Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Iată ce înseamnă… părtășia la erezie:

Întrebarea este simplă: cum se simte acel cuțu: oaie sau berbec? Mai știe el ce e ”de capul lui”?

Cam așa este și cu părtașul la erezie: este doar un biet om gâtuit… de alții, dar AFUNDAT în erezie.

De asemenea, am primit de la cineva acest link.

Slujește patriarhul Kiril, eretic ecumenist (biata slujbă nu are nici o vină că a ajuns pe ”mâna” lui; deocamdată poporul nu sesizează nimic, totul… pare la fel, cine să se mai gândească la dogme). Și luăm aminte că de la Sfânta Ortodoxie se merge, prin ”părtășie” cu erezia (adică prin ecumenism) spre tipul de ”slujire” (a cărui dumnezeu oare?) din materialul filmat.

Dar iată că există și soluția ieșirii din erezie: oaia neagră (pentru ceilalți: cine ești tu, te-ai trezit să spui adevărul etc) a întrerupt pomenirea, a ieșit hotărâtă din părtășia cu ereticii, adică DIN EREZIE.

Așa că se poate, numai să vrem!

Măcar să fim ”oi negre” (pentru ecumeniști), dar mioare ale lui Hristos !

Să ne ferim de oricine arată așa:

Într-o bisericuță, cu câțiva oameni în ea, cu foarte puține posibilități de a oferi ceva, chiar și în această situație are loc o mare misiune ortodoxă.

Rugăciunea ”pentru pacea lumii” este esența căii lumii, care nici nu se vede, nici nu este luată în seamă de mulți.

Ce s-ar întâmpla cu lumea fără această rugăciune zilnică, complexă, neîncetată?

Câți oameni de pe pământ mor în timp ce vorbim. Câte exiluri, câtă durere, câtă tulburare există?

Ce poate să facă rugăciunea? Ce a făcut ea atâția ani pentru ”pacea întregii lumi”? Sângele continuă să curgă neîncetat pe întreg pământul.

Și totuși, nici un Doamne miluiește nu este zadarnic, așa cum ne adeveresc părinții noștri. Rugăciunea Bisericii, nezgomotoasă și nevăzută, întărește, ferește, izbăvește de moarte sigură. Iar pe alții îi pregătește pentru mutarea în veșnicie, cu biletul muceniciei.

Doamne, mântuiește lumea Ta !

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/09/blog-post_598.html

 

Doar ca să vedem că nu este totul roz în Babilonul papistașilor, uneori conștiința umană – din fericire – nu mai poate răbda atâta minciună:
Articol apărut la adresa: http://www.katanixis.gr/2017/09/blog-post_134.html#more

Scârțâieli în dogma papistașă: acuzația unor clerici că papa învață pe alții erezii

”Este prima dată că s-a folosit o asemenea măsură de atunci când a fost ales papa Ioan al XXII-lea, în anul 1333.

Actualul papă este acuzat să susține 7 păreri eretice referitoare la căsătorie, la viața morală și la primirea tainelor (desigur, avem în vedere realitatea că tainele lor nu au deloc har, ei nefiind Biserică – n.trad.)”

Clerici și teologi din întreaga lume l-au acuzat pe papa Francisc că învață erezii. Teologii tradiționaliști ai lor insistă că papa ”a susținut în mod direct sau indirect aceste idei.”

Într-o scrisoare de 25 de pagini, care i-a fost înmânată luna trecută lui Francisc, 62 de clerici și intelectuali din 20 de țări au alcătuit o corectură frățească adresată papei. Scrisoarea, care este disponibilă în 6 limbi, menționează că prin bula papală «Amoris Laetitia» (Bucuria iubirii) și prin alte ”cuvinte, fapte și atitudini legate de acest subiect”, Francisc a susținut 7 idei eretice legate de căsătorie, de viața morală și de primirea tainelor și a provocat răspândirea acestor idei eretice în Biserica Catolică (de fapt comunitatea religioasă eretică papistașă în întregul ei – n.trad.).
Bula Amoris Laetitia a fost emisă în aprilie 2016 și a devenit subiectul unei critici foarte puternice din partea intelectualilor, pentru că a deschis posibilitatea mirenilor papistași recăsătoriți de a primi împărtășania (ostia, un fel de napolitană, în care nu este prezent sub nici un chip Hristos – n.trad.).
În documentul respectiv, papa cere bisericii să fie mai binevoitoare cu ”membri ei nedesăvârșiți”, zicând că ”nimeni nu poate să fie condamnat pe veșnicie.” În Amoris Laetitia papa spune că preoții și episcopii vor trebui să hotărască după caz dacă cineva care a divorțat și s-a recăsătorit poate să fie primit în comunitatea papistașă și să se împărtășească.

Aceasta vine în contradicție cu legea lor bisericească, potrivit căreia nu mai pot fi împărtășiți decât dacă cei recăsătoriți renunță la relațiile lor intime, pentru că prima căsătorie continuă să fie în vigoare, din punct de vedere al Vaticanului. Persoana săvârșește în acest caz păcatul adulterului, conform învățăturii papistașe.

Semnatarii scrisorii subliniază totuși că ei nu afirmă ”vinovăția directă a papei Francisc pentru răspândirea celor 7 erezii” pentru că ”nu este datoria lor de a judeca dacă papa a săvârșit sau nu păcatul ereziei.” (deci la papistași nu se va pune niciodată problema unei întreruperi a pomenirii, mai ales că acel Canon 15 a fost dat în vremea Sfântului Fotie cel Mare, pe care papistașii îl urăsc de obște – n.trad.)

Ei notează că ”alții care au vorbit despre credința catolică au avut parte de represalii” din partea papei. Semnatarii vorbesc despre ”numărul mare de clerici și de laici care sunt lipsiți de libertatea cuvântului” în comunitatea papistașă.

Papa încă nu a răspuns acestei scrisori.

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

PS – O mărturie la cald: o italiancă botezată ortodox ne spunea ieri, la întrebarea de ce a ales să devină ortodoxă, că aici a găsit: dragoste adevărată, seriozitate, smerenie și certitudinea că Hristos este în Potir. Simplu, nu? Să ia aminte ortodocșii noștri cu vechime în dreapta credință!

Mitropolitul Augustin – un om care a trăit 104 ani. Și nu degeaba, ci în Hristos. Iată o fărâmă din moștenirea lui patristică, cu care să ne ostoim foamea duhovnicească de Adevăr:

”Erezia este hrană otrăvitoare de suflet, este mistificarea leacurilor mântuitoare, este denaturarea testamentului sfânt, este falsificarea valorilor adevărului, este contrafacerea a ceea ce este desăvârșit, este abaterea de la calea cea dreaptă pe care ne-a arătat-o Cuvântul lui Dumnezeu.

Erezia este acceptarea ideilor religioase pe care Biserica le condamnă ca fiind mincinoase și potrivnice credinței ei drepte. Erezia este fărădelegea împotriva autorității și prestigiului Bisericii pe care Hristos a întemeiat-o ca stâlp și temelie a adevărului.

Însă astăzi lumea nu mai acordă nici o importanță gravității pericolului care vine prin și din erezie. Este și acesta un semn al vremurilor din urmă.

O, lume! Porți de grijă de cele neînsemnate. Ai grija ca laptele tău să fie curat, mâncarea ta să fie pură și plină de vitamine, medicamentele tale să fie eficiente, banii și bancnotele tale să nu fie falsificate, monumentele tale arheologice să nu fie supuse nici la cea mai mică degradare, mijloacele de comunicație pe care le folosești în călătoriile tale să nu se abată de la liniile lor funcționale.

Lume, de toate ai grijă, în afară de un singur lucru: Credința Ortodoxă. Aceasta nu te interesează.

Vai de tine, lume, cu concepțiile pe care le ai, cu indiferența ta. Astfel, fiind nepăsătoare față de cele înalte și cerești, vei cădea în prăpăstiile raționalismului, ale materialismului, ale necredinței și ale ateismului și atunci vei înțelege ce este Ortodoxia pe care ai disprețuit-o și ai batjocorit-o.

Iar voi, suflete credincioase, oricât de în urmă veți fi lăsate în veacul acesta, nu vă lăsați duși de valul ideilor moderne ale lumii, nu vă înspăimântați de mulțimea vrăjmașilor, care vă înconjoară din toate părțile, ci rămâneți statornici în credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna și fiți gata să duceți lupta cea bună.

Ortodoxia este vie și victoria finală este a ei.”

(Mitropolitul Augustin al Florinei,

revista Scânteia creștină, ianuarie 1969)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Sursa – http://www.katanixis.gr/2017/09/blog-post_515.html