Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Trei reguli importante în viață

Traducere:

1. Dacă nu te duci dincolo de ceea ce îți dorești (de punctul respectiv), nu o vei obține niciodată.

2. Dacă nu întrebi, răspunsul va fi întotdeauna nu (adică nu vei rezolva nimic).

3. Dacă nu faci un pas înainte, vei rămâne întotdeauna pe loc (iar pentru cine stă tot pi loc, pi loc,pi loc… nu întotdeauna răsare busuioc!).

Redacția

Copilașii au cuvântul…

„În realitate, ei nu te vor pe tine. Pe mine mă vor. Nu-i lăsa! Apără-mă!”

Și pentru că este vară…

„Mamă, ce cald este afară…!”

Post cu folos!

Redacția

Schimbă bastonul!

Sfântul Nicolae Velimirovici:

„Când omul trece pragul doctorului, el lasă toată mândria înaintea ușii, pentru ca să o ia din nou la întoarcerea printre oameni.

Când omul merge la Spovedanie trebuie să își lase toată mândria înaintea ușilor bisericii. Fericit va fi de și-o va uita acolo la întoarcerea printre oameni.

Să dea Domnul ca la ieșirea din biserică să schimbe bastonul și în locul mândriei să ia smerenia, ca sprijin în viață.”

(în lucrarea „Gânduri despre bine și rău”,

Editura Predania, 2009, p. 106)

Starețul Tadei de la Vitovnita: din cartea „Pace și bucurie în Duhul Sfânt”

„Iată, există un computer care are multe informații – înghite multe, înghite totul. Se spune că i se zice „Fiara,” dar computerul care este înlăuntrul nostru este mult mai precis decât cel material.

– Computerul nostru este curățit?

– … și ecranul este spart! Nu vedem nimic, totul pare întors invers. Dacă am fi pașnici, liniștiți, lipsiți de viclenie, simpli și neîmprăștiați, ecranul nostru ar fi cu totul curat și nu ne-ar trebui nici o legătură radio, nici telefon, nimic – am putea să vedem la depărtare și în afara galaxiei, nu numai pe fața pământului! Omul ne trimite gândul, iar noi de îndată primim „legătura” și vorbim!

– Părinte drag, credeți că așa ceva este lesne și cu putință de împlinit într-un mediu urban?

– Multe se pot face, numai că puține sunt sufletele smerite și blânde, care vor să ierte totul din inimă și care se roagă la Dumnezeu să pună stavilă răului! Puține sunt astfel de suflete… Dacă ar fi îndeajuns de multe suflete smerite și blânde, răul nu ar birui.

Acum se vrea ca neamul omenesc să se unească în „(noua) ordine mondială.” Dar nici măcar Europa nu se poate uni! Iar ei se miră cum de nu este cu putință, deși slujesc cu atâta credincioșie diavolului.

Diavolul însuși se plânge că nu poate împlini planul și dorințele lor drăcești – și asta, din pricina ortodocșilor! … deși noi, ortodocșii, ne-am îndepărtat foarte mult de la bine și adeseori suntem mai nelegiuiți decât politeiștii și necredincioșii, deși ne numim creștini.

Așadar, noi suntem așa, dar totuși sunt printre noi suflete smerite și blânde, care se roagă necurmat lui Dumnezeu, ca Domnul să stăvilească răul.

Și, pentru astfel de suflete dreptslăvitoare (ortodoxe), nu numai din punct de vedere fizic, ci și rațional-cugetător, nu se îngăduie împlinirea acestui plan.

Aceste suflete sunt smerite și blânde; neîntrerupt se roagă lui Dumnezeu; nu știu să se mânie; nu se jignesc; pe toate le iartă. Noi îi ocărâm, ne supărăm pe ei, îi lovim, iar ei nu se mânie. Iată, din pricina unora ca aceștia și a copiilor nevinovați, soarele strălucește și Domnul ne binecuvântează!”

Rugăciune către Domnul…

Doamne, obișnuiesc să Îți mulțumesc pentru darurile Tale unice, deosebite și neașteptate. În această seară Îți voi mulțumi pentru cunoscutul, simplul și zilnicul dar al somnului.

Însă oare cumva acesta nu este dintre darurile deosebite dumnezeiești?

Câți oameni priveghează în acest ceas… Dacă aș putea să îi număr…

Alții nu au pat în care să doarmă, pentru că o nenorocire i-a aruncat pe drumuri, alții nu au liniște și datorită mustrărilor de conștiință nu pot să închidă un ochi.

Alții nu se simt în siguranță, pentru că locul unde ei locuiesc se află într-o zonă cuprinsă de război, iar alții nu dorm pentru că li s-a dat un ghimpe în trup, încercarea insomniei sau vreo boală gravă care îi chinuie.

Alții nu dorm pentru a ticlui moduri de a câștiga mai mulți bani, iar alții alcătuiesc planuri criminale și vrăjmașe.

Doamne, Îți mulțumesc pentru scumpul și de marele preț dar al somnului, un dar pe care l-am considerat obișnuit și comun fiecărui om, însă din păcate nebunia vremurilor noastre l-a făcut să fie atât de rar…

Îți mulțumesc pentru somnul netulburat pe care mi-l dăruiești.

Pomenește, Doamne, și pe cei care în această noapte nu vor dormi. Amin.