Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Hristos și toți Sfinții sunt împotriva trădătorilor Ortodoxiei și dau anathema panerezia ecumenismului și pe ereziarhii ei!

ANATHEMA!!!

ANATHEMA!!!

ANATHEMA!!!

Iar direcția în care sunt conduși oile cele mute și… săltărețe (nu cuvântătoare), cu DJ chiar, este aceasta:

În centrul filmării de mai sus… arhiepiscopul ortodox(?) Macarie al Keniei, la o Liturghie… pur ortodoxă(?) Chiar și grecii se miră cum un cipriot de-al lor a putut ajunge în halul acesta… (conform http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/02/blog-post_266.html)

Însă înjosirea Ortodoxiei prin slujitorii ei nevrednici mai are de trecut prin câteva trepte… de-a râpa.

Tuturor ecumeniștilor, anathema!

Tuturor ereticilor, anathema!

Cu dragoste și cu lacrimi de durere pentru apostazia lor le-o spunem că mai au vreme să înceteze cu hulirea lui Hristos și să se întoarcă la Ortodoxia Sfinților Părinți.

Binecredincioșilor creștini – adică ortodocși – de aici și de pretutindeni, care mărturisesc integral și curat adevărul Bisericii, MULȚI ANI TRĂIASCĂ, spre MÂNTUIRE ÎN HRISTOS!

Redacția

Sfântul Paisie Aghioritul spunea:

„Dacă cineva vrea să își sfințească viața, dar dintr-un motiv oarecare nu poate să meargă să se închinovieze într-o mănăstire, atunci să își transforme camera lui în chilie.

Acolo, ascuns de oameni, el poate să își îndeplinească toate îndatoririle lui duhovnicești, adică să citească cele 7 Laude și alte lecturi duhovnicești, să facă metanii, să se roage cu metanierul, zicând rugăciunea „Doamne, Iisuse…” etc.

De exemplu, cineva poate să se ducă la biserică și să se împărtășească (la noi, la ora actuală, desigur, recomandăm împărtășirea numai din mâna preoților care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă și slujesc în noile condiții de prigoană – n.trad.), iar apoi să se întoarcă acasă și să se comporte precum fac pustnicii în chiliile lor.

Slavă Domnului, există și astăzi mulți astfel de oameni în lume, în fața cărora nouă, cei ce ne numim monahi, ne este rușine de noi înșine (pentru că uneori sunt mai sporiți duhovnicește, deși trăiesc în lume – n.trad.).”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/02/blog-post_757.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Foarte frumoasă emisiunea, în care au fost implicați: realizatorul, doi invitați mireni și Gheron Sava Lavriotul.

Părintele Sava abordează atât problemele etnice și geopolitice ale Greciei, cât mai ales pe cele religioase, arătând că „sinodul din Creta (iunie 2016) a fost unul tâlhăresc, că a fost trădată credința ortodoxă, că din dragoste adevărată am întrerupt pomenirea ierarhilor căzuți în panerezia ecumenistă, ca să renunțe la calea atee de a declara toate ereziile biserici și a nu huli astfel pe Dumnezeu. Nu ieșim din Biserică, ci ne străduim să ne facem datoria, să spunem adevărul, să trăim Ortodoxia așa cum ne-au învățat, prin propriul lor exemplu, toți Sfinții ei.”

La noi, trinitas – radio și tv – știe un singur lucru: să adoarmă conștiințele, singurele planuri urmărite de administrația patriarhală și de cele eparhiale sunt construirea de ziduri, acte sociale și strângeri de fonduri, de altfel bune oricând, dar lipsite de valoare atunci când dreapta credință este aruncată la gunoi exact de… paznicii ei.

Câtă rușine îndură acest popor, ca la praznicul Duminicii Ortodoxiei, an de an, să fie jecmănit, cu zâmbetul pe buze, pentru „binele” Bisericii. Adevăratul BINE al Bisericii este rodirea de Sfinți, viața morală a poporului, în frunte cu clerul ortodox.

Însă realitatea este sumbră: un neam care își ucide viitorul, prin pruncucideri, un neam care își ucide sufletul, prin abandonarea dreptei credințe, un neam care uită cine au fost strămoșii lui, un neam care se îndreaptă spre totalitarismul sistemului care ne vrea sclavi pecetluiți ai lui antihrist.

De aceea, în acest Post, poate mai mult ca niciodată, poate pentru ultima oară în vreme de pace, este nevoie de lacrimi pentru păcate și de curaj în mărturisirea ortodoxă.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Redacția

Neîncetat se cuvine a ne ruga Domnului, ca să ne arătăm mai presus de bântuirea dracilor. Că ne necăjesc nu numai când suntem în liniște în Casa lui Dumnezeu, mult se ridică asupră-ne și ne sfătuiesc să privim cu obrăznicie și fără sfială fețele fraților, ba și nălucirea faptei celei urâte o zugrăvesc întru noi, turnând în mințile noastre, ca o amestecare a gândurilor, și în acest chip ne opresc de la Tainele lui Hristos.

Dar prin păzirea ochilor și prin prin luarea aminte a gândului, cel înfrânat le va birui pe acestea, harul ajutându-l.

Cu câtă pază se cuvine inima și simțurile noastre a le păzi, că războiul nostru este mare și îndrăcirea dușmanului asupra noastră este multă. Dar nu se cuvine pentru aceasta să ne lepădăm de lupta noastră, ci gândurile vrăjmașului se cade a nu le face lucrătoare; și asa îl vom face pe el să crape.

Că știe Domnul pe cel ce ne necăjește pe noi și câte săgeți arzătoare aruncă în inimile noastre. Însă a celor ce bine se luptă este vrednicia, ca bine luând aminte să nu se lepede de luptă.

Că cel ce are pace cu patimile, de ce ar voi sa aibă război cu ele? Căci numai unde este vrajbă, acolo este și război și unde este război, acolo este și luptă și unde este luptă, acolo sunt și cununi.

Drept aceea, dacă cineva voiește să se izbăvească din robia cea amară a patimilor, acela să pornească război împotriva vrăjmașului.

Dumnezeului nostru slavă!

A fost publicată Enciclica ce va fi rostită în această Duminică, a Ortodoxiei, în Mitropolia de Pireu. Nu am tradus-o toată, ci am selectat ideile principale. Ea abundă de citate biblice și patristice, analizând foarte bine, în prima ei parte, noțiunile de: dogmă, credință, ortodoxie, ortopraxie etc.

Idei principale:

Dacă avem ceva cu care să ne mândrim, aceasta este Sfânta noastră Ortodoxie.

Însă credem cu fermitate că dacă noi toți, cler și popor, am fi cu adevărat ortodocși, nu ar exista nici măcar un eretic sau vreun păgân.

Suntem ortodocși, dar numai cu numele și în acte.

Ortodox nu înseamnă numai să avem acest nume, ci înseamnă hotărâre pentru împlinirea și respectarea legilor Domnului, a poruncilor Bisericii.

Devreme ce într-adevăr Ortodoxia este cea mai înaltă credință din lume, și faptele noastre ale ortodocșilor trebuie să fie superioare tuturor celorlalți oameni.

Sfinții Părinți spun: „viața întinată naște dogme greșite” și invers: „dogmele greșite duc la o viață vicioasă”.

Apoi mitropolitul Serafim de Pireu vorbește teoretic despre dogme și morală, despre ortodoxie și ortopraxie.

În epoca noastră se observă o atitudine extremă față de dogme, adică deplina indiferență față de ele. Creștinii trăiesc fără să se mai intereseze de dogme.

Dogmele exprimă viața Bisericii și sunt indicatori referitori la viața Bisericii.

Ereziile formulează învățături care vin în opoziție cu experiența vieții bisericești. Însușire specifică a tuturor ereziilor pe care le-a condamnat Biserica, este că ele puneau la îndoială în parte sa total adevărul restaurării omului în Hristos și adevărul îndumnezeirii omului. Însă, în felul acesta, ele puneau la îndoială natura și scopul Bisericii.

Este păcat să constatăm azi că omenirea se află într-un daltonism dogmatic și moral. Noua morală schizofrenică îi propune omului contemporan o nouă dogmă schizofrenică: faptul că poate uni în persoana lui elementele cele mai opuse, că poate fi și moral și imoral, bun și rău, drept și nedrept, păcătos și evlavios, ortodox și eretic, ecumenist și ortodox, mason și creștin etc.

Despre iconoclasm, papism și protestantism… dar și despre ecumenismul practic sau popular… – mai multe idei, foarte frumoase și cu suport biblic și patristic.

Finalul este minunat:

„Sfinții Părinți au stăruit și au rămas întotdeauna în acrivie. Căci acrivia în dogmă dă acrivie în morală, în viața duhovnicească. Numai acrivia în credință și în viață morală mântuiește. Cu aceste două aripi să zburăm spre cer.”

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/02/blog-post_937.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Concluzii:

1. Este o schizofrenie (izvorâtă din daltonism dogmatic – sau, mai pe românește: ORBIRE DUHOVNICEASCĂ), conform mitropolitului Serafim de Pireu, a considera că cineva poate fi ortodox și eretic în același timp, deci ideea „părtășiei la erezie”, adică a amestecului dintre ortodoxie și erezie este de domeniul… științei psihiatrice, desigur nu în sensul patologic al cuvântului (Doamne, ferește! Nimeni nu spune așa ceva!), ci în cel de graduală întunecare a minții celor care o propovăduiesc. Așa spune, iată, omul, ierarhul la care acești „părtași” țin și îl promovează cel mai mult.

2. Dacă numai acrivia mântuiește, cum se face că mitropolitul Serafim de Pireu nu face ABSOLUT NIMIC CONCRET, ca ORTODOPRAXIE – împotriva ecumenismului? Adică de ce se află în deplină comuniune cu ERETICII ECUMENIȘTI ?

3. Această Enciclică se va citi în Duminica Ortodoxiei a anului 2018. La aproape doi ani de la marea mârșăvie care a fost batjocorirea Ortodoxiei – oare ca sens al înțelegerii proprii a termenului de „ortodopraxie” de către participanți (?) – prin sinodul tâlhăresc din Creta, iar „LEUL” din Pireu nu mai spune ABSOLUT NIMIC despre acesta??? Bine spunea mitropolitul Bartolomeu Anania: nu mă numiți „leul din Ardeal”, că leul de obicei moare după ce îi cad tot dinții, de foame și de neputința de a se mai hrăni. Aici am ajuns???

4. Stimați filo-pireiști, aveți un „idol” care nu urmează acrivia Sfinților Părinți, promovează anumite persoane dovedite clar ca fiind calomniatoare și mincinoase, iar noi, cei care nu vrem să fim „duși cu zăhărelul” de asemenea pseudo-ierarhi suntem ÎNCĂ acuzați de schismă?

Doamne, ajută-l pe mitropolitul Serafim de Pireu

să împlinească

în mod REAL

ceea ce spune în propria lui

Enciclică la Duminica Ortodoxiei!

Redacția