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” nu erau considerate ca fiind Biserica adevărată.
Conform evaluărilor făcute de renumiţi teologi contemporani, Sinodul din Kolimbari – Creta, prin votarea celui de al şaselea document caracterizat prin “neclaritaţi intenţionate”şi “contradicţii teologice”, “a consolidat instituţional ecumenismul, cea mai mare erezie eclesiologică şi cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Ecumenismul datorită caracterului său sincretist …toceşte conştiinţa dogmatică a pliromei Bisericii si generează confuzie în jurul identităţii credinţei noastre. În mod viclean goleşte integritatea credinţei mântuitoare a Bisericii, cu consecinţe soteriologice grave, susţinând că toate credinţele religioase sunt soteriologic valabile …că toate credinţele eterodoxe şi ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeaşi mântuire.” (Dimitrie Tselenghidis Scurtă evaluare a Sfântului şi Marelui Sinod din Creta)
Ecumenismul prin multiplele sale feţe reprezintă un pericol de neimaginat pentru viitorul Bisericii Ortodoxe. Hotărârile unui Sinod Panortodox trebuiesc făcute fără echivoc sau fisuri dogmatice. Precizarea reprezentanţiilor BOR “- Confesiuni creştine eterodoxe” în loc de ‘’Biserici’’ era termenul cel mai potrivit pentru demnitatea unui Sfânt si Mare Sinod al Ortodoxiei. Din nefericire propunerea a fost retrasă, deschizându-se astfel porţile întunecate ale ereziilor. Efectele se văd deja la scurt timp: botezul ortodocşilor de către catolici şi acceptarea unei formule ortodoxe pentru primatul papal. Totuşi nesemnarea acestor documente cretane de către 33 de arhierei ortodocşi ne mai dă o sperantă în soluţionarea corectă a acestor disoluţii de către toţi ierarhii, într-un viitor cât mai apropiat.

ÎNALTPREASFINŢIA VOASTRĂ

În faţa acestei situaţii dramatice nu putem sta indiferenţi, pentru că aceste hotărâri vizează viaţa noastră de zi cu zi, viaţa preoţilor şi a credincioşilor, viaţa poporului român. Cine poate garanta prezenţa Duhului Sfânt la slujbele noastre dacă am căzut în erezie? Ce se alege de poporul acesta dacă pierde pe aliatul său dintotdeauna, Duhul Sfânt care a ţinut “sufletul în trup şi carnea în oase”a acestui neam în cele două milenii?
Sunt consecinţe prea grave, Înaltpreasfinţia Voastră, ca rezolvarea acestei situaţii să se limiteze doar la organizarea unor conferinţe cu teologi năimiţi să răstălmăcească dogmele sau la anihilarea celor câţiva monahi și preoţi care au rupt tăcerea. Este nevoie mai mult ca oricând de mărturisire şi de curaj, aşa cum au avut Brâncovenii.
Este nevoie pentru Ortodoxia românească să fie salvată de ierarhii ei. Ce este mai uşor a zice ? “da, ecumenismul este erezie” sau “retragem iscălitura noastră până la o nouă decizie”. Vor fi cinstiţi de popor ca unii ce au apărat Ortodoxia şi L-au mărturisit pe Hristos, adevăraţi arhierei ai Bisericii Sale.
Vă conjurăm, Înaltpreasfinţia Voastră, să fiţi şi de această dată, ca în atâtea alte dăţi, alături de popor. Fiţi apărătorul Ortodoxiei şi al neamului românesc, fiţi eroul Banatului pe care îl păstoriți.

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU ÎN VECI. AMIN.

PREOT NICOLAE STRIZU – PAROHIA FOENI

(alături de 58 de alți semnatari)

Scrisoarea Nr. 22 – Nu recunosc Adunarea din Creta (”Să nu ne împotrivim adevărului învederat”)

7%ce%b7-%ce%bf%ce%b9%ce%ba%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b9%ce%ba%ce%b7-%cf%83%cf%8d%ce%bd%ce%bf%ce%b4%ce%bf%cf%82Deși s-au spus şi s-au scris multe lucruri despre efectele total dezastruoase ale sinodului din Creta (16-27 iunie 2016) asupra Bisericii Ortodoxe, susţinătorii “roadelor” sinodului cretan continuă să se împotrivească adevărului învederat (evident), zicând răului-bine şi binelui-rău. Tocmai de aceea, ar fi bine să luăm aminte la învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi la canoanele lor, pe baza cărora am scris cele de mai jos.
În primul rând, trebuie să ştim cu toţii că deşi uneori Sfinţii Părinţi numesc ereziile şi schismele “biserici”, ei arată de fiecare dată că ele sunt nu doar îndepărtate, ci rupte, tăiate de la trupul Bisericii Ortodoxe, din cauza învăţăturilor şi dogmelor lor eretice, anatematizate de către Sfinții Părinți. Sfântul Marcu Eugenicul (de care fac mare caz cei care apară sinodul cretan) pleacă de la sinodul de la Ferrara – Florenţa fără să semneze unirea cu catolicii şi îi numește pe aceştia, în mod clar, eretici.

De asemenea, în Enciclica patriarhilor ortodocşi de la 1848, deşi se vorbește despre “Biserica Romei”, se scoate în evidenţă de multe ori că ea este eretică. Despre catolici se mai spune că: “nu încetează până astăzi papiştii să atace după obiceiul lor ortodoxia, care le este zilnic mustrare vie înaintea ochilor ca unor apostaţi de la credinţa strămoşească…” (vezi “Canoanele Bisericii Ortodoxe- note şi comentarii “de Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, ediţia a II a, Sibiu, 2005, pagina 596).

Dacă noi toţi am cerceta personal acele scrieri ce le aduc în sprijinul lor împotrivitorii adevărului învederat, nu am mai fi înclinaţi să le dăm crezare celor care apară sinodul cretan și nu am mai crede că aceștia din urmă au dreptate. La sinodul din Creta nu s-a afirmat niciodată că toate celelalte “ biserici” la care s-a făcut referire sunt eretice şi nici că ele s-au rupt (nu doar îndepărtat!) de Biserica Ortodoxă cea Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, aşa cum mărturisim în Crez. Deşi trebuia precizat de mai multe ori lucrul acesta (așa cum s-a făcut la Sinodul episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, ROCOR, în anul 1983 când s-a dat anatemei ecumenismul!), nu s-a făcut nicio referire la acest aspect în cadrul sinodului din Creta, tocmai pentru că nu s-a dorit să se incrimineze şi să se anatematizeze ecumenismul.

Sfântul Iustin Popovici consideră ecumenismul ca fiind “erezia ereziilor” şi cu el sunt în conglăsuire şi Sfântul Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul şi alţi Sfinţi Părinţi. Ca să nu mai spunem că odată cu terminarea sinodului, trebuia să auzim că Biserica Ortodoxă de pretutindeni a ieșit pentru totdeauna din Consiliul Mondial al Bisericilor! De aceea, bine s-a spus de către unii că la sinodul din Creta au avut loc abateri grave de la dreapta credinţă şi că s-a recunoscut oficial ecumenismul drept dogmă.
În al doilea rând, canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol (861) spune clar că atunci când un episcop mărturiseşte public o erezie (cum au făcut-o participanţii la sinodul cretan şi cei ce sunt de acord cu ei!), preoţii din eparhia sa au voie să nu-l mai pomenească la slujbele lor pe acest episcop. Prin nepomenirea lui la slujbe, ei nu fac vreo greşeală sau schismă (aşa cum afirmă adevăraţii schismatici ce susţin sinodul cretan), ci aceștia se îngrădesc (se apără) pe ei înşişi şi păstoriţii lor de de împărtăşirea cu episcopul lor cel mincinos și de erezia cu care el este de acord. Prin aceasta, preoţii care nu-l mai pomenesc pe “minciuno-episcop”(episcopul eretic), “se silesc a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri”, cum spune canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol. Să gândim puțin, cum pot fi etichetați în fel și chip tocmai cei care se silesc a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri?
Mai mult decât atât, adevăraţii schismatici, pentru a părea că sunt cât mai întemeiaţi pe canoanele Sfinţilor Părinţi, deși citează unele canoane, nici unul dintre ele nu-i oprește pe preoți de a nu-i pomeni pe episcopii lor care în mod public susțin erezii sau sunt de acord cu ele. Dimpotrivă, canoanele de care fac mare caz ei, se ocupă de alte chestiuni, unele dintre ele privindu-i strict pe episcop, sau chiar infirmă ceea ce vor să susţină ei.

De pildă, în tâlcuirea de la Canonul 31 Apostolic (citat de apărătorii sinodului cretan) se spun următoarele: ”Oricare presbiter [preot] ar defăima pe Episcopul său, şi fără să cunoască că greşeşte el arătat sau întru bună credinţă, sau întru dreptate adică, fără să-l cunoască pe el că arătat este sau eretic, sau nedrept, ar aduna îndeosebi pe creştini, şi zidind altă biserică, ar Liturghisi într-însa osebit, fără de voia şi socoteala Episcopului său, unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească[…] Iar câţi se despart de Episcopul lor mai-nainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală şi eres, unii ca aceia nu numai că certărilor celor mai de sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după Canonul 15 al celui 1 şi 2 Sobor.“ (vezi “Pidalion”, editura Credinţa Strămoşească, 2007, pag 68- 70). Deci cei ce întrerup pomenirea ierarhului care propovăduiește pe față erezia sau este de acord cu ea se bazează nu doar pe canonul 15 al sinodului I-II din Constantinopol (la care au participat 318 Părinți în frunte cu Sfântul Fotie cel Mare) ci și pe autoritatea unui canon apostolic care la rândul său a fost validat de Sinoadele Ecumenice. Așadar, cred că nimeni nu mai are ce comenta decât dacă vrea să se împotrivească Sfinților Apostoli și unui număr atât de mare de Sfinți Părinti care au luat parte la Sinoadele Ecumenice. Dar repet, dacă noi nu citim Canoanele și scrierile Sfinţilor Părinţi, iată că putem fi manipulaţi cu uşurinţă de către cei care vor să o facă.
Iar dacă ar aduce (ar cita) cineva doi sau trei Sfinți Părinți care au spus altceva decât Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice, acesta trebuie să știe că în cazul acesta primează cei mai mulți Sfinți Părinți dimpreună cu Sfinții Apostoli. În cartea Cuviosului Serafim Rose intitulată “Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, Sfântul Fotie cel Mare arată limpede pentru toți și pentru totdeauna care este concepția ortodoxă în privința unuia sau chiar mai multor Sfinți Părinți care au învățat ceva greșit în scrierile lor. Sfântul Fotie spune clar că în astfel de cazuri, noi trebuie să ne luăm întotdeauna după ceea ce au învățat toți Sfintii Părinți adunați în Sinoade locale sau Ecumenice. Citez din Sfântul Fotie cel Mare: ”Dacă zece sau chiar douăzeci de Părinți au spus aceasta, șase sute și încă mult mai mulți nu au spus-o. Cine oare necinstește pe Părinți? Oare nu aceia care, închizând întreaga evlavie a câtorva Părinți în puține cuvinte și așezându-i împotriva sinoadelor, îi vor mai bine pe aceștia, iar nu cinul cel fără de număr ( al celorlalți Părinți)? Sau cei ce aleg ca apărători ai lor pe Părinții cei mulți? Cine îi necinstește pe Sfinții Augustin, Ieronim și Ambrozie? Oare nu acela ce ii silește să grăiască împotriva celui de obște Stăpân și Învățător? Sau poate acela care, nefăcând nimic de acest fel, dorește ca toți să urmeze hotărârea Stăpânului de obște?[…] Dacă unii(Părinți) au vorbit în chip nedeslușit, sau pentru vreo pricină neștiută nouă s-au abătut chiar de la calea cea dreaptă, dar nu au fost întrebați și nimeni nu i-a îndemnat să afle adevărul, îi primim în rândul Părinților ca și cum nu ar fi spus acel lucru, din pricina dreptății viețuirii lor și alesei lor virtuți și credințe, fără greș în alte privințe. Însă nu urmăm învățătura lor în care se abat de la calea adevărului…” (Ieromonah Serafim Rose- “Scrieri”-“Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă”, capitolul “Veacul al IX- lea. Sfântul Fotie cel Mare”, editura Sophia 2009, pag.986-987).
În al treilea rând, dacă vrem să ştim cât mai bine cum trebuie să ne purtăm cu susţinătorii şi apărătorii sinodului cretan, fie clerici, fie mireni (laici), pentru a nu greşi în gândirea şi vieţuirea noastră, să-i citim pe Sfinţii Părinţi care ne vorbesc despre aceste lucruri. Dau mai jos câteva citate din scrierile Sfântului Theodor Studitul, iar cine vrea să vadă contextul mai larg în care au fost spuse, le poate găsi în cartea “Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi- Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium”; traducere din limba greacă veche de pr. Marcel Hancheș- Bucureşti, Editura Sophia 2006, volumul 1.
“[…] Şi mai înainte de acestea nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtăşirea pe faţă cu ei, dar să-i pomenim [totuşi], printr-o iconomie cuvenită, până la o vreme. Dar când necredinţa eretică a ieşit limpede pe faţă şi a fost dată la arătare prin sinod, trebuie de acum să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu toţi ortodocşii prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi în sinodul cel adulter sau care cugetă la fel cu el [cu sinodul adulter] ” – pag. 42. Deși mai sus Sfântul Theodor Studitul se referă la gravitatea căsătoriilor nelegiute și cere să se facă cele spuse în citatul de mai sus, să ne gândim că ele sunt valabile cu atât mai mult în privința ereziei ecumenismului, care după cum bine au zis unii a fost legalizat la sinodul din Creta!
“Dar dacă [preotul ] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] -, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]” – pag. 59-60.
“[…] Sunt unii monahi care par că se ţin de dreapta credinţă şi au răbdat multe prigoniri pentru adevăr, dar care mănâncă împreună cu ereticii şi cu cei ce fac pogorăminte [ereticilor] şi sunt de părere că acest lucru este indiferent şi că de un oarecare părinte li s-a legiuit să păzească [doar] acestea trei: să nu fie binecuvântaţi de eretici, să nu cânte împreună cu mai marii lor şi să se depărteze de împărtăşirea pâinii lor. În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci “Vai !” se rostește asupra celor care au părtășie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau [simplă] relaţie. Aşa încât învăţător străin şi în afara propovăduirii [evanghelice] este cel ce zice acelea, oricine ar fi între oameni.” – pag. 152-153
“ Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie.” – Pag. 159
Pot fi aduse şi mai multe citate şi nu doar de la Sfântul Theodor Studitul ci şi din Sfântul Ioan Gură de Aur, din cartea citată mai sus, însă cine are mai multă râvnă pentru a se mântui, cred că va face tot posibilul să-şi facă rost de ea.
În final, mai dăm un citat de la Sfântul Theodor Studitul, care arată foarte limpede cum trebuie primiţi episcopii semnatari la sinodul cretan, precum şi cei ce sunt de acord cu ei, dacă într-adevăr vor să ne arate în chip sincer şi hotărât că se pocăiesc de toate cele ce au făcut la acest sinod.
“Iar dacă ar zice că se pocăieşte şi ţine un canon, să arate aceasta prin mărturisire scrisă, dând anatemei pe eretici, împreună cu erezia, şi nemaiavând nicidecum legătură cu ei. Dar până nu face aceasta, să vă lepădaţi de el, voi care vă temeţi de Domnul. Căci este viclean când se preface că se întoarce, rănindu-vă pe ascuns şi împrăştiind pe ascuns cuvinte vătămătoare, ca şi cum ar fi, fără îndoială, din partea potrivnicilor” (nota traducătorului – “Mimează dreapta credinţă, iar afirmaţiile eretice, pe care le crede în adâncul său, le pune pe seama ereticilor”)pag. 114.
Aşadar, să nu ne împotrivim adevărului învederat, ca să nu luăm de la Dumnezeu Cel în Treime slăvit, osândirea celor ce fac aceasta!

Ieromonah Teodor Popovici

Mitropolitul Ieremia de Gortina anatematizează panerezia ecumenismului semnată de trădătorii Ortodoxiei participanți la Adunarea din Creta

gortynos_megalopolews_ieremias1_0_0_0

Circulară duminicală a mitropolitului
Epistola mitropolitului către credincioșii săi

Iubiți creștini ai Sfintei noastre Mitropolii,
Vă urez să fiți sănătoși și să trăiți fericiți. Mă rog ca Preasfânta Stăpână să vă acopere și să vă păzească familia de orice rău. Să fiți ocrotiți de Maica Domnului, bunii mei creștini!
Ca Arhiereu al acestui loc, răspunzător pentru progresul vostru duhovnicesc, doresc să se înfierbânte inima voastră bună de dragostea față de Iisus Hristos. Observ că ne-au biruit diferite probleme, economice și de alte feluri, am fost preocupați de ele și am uitat că cel mai important lucru dintre toate este să Îl iubim pe Dumnezeu și să trăim după Legea Lui cea sfântă.
De aceea vă rog fierbinte, fraților, să ne întoarcem din toată inima la Hristos și la credința noastră ortodoxă. Să spunem astfel în rugăciunea noastră: Hristoase al meu, fă-mă să Te iubesc mai presus de orice! Măicuța Domnului, întărește-mi credința și iubirea față de tine!
Creștinii mei, să aveți acasă Sfânta Evanghelie și să citiți din ea câte puțin în fiecare zi. Ce creștini suntem noi dacă nu am citit Evanghelia măcar o dată? În duminici și la marile sărbători să mergeți la biserică cu toată familia voastră. Dimineața, când vă treziți, spuneți rugăciunea Tatăl nostru și rugați-L pe Hristos să vă ajute în acea zi. Și înainte să adormiți seara să vă rugați iarăși și să Îi mulțumiți lui Hristos pentru ziua care a trecut. Să postiți miercurea și vinerea, așa cum au hotărât Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Să nu lipsească din casa voastră candela și tămâia, pentru că ele sunt mărturii ale unei spiritualități ortodoxe autentice. Și să vă străduiți să fiți împăcați cu toți oameni și să nu faceți nimănui vreun rău, nici să nu acuzați pe cineva de ceva. Căci fiecare dintre noi suntem vinovați de ceva înaintea lui Dumnezeu.
Fraților, așa să trăiți și veți vedea că binecuvântarea lui Dumnezeu va veni în familia voastră și în țara noastră, pe care conducătorii noștri au distrus-o. Acești conducători ai noștri spun cu nerușinare că nu cred în Dumnezeu, iar unii dintre ei chiar iau hotărâri contrare Legii Lui. Și alții au mai spus asemenea lucruri, însă în final au ajuns cenușă și au fost împrăștiați de vânt peste tot!…
Și încă ceva, creștinii mei: sunteți creștini ortodocși, botezați în sfânta cristelniță de un preot ortodox. Deci țineți cu tărie credința voastră ortodoxă, după cum ne-au predat-o Sfinții noștri Părinți, cum au trăit-o binecuvântații noștri bunici aici, în eparhia noastră. Pentru că există o mișcare perfidă satanică, care vrea să amestece credința noastră dreaptă cu alte «crezuri» mincinoase și să ne schimbe credința și să o falsifice.
Mișcarea aceasta se numește ecumenism și nu este pur și simplu o erezie, ci îmbrățișează toate ereziile. Este o «panerezie». Și ecumenismul este instigat și susținut de papa. Totuși răul cel mare, frații mei, este că există și de-ai noștri și mai ales persoane oficiale, purtătoare de rasă clericală, aflate în funcții înalte, care îl îmbrățișează pe papa și îl numesc frate, în sens bisericesc.
Mai mult, de curând și Sinodul din Creta i-a numit oficial pe papistași și pe ceilalți eretici «Biserici», în opoziție cu tot ce a zis Ierarhia Bisericii noastre grecești la ultimul ei Sinod. Însă mă întreb și zic: Dacă și ereticii sunt biserică, atunci la urma urmei care este «Biserica cea UNA, Sfântă și Sobornicească», pe care noi o mărturisim în crezul nostru?
Personal, ca Episcop, pentru această ilegalitate gravă și pentru altele chiar și mai grave, pe care le-au semnalat înțelepți teologi și canoniști, clerici și mireni, am o părere negativă față de Sinodul acesta. Pentru că ereticii nu pot să constituie sau să fie numiți Biserică. Sunt cu desăvârșire neștiutori de teologie cei care spun aceasta.
Însă pe noi nu ne interesează ce spun și ce fac ceilalți, oricare ar fi aceștia, care spun astfel de lucruri neteologice și neortodoxe. Noi oricum, ca Biserică a Gortinei și Megalopolisului, Episcop, cler și popor al lui Dumnezeu, declarăm oficial că noi condamnăm Ecumenismul ca panerezie.
Iar papei nu îi spunem «frate», nici papistașii nu sunt «Biserică» (în înțelesul tainic al cuvântului), ci îi numim «eretici». De asemenea, «anatematizăm» papismul, pentru că noi aici, în Gortina și în Megalopolis, suntem copiii și urmașii Sfântului Cosma Etolianul, care spunea creștinilor: «Pe papa să-l blestemați, el este cauza»!
Vă doresc, creștinii mei, să fiți «la sânul Maicii Domnului», după cum spunea Sfântul Cosma Etolianul. Îmi doresc mult să mă întrebați referitor la subiecte legate de înaintarea voastră duhovnicească și îndeosebi să îmi cereți să vă spovedesc. Pentru că spovedania, în primul rând, este lucrarea Episcopului. Doresc să se curățească sufletul vostru ca să Îl vedeți pe Dumnezeu, căci Hristos ne-a zis: «Cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu» (Matei 5, 8). Același lucru rugați-vă și voi pentru mine! Fie să ne întâlnim toți în raiul cel dulce, în Împărăția cerurilor! Amin.

(sursa: http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.ro/2016/09/blog-post_27.html )

Cu multe urări de bine,
† Ieremia, Mitropolitul de Gortina și Megalopolis

 

traducere din neogreacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Scrisoarea Nr. 21 – Nu recunosc Adunarea din Creta (Un alt fel de ”vals vienez”)

13_serafim_u

Înaltpreasfințitului Serafim Joantă, mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

Înaltpreasfințite,

Ne adresăm în același timp, cu inima deschisă, în pace și dragoste dvs și către toți ierarhii și clericii din Biserica Ortodoxă Română.
Suntem oameni simpli, neteologi, mădulare ale Bisericii celei Una, oi, însă cuvântătoare, care simțim obligativitatea și dreptul exprimării cu privire la evenimentele produse în ultimul timp și care pun în pericol mântuirea sufletelor noastre, ca urmare a hotărârilor neortodoxe luate de preasfințiții episcopi în ultimii ani și care au culminat în iunie 2016.
Nu dorim a judeca sau critica pe nimeni, ci gândindu-ne la iminenta Judecată, ne facem datoria față de propriile suflete, semnalând și fraților care ar dori să ia la cunoștință de îngrijorările noastre profunde,- știind că „prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”, conform Sfântului Grigorie Teologul, iar după Sfântul Teodor Studitul că: “Atunci când credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de credință, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?”

Iubim și am vrea să îmbrățișăm pe toți arhiereii, preoții și monahii, dorind a nu atrage ura cuiva asupra noastră, căci nici noi nu urâm pe nimeni, – ci doar erezia ecumenismului despre care părintele Dumitru Stăniloae spune că „este produsul masoneriei” și definită de arhim. Haralambie Vasilopoulos astfel: „Ecumenismul este asemenea unei vijelii înspăimântătoare care se pregătește să dărâme, după cum își închipuie, Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care își concentrează toată nebunia distructivă împotriva Ortodoxiei, pentru a o nimici și a o face să dispară”.

Părinte mitropolit,

Datorită păcatelor noastre, în zilele cele mai de pe urmă satana a reușit să înșele și pe cei aleși. Ba chiar i-a adunat într-un sobor cretan și acolo i-a viclenit precum pe Adam și Eva, întorcându-i împotriva Domnului Hristos, a Măicuței Domnului și a Sfinților Părinți. Căci acest „sinod” a fost organizat, s-a desfășurat și a luat hotărâri în totală contradicție cu Sfintele Sinoade, încălcând Sfintele Dogme și Canoane stabilite în Duhul Sfânt, de-a lungul veacurilor, de dumnezeieștii Părinți ai Bisericii, așa că în Creta a sălășluit duhul celui răzvrătit.
Drept urmare, din motive de conștiință, respingem hotărârile luate la „sinodul „din Creta ca fiind neortodoxe și arătăm:

1. „Sinodul” a „beneficiat” de un regulament nelegitim, tiranic, care a dat drept de vot doar unui număr de 14 episcopi-patriarhi, ceilalți 1000 fiind ignorați, precum cardinalii de către papa, astfel că principiul Sinodalității prin care Domnul Iisus Hristos conduce Biserica Sa a fost anulat. Mai mult, Patriarhia Antiohiei arată: „Primul lucru pentru Bisericile care nu au fost în Creta este în mod esențial de a se poziționa în raport cu calificarea juridică a reuniunii: este un Sinod sau nu este? Și, ceea ce este clar, este că în raport cu ceea ce a fost spus la reuniunea din Creta, este că această reuniune a fost convocată cu acordul celor 14 Biserici, ceea ce nu este adevărat pentru ca Biserica Antiohiei nu a semnat (din motive dogmatice n.n.) această decizie. Deci, pentru Biserica din Antiohia, aceasta reuniune, aceasta întâlnire care a avut loc în Creta este importantă, dar nu este un Sinod din punct de vedere juridic, și deci nu poate implica un proces de primire a canoanelor sau a deciziilor care au fost luate, sau a documentelor care au fost adoptate”.

Tot din motive dogmatice, Bisericile Locale ale Rusiei, Bulgariei, Georgiei (și a Antiohiei) care reprezintă mult peste 50% din totalitatea credincioșilor ortodocși, nu au participat la evenimentul din Creta, acestea numindu-l „întâlnire” sau „reuniune”, însă mai potrivită este expresia folosită de directorul Academiei Ortodoxe din Creta, domnul Zorbas, care chiar înainte de a începe „sinodul” l-a numit „piesă de teatru”, ce s-a dovedit a fi și o capcană mortală în care din nefericire au căzut mulți episcopi, semnând textele eretice.

2. „Sinodul” considerându-se ultimul criteriu în probleme de credință, recunoaște ca „biserici”, ereziile: papistașă, protestante, monofizite. Acestea, conform arhim. Serafim Alexiev, au numai chip de Biserică, dar nu sunt Biserică, iar Sfântul Iustin Popovici ne învață că „..nu există nici o deosebire esențială între papism, protestantism, ecumenism și celelalte secte, a căror nume este legiune”. Este dreptul lor să-și spună cum vor, însă motivația vehiculată că la 1484, 1848 sau altă dată, părinții noștri ierarhi au folosit același termen este nejustificată și nesinceră (dovedim mai jos), întrucât ei numeau eretici pe cei căzuți din Biserică, iar Molitvelnicul vechi, la lepădările de la Botez arată cel mai bine acest lucru. Însă în prezent se procedează în totală contradicție cu Sfânta Tradiție, Sfânta Evanghelie și Sfinții Părinți, provocând durere și neliniște în sufletele noastre, văzând cu ochii și auzind cu urechile fapte desfășurate împotriva Ortodoxiei, dintre care amintim:
a) În urma Acordului de la Chambesy din 1993, monofiziții sunt recunoscuți – fără temei – ca fiind ortodocși, adică Biserică,- însă la nivel sinodal o face numai B.O.R.-, deși aceștia resping Sfintele Sinoade Ecumenice IV, V, VI și VII. De aceea, plin de mâhnire, Sfântul Paisie Aghioritul întreabă: „Oare atâția Sfinți Părinți care au fost luminați de Dumnezeu și au trăit în aceeași vreme cu ei (cu monofiziții) i-au înțeles greșit, și venim noi acum după atâtea veacuri, ca să-i corectăm pe Sfinții Părinți? Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o pun la socoteală ? Oare și ea a înțeles greșit cartea ereticilor ?” Știm ce s-a întâmplat în anul 45, când 630 de Sfinți Părinți s-au adunat la Calcedon, la al IV-lea Sfânt Sinod Ecumenic, în biserica Sfintei Mare Mucenițe Eufimia. Întrucât conducătorii monifiziți Dioscor, Maxim, Eutihie și alți arhierei stăruiau în erezie, precum că Domnul Iisus Hristos are o singură fire, la propunerea Patriarhului ortodox Anatolie al Constantinopolului, fiecare parte a scris o carte cu învățătura lor, apoi în prezența împăratului au deschis racla cu Sfintele Moaște ale Sfintei Eufimia și au pus scrisorile pe pieptul ei. Au sigilat și asigurat cu pază postind cu toții 3 zile, iar în a patra, în prezența împăratului și a tuturor participanților s-au desfăcut pecețile și s-a deschis racla. Tomos-ul monofizit era la picioarele sfintei, iar tomos-ul ortodox era în mâna sa dreaptă, pe care a întins-o spre împărat și patriarh dându-le scrisoarea, arătând astfel rătăcirea monofizită și punând capăt discuțiilor.

Înduioșător este faptul că în data de 27 februarie 1974, Sfânta Mare Muceniță Eufimia, însoțită de Sfântul Evanghelist Luca, a venit la coliba Sfântului Paisie Aghioritul și l-a lămurit în chestiuni de credință, cum însuși s-a exprimat. Trecuseră 1523 de ani de când Apărătoarea Dogmei Ortodoxe sau Stâlpul Ortodoxiei făcuse marea minune de la Calcedon, când aruncase sub tălpile sale tomos-ul eretic monofizit, însă nu a întârziat să vină în Sfântul Munte pentru a alunga frământările Sfântului Paisie, care de atunci i-a purtat o adâncă recunoștință și dragoste. Sfânta Mare Muceniță a lui Hristos a arătat și întărit prin minune, că monofiziții sunt eretici !
b) La pct. 14 din Acordul de la Balamand din 1993 este menționat: „Potrivit celor spuse mai înainte, Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică se recunosc reciproc ca Biserici-surori, responsabile împreună de menţinerea Bisericii lui Dumnezeu în credincioşie faţă de planul divin.” La pct.13 se declară că avem aceleași Taine, succesiune apostolică a episcopilor, unica Preoție care săvârșește unica jertfă a lui Hristos și că rebotezarea este exclusă, la fel ca și orice formă de prozelitism – pct.18.

„Spălarea creierelor” preoților, teologilor și tuturor celor cu activități pastorale este prevăzută la pct.30: „Educaţia lor trebuie să fie, în mod obiectiv, pozitivă cu privire la cealaltă Biserică.(!) Toţi trebuie să fie informaţi, mai întâi despre succesiunea apostolică a celeilalte Biserici şi de autenticitatea vieţii ei sacramentale.”
La nivel sinodal toate Bisericile Ortodoxe au respins documentul ca eretic, în afară de Patriarhia Română.
c) Astfel, a urmat firesc, vizita papei Ioan Paul al II-lea în România, unde a fost primit și îmbrățișat de ierarhii noștri, ca arhiereu al lui Hristos, ca episcop al Bisericii și nu ca ereziarh- președinte al unui stat politic, fiind primii după 1000 de ani, care am deschis ușa să intre lupii în staulul oilor.
d) În 2002, Preafericitul Teoctist întoarce vizita, fiind iarăși prima dată după 1054, când un patriarh ortodox se întâlnește cu papa la Vatican. Cu aceste ocazii s-a vorbit oficial de Biserici-surori și de cei doi plămâni ai Bisericii, oficiindu-se slujbe ortodoxe și respectiv mesa, cu participarea ambelor părți.
Deci în Creta, era necesar a se recunoaște la un nivel superior titulatura de „biserici” ereticilor, pentru a se putea face pașii următori, conform graficului ecumenist. Însă atragem atenția că ceea ce se petrece este neplăcut Sfinților Părinți, și mai ales dorita unire cu Roma, fără ca aceasta să renunțe la demonicele rătăciri.
Amintim de înfricoșătoarea minune a Sfântului Ierarh Spiridon, petrecută în insula Corfu în anul 1716, când trimis fiind de Dumnezeu, a pedepsit aspru pe ereticii papistași care voiau să ridice în biserica sa, unde are Sfintele Moaște, o masă de marmură și unde cu anumite ocazii să facă rugăciunile lor. În cartea „Judecata Cerului” (accesibilă pe internet), Sfântul Atanasie din Paros descrie cutremurătoarea minune, dând date, ore, numele persoanelor implicate, martori, reacția naturii, explicând pe larg și teologic cele petrecute. Au murit atunci 900 de suflete din garnizoană, printre care comandantul Andrei Pizani și teologul său Francisc Frangipani – în condiții cu totul deosebite. Recomandăm citirea cărții, în care sfântul autor, concluzionează: „După Judecata Cerului, nu mai pot avea loc nici discuții în contradictoriu (dispute), nici nu mai poate să rămână vreo îndoială cu privire la catolici. În mod clar, de netăgăduit, catolicii sunt de lepădat, excluși,vrăjmași și străini de Dumnezeu și de sfinții Săi. Făclia aprinsă a Sfântului Spiridon demonstrează nimicnicia oricărui silogism (raționament).”
Sfântul Spiridon în anul 325, la Sinodul I Ecumenic a arătat prin minune Taina Sfintei Treimi. Și tot el, după 1391 de ani, ne arată că papistașii nu sunt în Biserica Domnului Hristos, întrucât au denaturat această Dogma statornicită pentru veșnicie, de Duhul Sfânt și Sfinții Părinți, urmarea fiind prăbușirea lor în alte multe erezii. Ecumeniștii, vor primi răspunsul dat în Corfu de Sfântul Spiridon, precum și de la toți Sfinții și Mucenicii Sfintei Ortodoxii – ei fiind prietenii și casnicii Domnului Hristos.
e) Documentul de la Ravenna (2007) „…vorbeşte despre ”Biserica romano-catolică”. Nu este vorba de un termen tehnic … Dimpotrivă, i s-a dat un conţinut teologic deplin, aşa încât dialogul să aibă loc cu premiza că Biserica romano-catolică este adevărată, Biserică ortodoxă (drept-slăvitoare). Reprezentanţa ortodoxă a cedat inadmisibil în acest punct. Prin textul de la Balamand (1993) a recunoscut Biserica Romano-Catolică drept Biserică în sensul deplin al termenului…”arhim. Gheorghe Kapsanis.

Dacă ar fi fost Biserică, la papistași ar fi coborât Lumina Sfântă la Mormântul Domnului și Norul Luminos pe Muntele Taborului; apele Iordanului s-ar fi întors; Măicuța Domnului nu i-ar numit „dușmani ai mei și ai Fiului meu”; Minunea din Corfu care îi arată vrăjmași nu ar fi avut loc; apa sfințită de ei nu s-ar fi împuțit la Alba Iulia pe timpul lui Mihai Viteazul; Sfântul Nectarie nu ar scris cartea: „De ce papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos”; monahii din Sfântul Munte nu ar fi fost exterminați pe motivul că au refuzat unirea cu latinii; tâlhăriile, hoțiile, violurile, măcelurile cruciadelor nu ar fi existat; de crunta și blestemata uniație nu s-ar fi auzit, nici de Sinoadele VIII si IX sau de Anatema de la 1054; crimele papalității nu ar fi avut loc; nu ar fi folosit sabia,vărsarea de sânge, forța, tortura, teroarea, distrugerile, corupția, închisoarea, pentru catolicizarea lumii; papa nu s-ar fi făcut pe sine dumnezeu s.a.m.d. Iar la Ravenna s-a recunoscut „primatul papal” al Patriarhului Ecumenic, însă în Sfânta Tradiție Ortodoxă, acesta a deținut „primatul cinstirii” – „primul intre egali” și nu un primat al puterii, precum ereticul papă al Romei.
f) De ani buni, s-a instituit la noi „săptămâna de rugăciune ecumenică”, însă în fapt rugăciunea în comun cu ereticii se întinde pe întregul an, cu prilejul diferitelor evenimente, inclusiv la sărbători mari ortodoxe, la Sfintele Slujbe asistând alături de arhiereii noștri, „ierarhii” lor, fiind cazuri când clerici papistași, s-au aflat la Sfânta Liturghie în Sfântul Altar. „Icoane” cu „sfinți” papistași sunt expuse la închinare în bisericile noastre; se fac pomeniri, ectenii în timpul Sfintei Liturghii pentru persoane decedate eterodoxe și parastase pentru papistași, motivându-se dragostea (în fapt este sminteală maximă și hulă). Însă dragostea adevărată este atunci când le spui: „Fraților sunteți în rătăcire! Dacă vreți să vă mântuiți, dați anatemei ereziile voastre și primiți Botezul prin care intrați în Biserică”, căci Sfântul Ciprian al Cartaginei și toți sfinții învață (și noi credem cu tărie) că în afara ei nu există mântuire. Și orice dialog trebuie să se facă pe această bază ortodoxă, altfel este un dialog al minciunii- spre bucuria tatălui ei, diavolul.
Sfintele Canoane, care au caracter mântuitor, sunt ignorate, categorisite ca învechite, însa Dumnezeu nu trage de mânecă pe fiecare, ci ne-a lăsat libertate deplină. Totuși, din marea Sa iubire de oameni a dat semne mari (câteva minuni sunt expuse mai sus), lămurindu-ne desăvârșit cu acestea, spre a ști a ne apăra, iar mai jos amintim și unele din 1274: prăbușirea din temelie a mănăstirii Xiropotamu și a turnurilor ei, în momentul în care călugării ortodocși apostați au slujit cu papistașii, omorând mare parte dintre ei; Maica Domnului vorbește din icoană unui călugăr și îi numește pe asediatorii papistași „dușmani ai mei și ai Fiului meu”; 7 trupuri de monahi neputrezite -demonice la vedere-, deoarece au slujit cu papistașii (s-au aflat la vedere secole la rând, însă întrucât provocau groază, la sfârșitul sec. XIX, au fost așezate 3 într-o peșteră și 4 în alta, din apropierea mănăstirii Marea Lavra).

3. „Sinodul” din Creta permite căsătoria mixtă, călcând Sfintele Canoane și lipsind astfel familia de posibilitatea mântuirii. În fapt, prin acceptarea botezului eretic ca valid, se recunoaște că ereziile creștine au Sfinte Taine (deci că ar fi Biserică) ceea ce contravine învățăturii Bisericii Domnului și reprezintă hulă la adresa Duhului Sfânt, Care prin Sfinții Părinți a hotărât legi dumnezeiești cu valabilitate veșnică.

4. „Sinodul” întărește calitatea de membru (o altă blasfemie) a Bisericii Ortodoxe în Consiliul Mondial al Bisericilor, recunoscându-l ca fiind un organism ce „promovează unitatea creștinilor în lume”. Întrucât se face în text referire la o dorită „restaurare a unității celor care cred în Hristos …”, inclusiv prin CMB ne arătăm nedumerirea la ce unitate se referă, ținând cont că Sfântul Ioan Gură de Aur spune: rugăciunea lui Hristos: „ca toți să fie una s-a împlinit deja în Biserică prin unanimitatea interioară a credinței, în ciuda apostaziei ereticilor, care este rodul superficialității lor”.

„În Biserica Ortodoxă, prin sintagma „unirea tuturor”, s-a înțeles întotdeauna că acei care au căzut în păcat trebuie să se întoarcă la credința ortodoxă și să arate umilință față de Sfânta Biserică și, atunci, prin pocăință, ei pot fi primiți în Biserica Ortodoxă. În afară de Sfânta Biserică Ortodoxă, nu există alte Biserici, ci doar eretici.” – Sf. Sinod Bulgar. În CMB ortodocșii nu fac misionarism, ci întinează Biserica cu erezia si apostaziază. Nici un membru CMB nu a devenit ortodox, în schimb sunt primite învățături eretice, străine de Drepta Credință.

Un text al congresului CBM de la Busan din 2013, prevede că „nici o Biserică nu poate să susțină că este Biserica Universală, dacă nu este unită cu celelalte biserici”pr. Teodor Zisis, iar IPS Nifon al Târgoviștei s-a întrebat în plenul adunării: „Care este adevărata Biserică născută la Ierusalim și împrăștiată în toată lumea ? Cum am ajuns să avem atât de multe Biserici, care au atât de multe sau atât de puține în comun?…. Unitatea Bisericii a fost pierdută…” Iată la ce blasfemii se poate ajunge prin participarea la dialogul nesfârșit, găunos și păgubos și părtășia cu ereticii în CMB. Dumnezeu să-l ierte pe ÎPS Nifon și să-i dăruiască pocăință, spre mântuirea sa !

5. Conform pr. Teodor Zisis: „Sinodul” a fost antisonodal, putând fi numit și tâlhăresc și pe motivul că s-a folosit violența injurioasă și „presiuni psihologice” asupra mitropolitului Hierotheos Vlachos pentru refuzul său de a semna textele eretice. Totodată a fost exercitată presiunea psihică asupra Arhiepiscopului Ieronim și a altor ierarhi greci de către Bartolomeu și acoliții lui”, determinând astfel retragerea din text a poziției grecilor- care cereau ca ereticii să fie numiți confesiuni și nu biserici.

A fost un sinod tâlhăresc, întrucât din 24 episcopi sârbi,17 nu au semnat în Creta și totuși votul patriarhului Serbiei a fost considerat valid ! Iar patriarhul Ciprului a semnat în locul unor episcopi care au refuzat semnarea textelor eretice ! Sinodalitatea a fost înlocuită de despotism, minciună și fals.
Sărutăm dreapta cu adâncă recunoștință celor 33 de arhierei ortodocși care au respins erezia în Creta și au apărat Dreapta Credință ! Mulțumim, și ne plecăm cu smerenie și bucurie în fața sutelor de episcopi ortodocși din cele patru Biserici Locale, care au refuzat să participe la deșarta ”piesă de teatru” înșelătoare și antihristiă din insula Creta, regizată de dușmanii Sfintei Biserici.

A fost un sinod tâlhăresc, pentru că în loc să înfiereze erezia ecumenismului deja anatemizată de Sfântul Sinod al ROCOR, a instituționalizat-o în Biserică.
Și din dragoste, vă spunem tuturor ecumeniștilor: „Fraților, sunteți sub anatema Bisericii ! Pocăiți-vă, lepădați-vă de erezie și mântuiți-vă !”

Înalpreasfințite Serafim,

Întrucât nu vrem altceva decât să rămânem în duhul Sfinților Părinti (fără de care nu ne putem mântui) , respingem hotărârile „Sinodului” din Creta ca fiind neortodoxe-antidogmatice-anticanonice, și cu smerenie rugăm pe toți arhiereii din cadrul Bisericii noastre:
1. Să vă retrageți public semnăturile de pe documentele eretice elaborate sau oficializate în Creta. Temeți-vă a rămâne despărțiți de Domnul Hristos, luați aminte la moartea lui Arie și reveniți la Cale până există posibilitatea pocăinței ! Mare bucurie ați face în cer și pe pământ !
2. Sfântul Sinod să hotărască retragerea imediată a BOR din cadrul CMB.
3. Intrarea în dialog panortodox pentru revenirea la vechiul calendar, dovedit fiind faptul că prin schimbarea pe nou s-a dorit și reușit fărâmițarea unității Bisericii.
4. Condamnarea ecumenismului la nivel sinodal precum și a acordurilor de la Chambesy, Balamand, Ravenna și a „Sinodului din Creta”, apoi intrarea în dialog cu stiliștii pentru readucerea lor în Biserica cea Una mântuitoare.
5. Eliminarea din școlile de teologie a ecumenismului -otravă care se inoculează în mintea viitorilor păstori, și întoarcerea în totalitate la Sfinții Părinți. De asemenea în sistemul de învățământ laic, la ora de religie să se predea nu istoria religiilor și ecumenism, ci Dreapta Credință mântuitoare, iar celor din alte confesiuni sau religii sa li se predea după dorința lor.
6. Interzicerea burselor și studiilor efectuate în Apus- în alte centre decât cele ortodoxe-, de către teologii români, indiferent de rangul lor. Diplomele, titlurile, doctoratele creează în mare parte victime, pervertesc conștiința ortodoxă, care în pastorație va îndepărta turma de calea mântuirii. Asupra cursanților din Vest se desfășoară, cu abilă viclenie,http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-admin/post.php?post=1495&action=edit&lang=ro presiuni, în urma cărora nu puțini ortodocși se împărtășesc la eretici, iar despre aceasta spune Sfântul Teodor Studitul„înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului”. Ce vor păți oile cu un astfel de păstor ?
7. Vă rugăm ca odată cu ridicarea împotriva ereziei să declarați război total împotriva „anticoncepționalelor” și a avortului, război pe toate fronturile și în toate direcțiile, astfel încât să fie recunoscut dreptul la viață al pruncilor, încă de la concepție, iar românii să nu mai folosească demonicele „pilule”. Un exemplu de urmat este Polonia dar și alte țări. Prin folosirea „contraceptivelor” -în fapt sunt avortive-, popoarele Europei au fost înșelate și astfel decimate -ca urmare a unor planuri diabolice-, și înlocuite de către alte nații de pe alte continente. Aceeași catastrofă trăim și noi poporul român, iar în calitate de păstori, aveți obligația de a apăra națiunea română exterminată de forțe oculte, prin mijloace satanice, care urmăresc în primul rând slăbirea Bisericii, împuținându-i membri -pe de o parte, iar pe de alta atrăgându-i în erezii, ucigând astfel și trupul și sufletul românesc cel mult urgisit. Ridicați-vă și pentru reîntoarcerea acasă (cu tot ce implica aceasta) a românilor, în scumpa Patrie, din robia Vestului în care am fost târâți spre pierzare, căci mama noastră, Țara, ne așteaptă însingurată și înlăcrimată.
Dacă arhipăstorii nu-și pun chiar și viața pentru turmă, aceasta va fi risipită și pierdută. Fie-vă milă de ea! Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm, ține poporul român în Dreapta Credință, pe care ne-ai dăruit-o prin primul Tău chemat, Sfântul Apostol Andrei ! Ocrotește Doamne, păstorii drept slăvitori ! Măicuța Domnului, te rugăm apăra-ne Ortodoxia, cum știi tu ! Amin !

Cu dragoste pentru Biserica Domnului Hristos și națiunea română, îmbrățișăm deopotrivă pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc,

Viena, 26.09.2016

 

Semnatari:

Baciu Emil, Viena, Austria

Radu Silviu Cristian, Enns, Austria

Radu Luminița Gabriela, Enns, Austria

Ioan Haiduc, Viena, Austria

Bordeus Johann Sebastian, Wiener Neustadt, Austria

Bordeus Maria, Wiener Neustadt, Austria

Epure Gruia Nicolae, Linz, Viena

Bucila Ioan, Viena, Austria

Serviciile secrete, adunarea sinodală din Creta și interesele Rusiei în România

spionaj

Au apărut și s-au intensificat niște zvonuri că opoziţia faţă de sinodul din Creta ar fi dirijată de „agenturi străine” care au rolul de a destabiliza Biserica, că cei ce se împotrivesc sinodului ar fi în slujba unor „interese anarhiste” etc. Personal nu mă simt în această „haina” sau „mască” şi sunt convins că nici alţii care şi-au exprimat opinia despre acest controversat sinod. Culmea ironiei e că nici unul dintre cei care fac astfel de afirmaţii nu au reuşit să aducă nici cea mai mică dovadă prin care să-şi justifice aberaţiile.
Acest gen de afirmaţii seamănă foarte mult cu diversiunile agenţilor PCR care pe cei ce se împotriveau politicii de partid îi numeau „duşmani ai poporului”, „spioni” sau „informatori străini”. Aşa au fost catalogaţi martirii din inchisorile comuniste de către securişti şi nu trebuie să ne mire. La fel nu trebuie să ne mire nici faptul că euro-ortodocşii, care azi susţin ecumenismul, recurg la metodele clasice deja ştiute. De ce? Tocmai pentru că alte „argumente” nu pot avea.
În ce priveşte aşa-zisele „agenturi ruseşti” care ar încerca destabilizarea României prin Biserică, aş putea spune cu toată convingerea că nici o astfel de „agentură” nu i-a obligat pe reprezentanţii delegaţiei României să semneze în Creta, iar dacă aceste semnături nu ar fi existat, nu mai era nevoie de vreo opoziţie. Să înţelegem că după logica euro-ortodocşilor ecumenişti de genul lui Iulian Capsali (sau ale altor minţi luminate asemănătoare), că „agenţii străini” au aşteptat să semneze ai noştri în Creta ca mai apoi să îşi pună planul în aplicare. Auziţi, fraţilor, câtă strategie la „extremiştii” ăştia! Auziţi voi de „agenturi străine”, de „forţe oculte” care se opun ereziei ecumeniste, de para şi mega organizaţii ale „schismaticilor” de la noi etc. Toate acestea dau impresia unor conspiraţii pe care euro-ecumeniştii noştri le „desconspiră”, fără a avea nici măcar cel mai mic argument credibil.
Realitatea e că cei care se împotrivesc sinodului tâlhăresc din Creta o fac din convingere lăuntrică şi nu din interese conspirative, aşa cum încearcă unii să ne inducă. Părintele Elefterie de la Roman e un om cu o înaltă trăire duhovnicească, nu are maşină de lux şi nici vilă cu etaj, nici nu candidează pentru vreun rang sau funcţie de stat sau în structura bisericească. E un simplu preot pe al cărui chip se citeşte blândeţe şi smerenie, motiv pentru care este foarte iubit de credincioşi în zona unde vieţuieşte. Părintele Antim de la Bistriţa e în aceeaşi situaţie. Nici sfinţia sa nu are limuzină sau haine de firmă. Duce o viaţă simplă şi se dăruieşte slujirii lui Hristos căruia i-a dedicat viaţa. Astfel de exemple ar putea continua. Dacă studiem bine modul de viaţă a celor care au luat atitudine împotriva ereziei decretate în Creta observăm că aceştia sunt oameni cu o viaţă duhovnicească, oameni care se sacrifică pentru Hristos chiar cu preţul unor repercusiuni la care se aşteaptă în orice moment. În mare parte aceste repercusiuni au început. Sunt conştienţi că odată intraţi în această luptă vor sfârşi denigraţi, marginalizaţi şi excomunicaţi. Dar ei au chipurile senine, pentru că au conştiinţa împăcată cu ceea ce fac, sunt conştienţi de calea pe care şi-au asumat-o. Ce alt argument mai doriţi domnilor euro-ortodocşi? Trăirea lăuntrică a unor oameni care nu se limitează la cele pământeşti este caracteristică unor „spioni” sau „agenţi” ai unor conspiraţii de orice fel (fie ele ruseşti sau americane)? Cu siguranţă NU.
Pe toţi acei pe care voi îi consideraţi „agenţi” sau conspiratori, noi îi considerăm a fi eroi. Ei au avut tăria de caracter să nu se gândească la pierderea confortului sau la faptul că vor fi discreditaţi, pentru că nu caută nici un trai bun şi nici slava lumii. Ei îl caută doar pe Hristos, şi de aceea şi-au pus în gând să se lipsească de toate pentru a-L urma.

Ieromonah Eftimie Mitra
Preot Ciprian-Ioan Staicu

Adevărul despre artele marţiale. O perspectivă ortodoxă

dimitriadou-maria-adevarul-despre-artele-mar-iale-o-perspectiva-ortodoxa-14945

Slavă lui Dumnezeu, mai vine și câte o veste bună. A apărut această carte, la care am trudit aproape un an, traducând-o din limba neogreacă, și care aduce lumină ortodoxă asupra acestui subiect atât de seducător, dar și de înșelător. O recomand cu toată căldura, mai ales celor care au ispita de a-și trimite copiii spre practicarea acestor ”arte”, adică în esență a-i rupe de Hristos, chiar și fără voia lor, atât a părinților, cât și a copiilor lor.

Prezentarea de pe site-ul editurii Sophia este foarte grăitoare în acest sens:

http://www.librariasophia.ro/carti-Adev%C4%83rul-despre-artele-mar%C5%A3iale-O-perspectiv%C4%83-ortodox%C4%83-Dimitriadou-Maria-so-14945.html

Cu respect, pr. Ciprian Staicu

Scrisoarea Nr. 20 – Nu recunosc Adunarea din Creta (Bulgarii nu dau nici anafură românilor ortodocși aflați în concediu în țara vecină, pentru că ierarhii români au semnat trădarea Ortodoxiei în Creta)

70750_anafura2
Mărturie despre o ”neîntâmplare” petrecută în urmă cu trei săptămâni într-o biserică ortodoxă din Bulgaria

Anul acesta, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, am întâmpinat-o într-o biserică din Nesebar, pe litoralul sudic al Bulgariei. Aşteptam cu bucurie să participăm la Sf. Liturghie, cu atât mai mult cu cât slujba urma să fie oficiată de un părinte care nu avea „nici o problemă” legată de pseudo-sinodul din Creta din vara acestui an, având în vedere că Biserica bulgară nu a participat la acest nefericit eveniment. Eram un grup format din trei români.
La sfârşitul Sf. Liturghii credincioşii s-au aşezat la rând pentru a săruta Sf. Cruce şi a primi anafura din mâna părintelui. Ne-am aşezat şi noi la rând. Când am ajuns în faţa părintelui, mi-a dat să sărut crucea şi m-a întrebat de unde sunt. Comunicarea avea loc în limba engleză. I-am răspuns că sunt din România. Am fost întrebat dacă îl am ca patriarh pe P.F. Daniel, şi am răspuns că da.

Așteptam ca părintele să-mi pună în mână anafura, cum văzusem că au primit cei de dinaintea mea. În urma răspunsului pe care l-am dat, părintele a refuzat să-mi dea anafură şi mi-a spus să merg în biserică, în aşa fel încât să poată veni să sărute crucea şi să primească anafură şi ceilalţi credincioşi care stăteau la rând.

M-am dat puţin la o parte, cât să poată trece ceilalţi credincioşi, dar nu am plecat de lângă părintele. Am intuit faptul că refuză să-mi dea anafură datorită faptului că B.O.R. a participat la Adunarea din Creta. I-am spus că nu sunt de acord cu cele hotărâte în Creta, ştiind faptul că Biserica Ortodoxă Bulgară nu participase la „sinaxa lărgită a întîistătătorilor din Creta”.

Părintele îmi cerea cu insistenţă să plec, refuzând în continuare să-mi dea anafură. Refuzam să plec, încercând să-i explic faptul că sunt de acord cu gestul pe care-l făcea (acela de a nu-mi da anafură, considerând că nu sunt vrednic să o primesc, datorită semnării documentelor apostate din Creta de către delegaţia B.O.R.), dar că eu personal nu fac parte din categoria celor care acceptă ereziile semnate în Creta.
Văzând că nu plec, părintele a început să se scuze, spunându-mi că nu știe foarte bine limba engleză. Nici eu nu sunt un bun cunoscător al acestei limbi. În felul acesta, îmi sugera, în mod politicos, că ar fi mai bine să plec. Mi-au venit în minte numele celor doi drept-mărturisitori din Biserica Greciei, care prin dialogul purtat cu înaltul cler al Bisericii Ortodoxe Bulgare, au determinat neparticiparea Bisericii Ortodoxe Bulgare la pseudo-sinodul din Creta: Pr. Prof. Theodoros Zisis și Prof. Dimitrios Tselenghidis. Am pomenit, de asemenea, numele ÎPS Hieroteos Vlachos. Deși am folosit numele acestor mărturisitori ai dreptei credințe, părintele rămânea ferm pe poziția sa.

Am plecat de lângă părintele cu gândul de a reveni după ce se vor fi închinat toți credincioșii. M-am dus la soția mea și la nașa acesteia (ele fiind celelalte două persoane din grupul nostru), care stăteau la rând și le-am relatat cele petrecute. Au fost surprinse de cele întâmplate, mă văzuseră că am stat mai mult de vorbă cu părintele, neînțelegând ce se petrece. Când au ajuns, la rândul lor, în fața părintelui, au avut parte de același ”tratament”.
După ce a sărutat Sf. Cruce și ultimul credincios aflat la rând, m-am dus cu soția mea la părintele. M-a întrebat cine este episcopul meu. Neavând să-i dau nici un nume al vreunui episcop din B.O.R. cu care să pot argumenta poziția mea de dezavuare a documentelor apostate semnate în Creta, i-am spus numele ÎPS Longhin, precizând că este din Moldova și că sunt de acord cu poziția publică manifestată de acest episcop mărturisitor al credinței noastre.

Părintele mi-a spus că ÎPS Longhin este din Ucraina. Eu am confirmat acest lucru. Părintele a pronunțat numele ÎPS Serafim de Pireu și a spus că acesta este un ”mare bărbat”. I-am spus cu bucurie părintelui că și noi avem aceeași părere despre ÎPS Serafim, sperând că dacă ”vorbim aceeași limbă”, dăm aceeași mărturie, se vor risipi suspiciunile cu privire la părtășia noastră cu cei ce au semnat hotărârile din Creta. Nu a fost așa. Ne-a spus că refuză să ne dea anafură pentru că acest lucru i-a fost spus de către mitropolitul său.
Ne-a întrebat când urmează să plecăm spre casă și i-am spus că duminică. Ne-a invitat la Sf. Liturghie și ne-a promis că îl va suna pe mitropolitul lui, urmând să ne spună mai multe despre situația creată, după Liturghia de duminică.

Am înțeles că suntem ”puși la colț” pentru o mărturie pe care noi nu am dat-o și nu o dăm, dar au dat-o ierarhii noștri prin semnăturile din Creta.

Am plecat cu bucurie în suflet. Da, cu bucurie, pentru că ”tratamentul” ce ne-a fost administrat venea să confirme atitudinea drept-mărturisitoare a preoților, monahilor, monahiilor și mirenilor de la noi, care cu dragoste de Dumnezeu și cu curaj au afirmat în mod public că nu se fac părtași ereziilor semnate de ierarhii noștri în Creta.

Duminică dimineața (11.09.2016) ne aflam din nou în aceeași biserică. Urma să participăm la Sfânta Liturghie și apoi să plecăm spre țară. Încă de la utrenie, când a ieșit să cădească, părintele ne-a văzut în biserică și ne-a dat de înțeles că ne-a văzut.

Înainte de a împărtăși credincioșii, părintele a ținut un scurt cuvânt de cateheză. Avea un ton foarte categoric. Afirmațiile sale erau confirmate de credincioși. A spus că doar ortodocșii se pot împărtăși și că nu se cuvine să primească anafură: catolicii, protestanții, ecumeniștii, ereticii și rascolnicii (membrii unei secte din Rusia).

Deși a vorbit în limba bulgară, noi, cei trei români care fusesem și la Liturghia din 8.09.2016 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului), am înțeles cele spuse de părinte în același fel (am vorbit după plecarea din biserică, și fiecare dintre noi a confirmat celorlalți doi acest lucru). Am înțeles, de asemenea, că acesta este cuvântul transmis părintelui de către mitropolitul său, în urma telefonului pe care ne promisese că îl va da mitropolitului.

Acum lucrurile erau cât se poate de clare! Ne așteptam ca la sfârșitul Liturghiei să ni se dea din nou să sărutăm crucea și să fim din nou ”puși la colț”, adică să nu ni se dea anafură. Părintele nu a împărtășit o fetiță de vreo 5-6- ani, după ce în prealabil avusese un dialog cu mama fetiței, iar pe o femeie îmbrăcată necuviincios a trimis-o să-și pună o ”fustă” (un material textil în jurul mijlocului, pentru că era în pantaloni scurți) și batic pe cap, după care a împărtășit-o.

Considerând că am primit răspunsul așteptat, am hotărât să merg să sărut crucea după ultimul credincios din biserică, intenționând să-i spun părintelui că pentru mine Biserica este doar Una, cea Ortodoxă, că restul sunt erezii și că mă încred în faptul că Domnul nostru Iisus Hristos-Dumnezeu vede în inimile noastre. În timp ce așteptam să treacă spre a săruta Sf. Cruce ceilalți credincioși, am observat că părintele a refuzat să-i dea anafură unui tânăr în vârstă de aproximativ 20 de ani. Am sesizat surprinderea tânărului și am mers în biserică să ”văd” dacă nu cumva este tot român ca și noi. Când am ajuns în apropierea tânărului, acesta vorbea în limba română cu mama lui, care participase și ea la Liturghie, spunându-i mirat că părintele a refuzat să-i dea anafură. Le-am spus motivul pentru care nu a primit anafură, motiv pe care părintele îl spusese în fața întregii biserici înainte de momentul împărtășirii. Între timp a venit lângă noi și tatăl tânărului, care a relatat și el soției și fiului că părintele a refuzat să-i dea anafură. I-am întrebat de unde sunt, și mi-au spus că sunt de la București. Le-am spus că atitudinea părintelui este urmare faptului că face ascultare de mitropolitul său și că avem parte de acest ”tratament” ca urmare a participării delegației B.O.R. la parodia de sinod din Creta. Nu știau nimic despre subiect. Mi-au spus că în biserica în care ei merg nu s-a vorbit nimic despre ”evenimentul împricinat”.

M-am așezat din nou la rând, pentru a merge și a săruta Sf. Cruce și a da mărturie cu privire la Credința cea Drept-Măritoare pe care o împărtășesc. Dar ce să vedeți? În timp ce eu stăteam la rând, nașa soției mele a ajuns în fața părintelui. Acesta a luat anafura în mână, i-a pus-o în mâna nașei soției mele și privind-o în ochi i-a spus ceva. Nașa soției mele răspundea plină de bucurie. Am rămas plin de uimire. Cu 15 minute mai înainte spusese cine nu este vrednic de a primi anafură, cu trei minute mai înainte nu dăduse anafură tânărului din București și tatălui său, și acum îi dădea anafură nașei soției mele.

La scurt timp am ajuns și eu în fața părintelui, împreună cu soția mea.A luat anafură în mână, ne-a privit în ochi, a pronunțat cu entuziasm numele părintelui Theodoros Zisis, al profesorului Dimitrie Tselenghidis și al mitropolitului Serafim de Pireu și după aceea ne-a pus anafura în mână. Am repetat și noi cu bucurie numele celor trei mărturisitori ai Bisericii. I-am mulțumit și am plecat din biserică.

Am apreciat faptul că după ce noi dăduserăm joi (8.09.2016) mărturia noastră, el și-a ținut cuvântul dat, și-a sunat mitropolitul, iar duminică ne-a tratat potrivit cu mărturia pe care noi o dădeam. Pentru noi a fost o mare bucurie să vedem că am fost ascultați, că nu ne-a tratat ca pe trei turiști rătăciți ajunși accidental în biserica în care slujea, că și-a ”deranjat” mitropolitul pentru trei ”eretici ecumeniști din România”, și că în final ne-a primit și binecuvântat ca pe trei drept-credincioși veniți în Biserica cea Una, la rugăciune.

Se pare că pentru Biserica Ortodoxă a Bulgariei contează mai mult a plăcea lui Hristos-Dumnezeu decât a plăcea oamenilor. Litoralul bulgăresc este ”deasupra” litoralului românesc. O leva valorează doi lei și douăzeci de bani. Biserica Ortodoxă Bulgară s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1998 iar B.O.R. se află încă în acest for al ereticilor. Mitropolitul bulgar Gavriil a afirmat: ”Ar fi urmat să mergem la un Sinod la care totul era dinainte stabilit!”, iar mitropoliții noștri s-au întors ”victorioși” de la acest pseudo-sinod și nu înțeleg de ce nu mai sunt pomeniți de către unii ”preoți răzvrătiți”.

Biserica Ortodoxă Bulgară nu a trimis reprezentanți la Comisia Mixtă Catolico-Ortodoxă de la Chieti (Italia, 15-22 septembrie 2016). Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare a afirmat la 21 aprilie 2016: ”În afară de Sfânta Biserică Ortodoxă nu există alte Biserici, ci doar eretici, iar a numi orice altceva ”biserică” nu este, din punct de vedere spiritual, dogmatic și canonic, decât o mare greșeală… Sfânta Biserică Ortodoxă, care e Una și Unica, n-a pierdut niciodată unitatea în credință și părtășia Duhului Sfânt și va dura până la sfârșitul veacurilor. Domnul a spus că ”porțile iadului nu o vor birui.”

În Bulgaria există tot atâția monahi și monahii câte monahii există la noi numai la mănăstirea Văratec.

Am ținut să vă împărtășesc această ne-întâmplare cu nădejdea că poate este sau va fi de folos cuiva.

Bunul Dumnezeu să ne lumineze întunericul!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește neamul românesc și ajută-l să rămână întreg în dreapta credință!

Cu dragoste și recunoștință față de toți cei care cu bună-credință se opun hotărârilor neortodoxe adoptate în Creta,

Avocat Nicolae Stoian