Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 54: Sfânta Împărtășanie și bunicuța Spiridoula

În această perioadă nu sunt puțini cei care provoacă sau cel puțin se străduie să provoace (jignească, hulească) cele sfinte ale credinței noastre ortodoxe. Prin cele ce spun lasă să se răspândească diferite idei legate de Taina Sfintei Împărtășanii.

Însă nu puține sunt mărturiile păstrate în viața și în operele Sfinților Părinți că în ceasul Sfintei Liturghii vedeau ceea ce se întâmpla acolo cu adevărat. Adică nu vedeau doar pâinea și vinul care doar ar simboliza Trupul și Sângele lui Hristos, ci vedeau pe viu în fața lor în Sfântul Potir că este Trupul (Carnea) și Sângele lui Hristos, pentru că Sfântul Duh Se coboară peste Sfânta Masă și preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Hristos.

Dacă fiecare dintre noi ar vedea însă aceasta clar cu ochii săi, așa puțin credincioși cum suntem, cine s-ar mai împărtăși? Cine s-ar mai face unul cu Cel Unul (s-ar uni cu Unicul)?

Însă în afară de Sfinții Părinți nu puțini sunt cei care au văzut această minune și au consemnat-o, dar și alții au trăit evenimente minunate legate de Sfânta Împărtășanie.

Așadar, în urmă cu aproximativ 17 ani, în satul Gavalu, care se află aproape de Lacul Trichonida (în Grecia, la aproximativ 85 km nord de orașul Patras – n.n.), am văzut și am trăit un eveniment minunat, pe care puțini îl știu, dar probabil că a venit momentul ca să vi-l împărtășesc.

Bunica mea, Spiridoula D. Karahaliou, a fost o bătrânică credincioasă și smerită, cu o inimă bună, a fost trecută prin greutățile vieții în deceniile anterioare, iar în ultimii ani suferea de diferite boli, unele de multe timp, fapt însă de înțeles pentru o persoană trecută de 80 de ani, ar putea spune cineva și sunt de acord cu aceasta.

(Lacul Trichonida – văzut din aer și un apus de soare văzut de pe malul lui)

Datorită greutăților și vieții grele cu munca la câmp și îngrijirea oilor, i se încovoiase trupul. Ar fi putut să fie comparată cu icoanele Sfântului Serafim de Sarov, în care și acesta este înfățișat încovoiat de spate, cu un bastonaș în mână. Cam așa și bunica Spiridoula, se învârtea prin casă și singurele cărți pe care le citea erau niște cărticele cu Viețile Sfinților, în timp ce nu se oprea din a o sfătui pe mama mea (fiica ei) să ne pună pe noi, fiii ei, să ne rugăm și să facem metanii.

Plinirea vremii însă sosise sau mai bine spus se apropia. Bunicuța Spiridoula cea mult pătimitoare de atâtea boli a început să nu se mai ridice din pat și să fie chinuită și de alte boli, în timp ce a început și o formă de demență până acolo încât la un moment dat nu mai putea decât doar să se ridice drept în pat și nimic mai mult.

Era o dimineață destul de rece când bunicul nostru, Spiridon E. Karahalios, ne-a dat telefon și ne-a spus că bunica nu se simțea deloc bine. Cu toate că s-a trezit, nu își deschide deloc ochii  și nu reacționează la nimic, iar doctorul din sat, care fusese anunțat, spunea că probabil până acolo a fost aprinsă candela vieții ei.

De îndată a fost anunțat și părintele Hristofor, parohul din Gavalu, ca să vină și să o împărtășească, în timp ce și noi am plecat spre sat. Când am ajuns, am văzut-o cu durere pe bunica, pe care o ridicaseră în șezut în pat și era învelită cu pături, lângă șemineu, ca să nu răcească.

Orice i-am spus, nu am primit niciun răspuns. Iar ochii ei erau complet închiși, ca și cum ar fi fost într-o stare de comă, ca și cum nu se trezise, nu știu cum să exprim exact în cuvinte starea ei.

Sfânta Sophia din Klisoura (o bunicuță simplă și sfântă)

Noi, nepoții, eram foarte mâhniți și încercam să o facem să reacționeze, vorbindu-i, pentru că și în momentele de demență, pentru că eram nepoții ei iubiți, ne recunoștea, dar acum nu am primit niciun răspuns, nu a avut nicio reacție. Era ca un om viu-mort.

S-a auzit soneria și s-a deschis ușa, iar părintele a intrat în cameră în tăcere, cu Sfântul Potir în mâini și în timp ce intra pe ușa camerei, care era la aproximativ 1, 5 metri de patul în care ședea bunica Spiridoula, deodată ochii bunicii s-au deschis.

Avea acum ochii larg deschiși, după ce ore întregi nu i-a deschis deloc, însă acum i-a deschis, când preotul a intrat în cameră cu Sfântul Potir.

Dar nu numai ochii i s-au deschis și au început să strălucească de bucurie, dar bunica însăși se străduia să se ridice din pat în timp ce preotul se apropiase de ea, ca să îi sărute mâna și făcea diverse mișcări ca să se ridice, în timp ce preotul a rupt tăcerea și a zis: mătușă Spiridoula, nu te ridica, nu îți fă griji, totul este în ordine, stai așa cum ești, nu este nici o problemă…

Și atunci bunicuța s-a liniștit și a stat așa până s-a împărtășit cu Preacuratele Taine, iar apoi ochii ei au strălucit zile întregi, în timp ce până atunci nu se mai întâmplase niciodată așa ceva. Această întâmplare nu am văzut-o numai eu, ci toată familia noastră, chiar și preotul… desigur preotul văzuse destule cazuri asemănătoare și nu a fost foarte impresionat…

Și au trecut apoi doi ani până când bunica Spiridoula, atunci când nimeni nu se aștepta, a plecat în înălțime, la Cel pe Care Îl iubea așa de mult.

Mai mult, în ziua plecării ei la Domnul, era în luna noiembrie, a început să plouă torențial și prognoza meteo era că în toată țara s-a așternut un val de vreme rea. Însă dimineața, cu puțin înainte ca părintele să vină acasă, ca să facă slujba panihidei și să o însoțească apoi la biserică, ploaia a încetat și a ieșit soarele, ca și cum ar fi fost o zi de vară și vremea aceasta a ținut până ce s-a terminat înmormântarea, după care din nou a început furtuna (vremea rea), care desigur nu se oprise în zonele din jur.

Minunile care se petrec zilnic sunt multe și desigur unele dintre ele nu sunt făcute cunoscute. Multe însă învață lucruri bune și ajută. Și multe dintre ele au legătură cu Sfânta Împărtășanie.

Sunt mii referirile la astfel de minuni, petrecute în spitale, cu muribunzi și cu grav bolnavi. Sfânta Împărtășanie constituie esența vieții liturgice a creștinilor ortodocși. Chiar și dacă unii nu credeau în Hristos, până de curând nimeni nu ajunsese în punctul de a huli această Sfântă Taină (așa cum se întâmplă acum cu disputa cu lingurița și cu virusul, dar și cu împărtășirea la cutiuță, fără preot, în stilul sectei macaro-niliste de la Oituz – n.trad.)…

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Sursa – https://www.romfea.gr/diafora/36928-ena-thaumasto-gegonos-me-tin-theia-koinonia-stin-gabalou-aitoloakarnanias

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 51: „Anatomia unei crize” (Jean-Dominique Michel – elvețianul este unul dintre cei mai mari specialiști mondiali în sănătate publică, antropolog și epidemiolog recunoscut pretutindeni)

Hristos a înviat!


Mulțumim doamnei profesoare Mihaela Cristina Popa, care deși pensionară, are duh veșnic tânăr în Hristos. A tradus ideile principale ale acestui interviu. Le oferim și aici pe larg, la final este și un pdf cu varianta aranjată frumos în pagină, iar pe youtube am reîncărcat acest interviu și am pus și acolo textul de mai jos (câteva idei, căci nu ne-au lăsat să punem la descriere decât maxim 5.000 de caractere).

Anatomia unui dezastru

Interviu -26.04.2020 cu Jean-Dominique Michel

Motto: „Epidemia aceasta avea vocaţia de a fi una banală. Suntem acum pe cale de a o transforma într-o tragedie.”

Cuvintele lui Jean-Dominique Michel pot să şocheze sau să liniştească. Genevezul este unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în sănătate publică, este antropolog şi epidemiolog recunoscut la nivel mondial. Articolul publicat în data de 26 aprilie 2020 se numeşte „Anatomia unei crize” (care deja în data 6 mai 2020 a adunat peste 534.000 de vizualizări – deci va fi imposibil de cenzurat) şi se referă la aşa-zisa pandemie de coronavirus, prin care trece lumea astăzi.

Gripa din fiecare an a generat asupra populaţiei o stare de teroare, care de această dată a fost amplificată prin mass-media; „din fericire am putut să-i punem în carantină”, „vai, cât a crescut numărul morţilor”!

Caracteristicile acestui episod de COVID-19 din punct de vedere al contagiozitaţii, al periculozităţii și al letalităţii sunt exact ale unei gripe sezoniere, nici mai mult, nici mai puţin. Acest lucru este liniştitor.

În discursul din partea autorităţilor s-a făcut din aceasta o catastrofă apocaliptică, făcându-se referire la numărul morţilor.

O întreagă epidemiologie arată că s-a procedat invers de cum trebuia să se acţioneze, respectiv la izolarea oamenilor în case. Autorul articolului numeşte aceasta „o politică sanitară imbecilă şi letală”. Se poate afirma că morţii de COVID-19 sunt morţi „politici”.

J.D. Michel a contractat el însuși COVID-19 şi s-a autoizolat, apoi s-a tratat la domiciliu, procurându-şi în mod clandestin medicamentul care în mod ipotetic i-a salvat viaţa. El a studiat în felul acesta boala din interior. Medicamentul folosit- hidroclorochina– interzis în Elveţia într-o manieră scandaloasă, afirmă autorul.

Daca ţi se interzice să gândeşti, pentru a te supune autorităţilor, ai de a face cu un nonsens din punct de vedere al ştiinţei. Ştiinţa înseamnă să te informezi, să studiezi, să compari, să analizezi situaţiile, datele.

Antropologul s-a ridicat împotriva „prescripţiei criminale” a medicamentului „plaquenile”, cu care nu a fost de acord. Articolul pe care l-a publicat în 18 martie 2020, în care s-a ocupat prima dată de COVID-19, a fost tradus în mai multe limbi, în toată lumea.

El a analizat epidemia frontal, contrastând, adică prin analiza contrastelor, căci el precizează că este epidemiolog al maladiilor netransmisibile. Face afirmaţia că a fost scandalos din partea colegilor care nu au afirmat evidenţele, făcându-se doar propaganda autorităţilor. S-a constatat o interdicţie a oricărei dezbateri, a oricărei reveniri asupra problematicii. Concluzia este o „tăcere asurzitoare” din partea celor care trebuiau să participe la dezbateri. Epidemiologul elvețian se referă la prof. Raoult, a cărui valoare în cercetările asupra tratamentului de COVID nu se recunoaşte.

În Franţa nu există media independentă, libertatea cuvântului nu mai există, deci presa nu mai există.

S-a basculat în faţa populaţiei un număr de cazuri care a creat panică. Se aminteşte Coreea de Sud cu un numar de morţi 4 / un milion. Dacă s-ar fi procedat corect, cu seriozitate, s-ar fi evitat dezastrele și morţii care au existat. El afirmă clar că este vorba de „perversitate” în a prezenta situaţiile.

În Elveţia s-a procedat într-o manieră mai blândă decât în Franţa, nu s-a creat panică, dar s-a ajuns la acelaşi rezultat, cu distrugeri, cu morţi.

Când vorbim despre o responsabilitate politică, constatăm ca deciziile luate nu au fost din cele mai corecte. Este intersant de făcut „anatomia unui dezastru”: începând din 2000 au existat mai multe epidemii anual – gripa aviară, gripa porcina, Ebola etc. Când strigi mereu: „lupii, lupii”, dar tu nu faci nimic, nu iei măsurile potrivite, se ajunge la dezastre, la atâţia morţi. S-au luat măsuri ca: privarea de libertate a persoanelor în vârstă, ceea ce este un lucru incorect. Compară cu ceea ce s-a întâmplat în Germania, care a luat lucrurile în serios, au gestionat mai bine epidemia, au paturi în spitale, au existat materiale sanitare de protecţie a celor care au îngrijit bolnavii și de aceea rezultatele sunt mult mai bune, nu există atâţia morţi ca în Franţa. La fel de bine s-a procedat şi în Singapore şi în Coreea de Sud.

Se probează o incapacitate de contrapolitic, de a acţiona corect, dar nu în concordanţă cu ce impune guvernul, politicul, autorităţile – o incapacitate de a recunoaşte erorile.

Următoarea întrebare care i se adresează lui J.D. Michel se referă la rolul O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății)

Răspunsul: aceasta a avut „rolul de a urla la lupi cât mai tare posibil”. Această organizaţie a deformat mult lucrurile, lipsindu-le rigoarea intelectuală. Există oameni plătiţi gras care să respecte politica acestor organizaţii, să analizeze datele aşa cum le doresc ei. Bill Gates este unul dintre finanțatorii acestei organizaţii – 60% dintre medicii din Elveţia au legătură cu industria farmaceutică şi cu companiile petroliere. Pentru această organizaţie există alte interese decât binele comun.

Antropologul aminteşte în legătură cu difuzarea prosperă a COVID-ului de parametri geoclimatici: în ţările cu temperatură 5-11 grade C şi mai puţină umiditate, riscul propagării este mai mic.

Alt tip de parametri din punct de vedere al populaţiei – relaţional se referă la ţările occidentale, unde a existat atitudinea de a banaliza, a dramatiza fără a da rezultate în cercetare. El numeşte aceasta „imbecilitate tehnică”. Aminteşte aici intubarea pacienţilor, pe care nu o consideră o practică indicată, corectă. Constată în aceste ţări existenţa unei „slăbiciuni de a gândi”, să nu-şi pună întrebări, să nu îşi coboare inteligenţa la cel mai jos nivel, să nu gândească. El numeşte asta „un delict de esenț”

În Elveţia s-a ajuns să se compare COVID-ul cu o altă maladie, de exemplu cu gripa sezonieră. S-a ajuns la crearea unei psihoze colective, generale. Ce este o psihoză? O distorsionare afectivă, emoţională, cognitivă, pentru a pierde contactul cu realitatea.

Delictul despre care vorbeşte el este dilema autorităţilor: „cum să panichezi oamenii, cum să ajungi la o stare de panică fără a le da impresia că îi panichezi, cât de mult poţi să îi panichezi”, să schimbi o cunoaştere eronată este dificil – se ajunge la un atac fizic.

Politica procedeaza invers, ajunge la sterilizarea gândirii. Nu ţine seama de poluarea atmosferică; mii de persoane mor în Elveţia şi în Europa anual din cauza acestei poluări, dar se constată dezinteresul guvernelor faţă de această realitate.

Antropologul vorbeşte despre absenţa unei politici de stat pentru a proteja populaţia – „o minciună de stat”. Nu există o politică de stat pentru sănătate. Se moare anual datorită poluării populaţiei cu particule fine, plămânii oamenilor sunt infestaţi cu aceste particule. Astfel sunt decizii politice aberante, dezinformante, care modifică adevărul.

Politica de stat a guvernelor reprezintă o manieră de a repara „dezastrele” şi nu a căuta evitarea apariţiei unor maladii. Aşa s-a transformat această situaţie în tragedie, s-au luat decizii politice aberante, ceea ce a dus la dezinformarea populaţiei, la inducerea panicii, ceea ce conduce la dezastru, nu la vindecarea populaţiei.

Dezbaterea nu este posibilă – falsificarea rezultatelor cercetării este 100% demonstrată. Întrucât se refuză demersul ştiinţific, al cercetării, se ajunge la absurdul ştiinţei. Datorită politicii autorităţilor avem de a face cu o „impostură intelectuală”.

Ar trebui să existe un plan de combatere a maladiilor, dar ce avem în schimb? Cei care sunt puşi să guverneze sunt de fapt „o cohortă de matematicieni, de modelizatori – des geeks”, care îşi petrec viaţa în faţa calculatoarelor, construind lumi care nu există. Trebuie să existe dezbateri bazate pe contraste ale inteligenţei colective, să fie angajaţi specialiştii, persoanele care au competenţe ştiinţifice,intelectuale, specialişti mondiali.

Nu trebuie să se recurgă la izolare totală, asa cum s-a procedat. Izolarea era necesară să se facă, dar doar a persoanelor bolnave şi să li se aplice tratamentul cu hidroxiclorochină.

Procedeul izolării totale in case este foarte toxic pentru sănătate, este o prostie, o specie de pasivitate a autorităţilor. Nu poţi să afirmi „că nu avem certitudinea vindecării sau că nu va mai reveni virusul”. Nu există certitudine în ştiinţă, afirmă antropologul J.D. Michel.

În două săptămâni epidemia dispare, dacă sunt luate măsurile corecte. A distruge legăturile sociale din-tre oameni reprezintă o măsură abominabilă pe plan etic.Este o dictatură sanitară instalată. Fascismul se întoarce, „este la noi acasă”.

Legăturile sociale reprezintă „inima sănătăţii noastre”. Prin măsura adoptată s-a creat un atac inalie-nabil la adresa libertăţii individului. De aici au decurs şi consecinţele sociale, neliniştile din punct de vedere economic. Distanţarea socială produce consecinţe psihice majore, chiar sinucideri.

Ceea ce am avut şi am trăit este o gripă ușoară 90% – „une grippette”, care s-a amplificat de către cei menționați mai sus (mass-media, guverne) la aceste cote nebănuite.

Săptămâna aceasta va apărea cartea semnată de Jean Dominique Michel, care este rezultatul cercetărilor în urma a sute de analize asupra îmbolnăvirilor cu COVID.

Concluzia: „ se moare pentru ca se vrea” (la nivel oficial).

„Un virus nu este o fiinţă vie”, este misterios, noi avem nevoie de microbi. 80% din populaţie sunt purtători ai virusului herpes, de exemplu. Virusul COVID-19 este puţin periculos, oamenii trebuie să ştie asta!

Câteva concluzii trase de acest epidemiolog:

– „discursul oficial legat de media este un soi de propagandă”;

– „eu văd acolo o delicvenţă etică, dar şi intelectuală şi filosofică a civilizaţiilor noastre. Din acest punct de vedere eu aş putea spune că COVID este un revelator al incoerenţelor noastre, incoerenţe fatale”;

– „odată ce s-a generat o stare de panică, este foarte dificil pentru noi să schimbăm o cunoaştere eronată”. S-a văzut o împiedicare de a acţiona, mergând spre sterilizarea gândirii şi o denigrare a realităţii.

Concluzia finală: „expunerea masivă a populaţiei adevăraţilor factori de risc, care sunt poluarea, stresul şi sedentarismul s-a regăsit în COVID-19.”

traducere din limba franceză de

prof. Mihaela Cristina Popa

Varianta pdf (vă rugăm, dacă binevoiți, să o descărcați, să o listați, multiplicați și împărțiți la cunoscuți și necunoscuți, făcând astfel un lucru bineplăcut lui Dumnezeu):

Anatomia unui dezastru

Redacția

50. De ce anume se tem demonii?


Dacă intrați pe youtube, la descriere veți găsi și traducerea integrală a celor din materialul video.

Pentru siguranță punem și aici cele traduse:

Sfântul Iacob Tsalikis din Evvia

„Auziți, doamna Meletia, fiica mea duhovnicească, pe noi ne sprijină rugăciunea, fiica mea… și postul… și smerenia și Dumnezeiasca Împărtășanie.

Se spune că l-au întrebat pe păstor, pe episcop, pe patriarhul Rusiei:

Preasfințite, l-au întrebat doi jurnaliști, pe dvs ce vă sprijină, pe voi, pe preoți și pe creștini?

Sfânta Împărtășanie.

Ați auzit, fiii mei? Știți ce zice diavolul? Că nu se teme de nimic! Desigur, însă, se teme de smerenie, de post nu se teme! De priveghere nu se teme diavolul, de nimic din acestea nu se teme! Însă noi, fiilor, trebuie s respectăm acestea (postul, privegherea), pentru că dacă ne găsește (diavolul)… nepregătiți, poate să intre în noi.

Diavolul a zis: Nu mă tem de nimic decât de ceea ce mănâncă preoții duminică în biserică! Adică de Dumnezeiasca Împărtășanie!

Auzi, fiul meu, ce a spus satana? Nu spun eu acestea, mă iertați, eu sunt neștiutor, nu am școală… dar, mă iertați, acestea le spun oameni educați, cu școală, dar o spune și Dumnezeu Însuși și o spun, mă iertați, și demonizații înșiși.

Măi, Iacobe, nu se teme diavolul de nimic decât de ceea ce mâncați în biserică!

Ce mâncăm noi în fiecare duminică în biserică? Dumnezeiasca Împărtășanie, adică Trupul și Sângele lui Hristos!

Căci spune (Hristos): Cel care mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: să ia aminte cei care „se împărtășesc” la cutiuță, singuri, acasă, fără preot, fără spovedanie, în stilul sectei macaro-niliste de la Schitul Oituz.

46. Un alt fel de… zoo

Recomandăm:

http://www.ziare.com/life-style/animale/animalele-au-invadat-orasele-golite-de-oameni-imagini-pe-care-le-putem-vedea-o-data-in-viata-foto-galerie-video-1605961

Alte informații la adresa articolului de mai sus. Cu adevărat s-a ajuns aici… pentru păcatele noastre:

Dar să luăm aminte la două lucruri:

Cu urări de bine:

Redacția

Episodul 40: Cu rugăciunea inimii… spre rădăcinile neamului nostru

Hristos a înviat!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția