Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 93: Istorisirea despre femeia desfrânată din Belgrad…

Astăzi un preot din Belgrad ne-a povestit o întâmplare neobișnuită referitoare la o femeie desfrânată de pe străzile Belgradului.

Într-o zi, cu puțin timp înainte de a se înnopta, această femeie desfrânată mergea pe drum spre „munca” ei. În timp ce trecea pe lângă o grădină, a văzut un om care se pregătea să se spânzure. Acesta a legat o frânghie de o creangă groasă a unui copac și apoi și-a trecut lațul făcut din ea după gât și s-a aruncat în gol.

Zveltă, femeia a sărit peste gard, și-a scos micul ei pumnal pe care îl avea în buzunar și a tăiat frânghia, astfel încât omul a căzut la pământ leșinat. I-a acordat primul ajutor, până când acesta și-a revenit. Atunci sinucigașul i-a spus:

– De ce ai făcut aceasta? Eu nu pot să mai trăiesc, nu am nicio soartă bună sub soare. Din pricina sărăciei mele am vrut să termin cu viața asta nenorocită.

Femeia a scos din buzunare toți banii pe care îi avea la ea și i-a dat bărbatului, promițându-i că îl va mai ajuta și cu alți bani, până când acesta își va găsi de lucru undeva.

Și femeia și-a continuat meseria ei imorală, iar o parte din câștigul ei din această meserie o dădea săracului, pentru ca acesta să se poată descurca.

Însă după șase săptămâni femeia a căzut la pat, grav bolnavă. I-au chemat un preot. Acesta a spovedit-o. În prezența preotului ea, care era deja pe moarte, a început să spună așa:

– O, îngerilor ai lui Dumnezeu, de ce ați venit la mine? Dar nu știți ce femeie întinată și păcătoasă sunt eu?

După puțin timp ea a strigat iarăși:

– O, Doamne Iisuse Hristoase, dar și TU ai venit la mine, păcătoasa. Din ce motiv m-am învrednicit eu de aceasta? Numai pentru că l-am scăpat pe săracul acela de la moarte? Vai de mine, nevrednica! O, cât de mare este mila lui Dumnezeu!

Spunând aceasta, și-a dat sufletul și fața ei a strălucit, ca și cum ar fi fost luminată cu o lumânare. Iată, ce înseamnă să salvezi sufletul unui om. Iată, cum o faptă de milostenie față de aproapele acoperă (și iartă) multe păcate!

(Sfântul Nicolae Velimirovici,

Emanuil (Cu noi este Dumnezeu),

Editura Hroes)

Sursa – https://apotihizousaekklisiaenerimo.blogspot.com/2020/05/blog-post_97.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

91. Nu suntem singuri, ci Dumnezeu este alături de credincioșii Lui fideli

Îngerul Domnului îl ajută pe Cuviosul Alipie să termine de pictat icoana Adormicii Maicii Domnului

Un creștin evlavios a cerut ca să se picteze icoana Adormirii Maicii Domnului de către Cuviosul Alipie. Promisese că va duce la biserică icoana cu ocazia praznicului Maicii Domnului, pe 15 august, și a cerut să fie gata icoana din timp.

Însă după puține zile Alipie iubitorul de Dumnezeu s-a îmbolnăvit grav. Plecarea lui din această lume se apropia. Astfel că îi era imposibil să împlinească cele cerute.

Creștinul respectiv s-a mâhnit foarte tare. A venit la Sfântul Alipie, care se afla în pat, în stare gravă, rugându-l să găsească o soluție astfel încât să fie gata icoana pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului.

– Nu te mâhni, fiul meu, i-a răspuns Sfântul Alipie, cu voce stinsă. Să ai încredere în Dumnezeu și în sfântă voia Lui. Icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se va afla la locul ei în ziua praznicului.

Mângâiat de cuvintele Sfântului, creștinul s-a întors bucuros la casa lui.

Cu toate acestea, când creștinul acela a venit în ajunul praznicului ca să ia icoana, a constatat că aceasta nu era terminată, în vreme ce Cuviosul Alipie se îmbolnăvise și mai tare. Dezamăgit, atunci acela a spus:

– Părinte Alipie, de ce nu m-ai anunțat în legătură cu starea sănătății tale? Aș fi găsit un alt pictor, care să îmi picteze icoana. Am promis că mâine o voi duce la biserică. Ce voi face acum? M-ai făcut de râs! Nu mă așteptam la așa ceva de la tine!

– Fiul meu, i-a răspuns Sfântul cu blândețe, oare din lene nu am pregătit icoana ta…? Să știi că Domnul poate și numai printr-un cuvânt al Lui să picteze icoana Maicii Lui. Eu desigur deja mă pregătesc să plec din această lume, așa cum mi-a descoperit Dumnezeu. Pe tine nu te voi lăsa însă mâhnit.

Cu toată promisiunea Sfântului, însă, creștinul a plecat tulburat.

Însă, iată! Peste puțin timp a intrat în chilia Sfântului un tânăr strălucitor și luminos. A stat în fața șevaletului și a început să picteze tăcut icoana Adormirii Maicii Domnului. Sfântul se uita la el cu atenție. Mai întâi tânărul a pus foiță de aur pe icoană. Apoi a început să aștearnă culorile cu o viteză uluitoare. În trei ore deja terminase de pictat icoana! Apoi s-a întors către Sfântul țintuit la pat și i-a spus:

– Părinte, îi lipsește ceva icoanei? Am greșit cu ceva?

– Foarte frumoasă icoană ai făcut, îngere al lui Dumnezeu, i-a răspuns acesta. Dumnezeu te-a ajutat să o faci minunată.

După aceasta pictorul trimis de Dumnezeu a luat icoana în mâinile sale și s-a făcut nevăzut.

Între timp, creștinul care comandase icoana nu a putut să închidă ochii toată noaptea, din pricina marii lui mâhniri. Se lumina de ziuă în 15 august, praznicul Adormirii Maicii domnului. Praznicul, din păcate, se va face fără icoana ei!

Dimineața creștinul s-a ridicat din pat cu inima plină de întristare și s-a dus la biserică. Încă nu se luminase bine de ziuă. A fost primul care a ajuns la biserică. Putea să plângă nederanjat de nimeni acolo pentru neîmplinirea făgăduinței lui.

Însă de îndată ce a intrat în biserică, ce să vadă?! Icoana, foarte frumoasă și strălucitoare, era așezată pe analogul (suportul) ei!

Doamne, miluiește! a strigat acesta și a căzut la pământ, crezând că are o vedenie. Însă cu cât trecea timpul începea să se convingă de faptul că icoana era adevărată.

Cu frică și cu cutremur și-a adus aminte de certitudinea Cuviosului Alipie și de încredințarea că icoana va fi gata pentru sărbătoarea Maicii Domnului.

Plin de evlavie s-a ridicat și s-a întors acasă, ca să îi anunțe pe membrii casei lui și toți au alergat cu mare bucurie la biserică, ținând în mâini lumânări și tămâie. S-au uitat la icoana care strălucea ca soarele, atât de mult încât nu puteau să se uite direct la chipul Maicii Domnului. Au căzut la pământ și s-au închinat Preacuratei, tremurând de emoție.

După terminarea slujbei, acel creștin evlavios a venit la starețul Lavrei Peșterilor și i-a povestit minunea. S-au dus apoi împreună la fericitul Alipie. Starețul l-a întrebat:

– Părinte Alipie, cum și de către cine a fost pictată icoana comandată de acest om?

Acesta le-a povestit atunci cele întâmplate.

– Îngerul Domnului a făcut-o, a spus el. El a dus icoana la biserică. Și uite! Același înger stă acum aici lângă mine, așteptând porunca Domnului, ca să ia sufletul meu. Îl vedeți? Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Și cu aceste cuvinte Cuviosul Alipie și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sursa – https://apotihizousaekklisiaenerimo.blogspot.com/2020/05/blog-post_14.html

traducere din limba greaă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 89: Deci, să o luăm la fugă… dar nu în jurul cozii…

Recomandăm acest articol:

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/antioxidantul-minune-care-combate-coronavirusul-corpul-il-elibereaza-in-mod-natural-in-anumite-conditii.html

Combinați sfaturile de mai sus cu închinăciuni, metanii și alergare întru ajutorarea aproapelui. Mai presus de orice antioxidant este anti-păcatul, adică a face voia lui Dumnezeu, care este SFÂNTĂ. Ori nimic sfânt nu întinează, ci sfințește!

Redacția

88. Două poze cât o mie de cuvinte…

Ia să vedem, ce face coronavirus-ul să fie atât atât de periculos?

Skay, Star, Mega… (nume de televiziuni)

Este greu să fii om cu adevărat? Hai să încercăm. Nu avem absolut nimic de pierdut, din contră…

Redacția

Episodul 86 al Campaniei ortodoxe „Sunt sănătos, mulțumesc Domnului”: O femeie medic din Germania care a înțeles înșelătoria acestei pseudo-pandemii

O femeie medic care a înţeles înşelătoria acestei pseudo-pandemii

Dr. Katrin Korb (Germania)

De la începutul acestei crize de coronavirus, noi am fost „ţinuţi” într-o stare de şoc cu mesaje terifiante. Guvernele noastre spun că există un nou virus atât de periculos încât milioane de oameni vor muri,  dacă nu ne protejăm!

„Noi ştim ceea ce este mai bine pentru voi, căci noi avem experţii!”

„Voi înşivă nu puteţi să luaţi decizii, sunteţi prea stupizi pentru asta; trebuie să vă izolăm, să suspendăm drepturile voastre și să vă reducem la tăcere cu o mască. Dar aceasta este pentru protecţia voastră!”

„Noi vă producem frică atât de mult în fiecare zi, cu bilanţuri oribile, încât nu ajungeţi să vă întrebaţi dacă este exact (adevărat).”

Mantra autorităţilor este: numai când vom avea vaccin ne putem întoarce, altfel spus, numai un vaccin poate să ne redea drepturile fundamentale.

În această săptămână, doamna von den Leyen (UE) a adunat 7,4 miliarde euro pentru dezvoltarea și distribuirea unui asemenea vaccin. Germania a contribuit deja cu suma de 525 milioane euro.

În mod normal, dezvoltarea unui astfel de vaccin durează ani, pentru că este nevoie să se facă anchetele de securitate. Noul virus din familia Corona a fost descoperit cu mai puţin de 6 luni în urmă, dar experienţele cu „MRNA” sunt deja în experimente pe oameni.

Acestea sunt materiale genetice necunoscute, care vor fi injectate în celulele noastre. Nu este nevoie sa fii doctor pentru a avea un sentiment sinistru apropo de asta. Eu nu voi fi vaccinată, nu voi face vaccin copiilor mei si voi îndemna pe toți pacienţii mei să nu o facă!

Paragraful din Constituţie nu specifică dreptul la sănătate, ci cel la integritate fizică. Este o mare diferenţă, deci nu există dreptul la sănătate!

A fi bolnav face parte din viaţa noastră umană, dar nimeni nu ar trebui să ordone răni fizice, chiar cu un vaccin îndoielnic. Noi suntem cei care plătim pentru asta. Noi plătim deja pentru impactul ştiinţific și social al carantinării. Taxele noastre sunt cheltuite pentru asta. Şi un vaccin trebuie să fie finanțat cu bani din taxele noastre!

Deja 525 milioane euro, bani germani şi este cu siguranță numai începutul. Suntem întrebaţi dacă vrem să facem aceasta? Nu! Suntem întrebaţi dacă vrem să plătim pentru carantinare? Nu!

Toţi aceşti bani, taxele pe care le-am plătit, vrem să fie cheltuite pentru alte lucruri: pentru buna educaţie a copiilor noştri, pentru dezvoltarea noilor tehnologii privind mediul înconjurător, pentru salarii decente, pentru funcţionarii care au profesii „vitale”, pentru imigrarea persoanelor care au fugit de război, pentru sport, cultură etc. Lista este fără sfârşit. În rezumat, pentru lucruri care redau și conservă (păstrează) oamenii foarte sănătoşi. Dar cu aceasta nu există profit (pentru unii, ca cei din industria pharma…).

Noi suntem într-o criză. Care este calea pentru a ieşi din această criză?

Victoria asupra fricii este calea pentru a ieşi din această criză, persoanele care pot să gândească prin ele însele, să fie creative, să aibă responsabilitate pentru ele însele, care lucrează asupra propriei lor sănătăţi şi de asemenea a sănătăţii lumii noastre. Soluția sunt oamenii care sunt pozitivi, care au prieteni, care iubesc viaţa, nu devin bolnavi cu ușurinţă. Şi dacă ei devin bolnavi, eventual ei se unesc cu moartea, știind că viaţa în această lume se va termina și sunt în pace (împăcaţi cu aceasta).

Voi nu aveţi nici o putere asupra acestor persoane. Voi nu puteţi înspăimânta astfel de persoane. Acest corp nu a fost decât împrumutat, într-o zi eu îl voi returna (adică el se va întoarce din pământul din care a fost creat de Dumnezeu – n.n.). Dar atât cât trăiesc în acest corp, atât cât simt, gândesc și acţionez, el va fi corpul MEU, sunt responsabilă de asta și nimeni altcineva! Este corpul MEU, pe care îl voi trata cum gândesc eu, într-un mod bun.

Eu nu vreau să mă întorc la vechiul normal. Eu doresc un nou normal mai bun, cu oameni liberi și autodeterminaţi, care sunt responsabili de ei înşişi.

Eu cred că mulţi dintre noi suntem aici împreună (la adunarea din fața spitalului, unde doctorița vorbea) cu aceeaşi dorinţă. Aceasta îmi dă speranţă și vă mulţumesc.

Varianta pdf a transcrierii în limba română:

O femeie medic care a inteles inselatoria acestei pseudopandemiix

traducere din limba franceză de

prof. Mihaela Cristina Popa